Ordonanţă preşedinţială

Prin sentinţa civilă nr. 1343/215 pronunţată în dosarul nr. 2675/260/2015 s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A.M., în contradictoriu cu pârâtul C.C. în procedura ordonţanţei preşedinţiale.

În pronunţare s-a reţinut că: „Prin acţiunea înregistrată la data de 01.07.2015 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 2675/260/2015, reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâtul C.C., solicitând instanţei pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora C.G. să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta, precum şi suplinirea acordului pârâtului în vederea întocmirii documentaţiei şi ridicării paşaportului pentru această minoră.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat în esenţă că în prezent locuieşte în Elveţia iar pârâtul se opune ca minora C.G. să călătorească cu reclamanta în această ţară pentru petrecerea vacanţei. Deşi a încercat să obţină consimţământul pârâtului în mai multe rânduri, atât verbal cât şi scris, acesta refuză să-şi de acordul fără a avea o explicaţie pentru acest refuz.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul nu contribuie în mod regulat la creşterea şi educarea minorei motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva acestuia pentru abandon de familie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005.

In susţinerea acţiunii, legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a arătat că prin hotărârea de divorţ instanţa de judecată a stabilit în favoarea sa un program de legături personale cu minora, însă nu a putu beneficiat de acest program datorită faptului că atât reclamanta cât şi bunicii materni

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 1038/02.06.2014 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 4947/260/2013 instanţa a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi prin acordul acestora, stabilind ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambele părţi, locuinţa minorei C.G. fiind stabilită la mama sa, pentru pârâtul C.C. fiind stabilite legături personale cu minora în primul şi al treilea week-end din lună, de vineri ora 12 până duminică ora 20, o săptămână în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună în vacanţa de vară.

Potrivit art. 996 alin. 1 cod procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În speţa de faţă, instanţa reţine că nu este îndeplinită condiţia caracterului provizoriu în ceea ce priveşte suplinirea consimţământului în vederea eliberării paşaportului pentru minora C.G. şi a călătoriei acesteia în străinătate cu reclamanta. Astfel, odată cu eventuala suplinire a acordului pârâtului în ceea ce priveşte eliberarea paşaportului minorei şi a posibilităţii călătoriei acesteia în străinătate, instanţa s-ar pronunţa definitiv asupra acestui aspect, consecinţa fiind eliberarea paşaportului minorei şi călătoria acestuia împreună cu unul din părinţi în străinătate. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 919 cod procedură civilă potrivit cărora instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei. După cum se poate observa, suplinirea consimţământului pentru eliberarea paşaportului minorului şi călătoria acestuia în străinătate cu unul dintre părinţi nu este menţionată printre măsurile vremelnice ce pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale.

De asemenea, instanţa reţine că nu este îndeplinită nici condiţia caracterului urgent, respectiv aceea al păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau al prevenirii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Din interogatoriul luat pârâtului, instanţa reţine că acesta nu este de acord cu eliberarea paşaportului minorei şi nici ca minora să călătorească în străinătate cu reclamanta.”

Împotriva sentinţei s-a formulat apel de către reclamantă, care arată că prima instanţă nu a motivat neîndeplinirea condiţiei urgenţei

În ceea ce priveşte dispoziţiile art.919 Cod Procedură Civilă acestea sunt aplicabile procedurii divorţului, ori în speţă părţile sunt despărţite de doi ani.

În speţă măsura solicitată are caracter vremelnic, întrucât priveşte perioada vacanţei de vară respectiv până la 15.09.2015.

În cauză se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art.996 NCPC, şi în consecinţă solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei de fond în sensul admiterii cererii.

Apelul s-a depus în termen motivat, timbrat conform chitanţei de la fila 7 dosar.

Prin întâmpinare depusă la dosar s-a solicitat respingerea apelului întrucât cererea a rămas fără obiect, având în vedere faptul că perioada vacanţei s-a terminat.

Instanţa având în vedere motivele de apel constată că hotărârea primei instanţe este corectă:

Potrivit sentinţei civile nr.1038/2014 din dosarul nr.4947/213 a Judecătoriei Moineşti, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la 12.03.2005 – fiind stabilită locuinţa minorei C.G. – născută la 14.08.2005 la reclamantă cu domiciliul în jud. Bacău, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun.

Potrivit dispoziţiilor art.997 NCPC

(1) Instanţa de judecata, stabilind că în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Daca hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la soluţionarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi data chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

 (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibila restabilirea situaţiei de fapt.

Instanţa având în vedere caracterul vremelnic a măsurii care se solicită respectiv suplinirea consimţământului pârâtului în vederea călătoriei minorei împreună cu reclamanta pe perioada vacanţei în străinătate, reţine că perioada vacanţei a expirat, împrejurare în care măsura solicitată a rămas fără suport.

Pentru considerentele arătate instanţa reţine că în cauză nu sunt motive de schimbare a sentinţei apelate şi în consecinţă se va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare