Contract de muncă

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Bacău, la  nr. 2222/110/2014, la  data de 07.05.2014, reclamantul C.G. a chemat în judecată pârâta S.C. O.P. S.A., solicitând repunerea parţilor in situaţia anterioară emiterii deciziei de suspendare nr.26/2012, in sensul reintegrării reclamantului in funcţia pe care a avut-o anterior emiterii deciziei de suspendare. Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, aferente perioadei pentru care a operat suspendarea contractului de munca. S-au solicitat si cheltuieli de judecată.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca i s-a emis decizia de suspendare a contractului de munca şi prin rechizitoriul nr.120/P/2013 s-a dispus scoaterea  sa de sub urmărire penală, aceasta soluţie fiind confirmată şi prin sentinţa penală nr.77/D/2014 a Tribunalului Bacău. Faţă de aceasta soluţie se impune reintegrarea in funcţia pe care a avut-o anterior suspendării şi plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, conform art.52 alin.2 Codul muncii.

In susţinerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând pe de o parte ca este incidenta excepţia autorităţii de lucru judecat, având in vedere ca, prin sentinţa civila pronunţata de Tribunalul Bacău, in dosarul nr. 2900/110/2012, s-a respins contestaţia formulata împotriva deciziei de suspendare, reţinându-se legalitatea emiterii ei. Pe de altă parte, pârâta a arătat ca cererea este neîntemeiata deoarece, soluţia pronunţata prin rechizitoriu nu exclude vinovata reclamantului, împotriva acestuia dispunându-se plata unei amenzi administrative. In aceste condiţii, dispoziţiile  invocate de reclamant in susţinerea cererii, nu sunt incidente.

Parata a depus, in combaterea acţiunii, înscrisuri.

Analizând susţinerile parţilor in raport de înscrisurile depuse si având in vedere dispoziţiile legale invocate, tribunalul retine:

Privitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, tribunalul reţine că aceasta nu este incidentă in cauză, deoarece nu se pune in discuţie legalitatea emiterii deciziei de suspendare a contractului de munca, obiect pe care l-a avut dosarul nr. 2900/110/2012. Reintegrarea în munca şi plata retroactivă a drepturilor salariale reprezintă cereri ce au fost formulate şi în dosarul nr.2900/110/2012, dar ca cereri accesorii capătului principal privind anularea deciziei de suspendare. În prezenta cauză, aceleaşi cereri sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 52 alin.2 Codul muncii, cauza litigiului dedus judecaţii fiind diferita.

Pe fondul cauzei, tribunalul reţine ca cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 52 alin. 2 Codul muncii, în cazurile prevăzute la alin. 1 lit a si b, daca se constată nevinovaţia celui în cauză, salariatul işi reia activitatea profesională si i se plăteşte despăgubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării.

Prin rechizitoriul nr.120/P/2010 s-a dispus in sensul scoaterii de sub urmărire penala a reclamantului în cauză, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare şi dare de mita si s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative, reţinându-se că faptele reclamantului nu prezintă pericol social. Soluţia procurorului a fost menţinuta prin ordonanta nr.873/2013(f.103) dar si de instanţa de judecata care a respins plângerea penală formulată de angajator, astfel cum rezulta din sentinţa penală nr. 77/14.02.2014(f.115).

Soluţia de scoatere de sub urmărire penala nu s-a dat in considerarea lipsei de vinovăţie sau in absenta faptelor reţinute in sarcina reclamantului-aşa cum susţine acesta, ci in temeiul art. 11 coroborat cu art 10 lit b/1  Cod procedura penala, respectiv pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii. Acest fapt este reţinut si de instanţa penala in soluţionarea plângerii dar si de ordonanţa procurorului-sef unde se arată ca soluţia in ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. se întemeiază pe dispoziţiile art. 10 lit b/1 Cpp indicarea art.10 lit a Cpp, având in vedere soluţia de scoatere de sub urmărire penala luata fata de alţi inculpaţi in dosar(pag. 5 din ordonanţa nr.873/2013, fila 107 dosarul cauzei).

In consecinţa, scoaterea de sub urmărire penala in ceea ce-l priveşte pe reclamant nu s-a întemeiat pe nevinovata acestuia  si ca urmare dispoziţiile art. 52 alin. 2 Codul muncii nu sunt incidente, instanţa urmând a respinge acţiunea ca nefondata.

Nici apărările ce vizează pretinsa discriminare in raport cu ceilalţi salariaţi aflaţi in aceeaşi situaţie nu pot constitui temei de admitere a cererii, instanţa reţinând ca pentru R.R. si P.C.A. s-a reţinut in final doar săvârşirea infracţiunii de delapidare (f.55 rechizitoriu), in sarcina reclamantului reţinându-se si infracţiunea de dare de mită. Dincolo de acest aspect, fata de cei doi salariaţi angajatorul nu a luat măsura suspendării deoarece nu avea indicii care sa determine formularea plângerii penale, plângere care s-a formulat fata de reclamant şi a determinat suspendarea in temeiul art. 52 alin 1 lit. b Codul muncii.

Cercetarea celorlalţi salariaţi - R. si P., s-a făcut in urma sesizării din oficiu de către procuror si nu ca urmare a plângerii penale. Cum nu a existat nici plângere penală si nici o soluţie de trimitere in judecata in ceea ce-i privea pe cei doi, nu se putea proceda la suspendare.

Fata de cele sus-menţionate si având in vedere dispoziţiile art. 52 alin.2 Codul muncii, tribunalul va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare