Litigiu privind funcţionarii publici

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa Civilă Nr.

Şedinţa publică de la 26.11.2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE: SORIN VASILESCU

GREFIER: GAVRA ANDREI ROBERTO

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul…. în numele şi pentru membri săi în contradictoriu cu pârâţii…., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile au lipsit.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul deliberând asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a invocate pe calea întâmpinării, o respinge, având în vedere faptul că printre reclamanţi sunt şi persoane care au calitatea de angajat al respectivei autorităţi.

Tribunalul deliberând, având în vedere prevederile art. 254 și art. 255 Cod de procedură civilă (NCPC), în raport de prevederile art. 258 Cod de procedură civilă (NCPC), încuviinţează părţilor proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este utilă, pertinentă şi concludentă, putând duce la soluţionarea cauzei.

Tribunalul în raport de prevederile art. 244 Cod de procedură civilă (NCPC), constată încheiată cercetarea judecătorească și în raport de prevederile art. 394 Cod de procedură civilă (NCPC), declară închise dezbaterile asupra fondului şi reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. reclamantul în numele….. şi pentru membri săi în contradictoriu cu pârâţii…., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei - în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale; - obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul  a arătat că reclamanţii, în numele cărora a formulat prezenta acţiune, au calitatea de poliţişti, angajaţi ai cu atribuţii de poliţie judiciară în cadrul Serviciului

Astfel, pârâtul…. este chemat în calitate de ordonator de credite, cu obligaţia de a acorda reclamanţilor toate drepturile de natură salarială ce decurg din lege, iar pârâtul, în calitate de persoană căreia i s-au delegat competenţele de gestiune a resurselor umane şi de a plăti drepturile salariale reclamanţilor.

Dreptul la acordarea tichetelor de vacanţă (redenumite „vouchere prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamanţilor prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanţe „Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare (...) acordă în condiţiile legii, tichete de vacanţă”.

În ceea ce priveşte data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, dat fiind faptul că în cuprinsul său nu este prevăzut un alt termen, aceasta este data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ( în vigoare la data promulgării ordonanţei), în conformitate cu care „Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerilor lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzut o dată ulterioară”.

Valoarea tichetelor/voucherelor de vacanţă a fost stabilită de art. 1 alin. 4 din ordonanţă, în care se prevede că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaţilor sub formă de vouchere de vacanţă reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal”.

Dreptul de a beneficia de voucher de vacanţă are caracterul unui drept salarial prevăzut de o lege specială, conferit în condiţii expres reglementate, independent de prestarea muncii şi a cărui acordare, sub condiţia probării cerinţelor legale, este determinată de efectul forţei obligatorii O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014.

în cadrul raportului juridic ce se naşte în acest caz, beneficiar este o persoană care are calitatea de funcţionar public, iar în cel obligat să acorde voucherul de vacanţă este instituţia publică cu care acesta se află în raporturi de serviciu.

Aceste aspecte rezultă din lectura art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014 unde se prevede că „ Instituţiile publice [...] acordă, în condiţiile legii, vouchere de vacanţă.

Dispoziţiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 creează în sarcina instituţiei pârâte obligaţia de a acorda tichetele/voucherele de vacanţă, textul legal fiind clar şi nelăsând loc de interpretare contrară.

Astfel, este creată o diferenţă clară între angajatorii din sectorul privat, care „pot acorda ” aceste vouchere, şi instituţiile din sectorul bugetar şi celelalte categorii de instituţii, limitativ prevăzute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligaţia de a acorda aceste drepturi băneşti.

Diferenţa este dată de caracterul normei legale care, la alin.2, devine imperativă, obligatorie, nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestor drepturi.

Învederăm instanţei că niciun act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziţii legale, iar aplicarea acestora nu a fost amânata/prorogată.

Mai mult, intenţia legiuitorului de a menţine valabilitatea acestor dispoziţii legale rezultă din O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.

În conformitate cu dispoziţiile art. 160 Codul Muncii, „salariatul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri”, iar, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. 2 lit. c „angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă”.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor art.l alin. 2 din O.U.G. 8/2009, coroborate cu dispoziţiile art. 160 şi 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, în sarcina pârâtului a existat această obligaţie încă de la data publicării în Monitorul Oficial, obligaţie pe care însă acesta nu şi-a îndeplinit-o până în prezent.

Pârâta - ordonator de credite - nu se poate apăra susţinând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale întrucât acesteia îi revine obligaţia de a efectua demersurile necesare în vederea alocării de fonduri.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 în formă modificată prin Legea nr. 94/2014 „ (3) Voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr, 8/2009 cu excepţia faptului că în loc de sintagma „ vouchere de vacanţă” se utilizează sintagma tichet de vacanţă.

Aşa fiind, legea a prevăzut şi prevede că obligaţia efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanţă (tichetelor de vacanţă) incumba pârâtului.

Prin urmare, susţinerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislaţia în vigoare, deoarece pârâtul cunoştea aceste prevederi şi avea obligaţia de a cuprinde în buget sumele necesare.

Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaţilor nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligaţia de a respecta inclusiv prevederile legislaţiei conexe privind drepturile salariaţilor, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014.

Aceste aspecte au fost reţinute în mod constat în jurisprudenţă (Deciziile nr. 288/2010, nr. 1365/, nr. 1304/ale Curţii de Apel Timişoara/Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale; Decizia nr. 4598/R/a Curţii de Apel Bucureşti, s.a VH-a civ., conflicte de muncă şi asigurări sociale).

Precizează că şi în nume propriu reclamanţii au formulat cereri prin care au solicitat acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă pentru anii -, cereri la care nu am primit nici un răspuns.

Apreciază astfel că, din culpa exclusivă a pârâtului, oricare ar fi fost cauza, după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar şi după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv voucherelor de vacanţă în perioada -de către pârât ne-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert şi constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.

Consideră că obligaţia pârâtului de a acorda tichetele/voucherele de vacanţă pentru perioada -nu poate fi executată în natură întrucât în conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.U.G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanţă au o perioadă de valabilitate limitată, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât până la data de 31 decembrie a anului în care au fost emise.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind nou Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent îl constituie art. 1527 potrivit cărora „ creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă. (2) Dreptul la executarea în natură cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă”.

Astfel, consideră că singura posibilitate de executare a obligaţiei, în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanţă, în caz contrar dreptul legal al reclamanţilor rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natură salarială ar rămâne neacoperit.

Pe de altă parte, consideră că prin refuzul de a acorda tichetele/voucerele de vacanţă aferente perioadei 2012 - 2014 (sau contravaloarea acestora) reclamanţii - funcţionari publici -sunt discriminaţi faţă de celelalte categorii de personal care primesc sau au primit tichetele/voucherele de vacanţă

Mai mult, orice deosebire în acordarea tichetelor/voucherelor de vacantă trebuie, potrivit art. 2 al. 3 din OUG nr. 137/2000 să fie justificată de un scop legitim. Scopul legitim trebuie să fie expres exprimat în cuprinsul legii sau cu ocazia adoptării acesteia.

De asemenea, precizează ca art. 11 din Constituţia României stabileşte cu valoare de principiu, obligarea statului român de a îndeplini întocmai şi, cu buna credinţă îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum şi faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.

Integrarea normelor internaţionale consensuale în dreptul intern se realizează prin ratificarea instrumentelor juridice internaţionale (acord, convenţie, protocol, statut, pact, etc.) operaţiune prin care acestora li se conferă forţa obligatorie de către Parlament, întrucât ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului internaţional ratificat sunt integrate în sistemul normelor interne, urmând a avea forţa juridică a legii.

Distinct de consacrarea integrării dreptului internaţional în sistemul juridic naţional, legea fundamentală a României conţine reglementări specifice referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.

Astfel, art. 20 stabileşte că interpretarea si aplicarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se fac în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte şi că reglementările internaţionale din domeniul drepturilor omului, cuprinde în tratatele ratificate de România, au prioritate faţă de reglementările interne în cazul în care între ele există neconcordanţe.

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului (C.E.D.O), precum si protocoalele adiţionale la aceasta, în acest mod, conform art. 11 şi 20 din Constituţie, Convenţia si protocoalele ei adiţionale devenind parte integrată a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus C.E.D.O si protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţa imediata aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar in plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale.

Devenită parte a dreptului intern, Convenţia are aplicabilitate directă în sistemul roman de drept, atât prin dispoziţiile conţinute de textul propriu-zis al acestuia şi al Protocoalelor adiţionale, cât, mai ales, prin practica judiciară dezvoltată de gardianul său principal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 01.07.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 173/2015, prin care legiuitorul a statuat că Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, care încadrează funcţionari publici şi/sau personal prin încheierea unui contract individual de muncă, după caz, acordă, în condiţiile legii, prime de vacanţă numai sub forma voucherelor de vacanţă (art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009).

Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în fapt şi în drept în prezent confirmă susţinerea noastră potrivit cu care membrii noştri de sindicat în numele cărora am formulat prezenta acţiune, funcţionari publici cu statut special - poliţişti, au dreptul la contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei -în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată/an.

Având în vedere toate aceste motive, solicităm instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei -în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an depus judecăţii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile dispoziţiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014; art. 40 alin. (2) lit. c), art. 253, art. 266 şi urm. din Codul Muncii, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Directiva CEDO nr. 200/JIC/78, Directiva CEDO 2000/43/CE, Decizia nr. 46/15.12.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

În apărare, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 şi urm. C. pr. c., pârâta, legal citat, a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia lipsei capacităţii procesual pasive a acestuia, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 şi urm. C. pr. c., pârâta, legal citat, a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia lipsei capacităţii procesual pasive a acestuia, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul va respinge acţiunea, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Conform reglementărilor în vigoare personalul din structurile de apărare, ordine publica si siguranța națională nu beneficiază de voucherele de vacanta, datorita faptului ca legislația prevede ca:  angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor (tichetelor de vacanță) „(1) Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențã, pentru recuperarea și întreținerea capacitãții de muncã a personalului salarial, angajatorii care încadreazã personal prin încheierea unui contract individual de muncã pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanțã.

Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificãrile ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificãrile și completãrile ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțeazã integral din venituri proprii, regiile autonome, societãțile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societãțile și companiile naționale care încadreazã personal prin încheierea unui contract individual de muncã acordã, în condițiile legii, tichete de vacanțã.

Tichetele de vacanțã se acordã în limitele sumelor prevãzute cu aceastã destinație în bugetul de stat sau, dupã caz, în bugete locale, pentru unitãțile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevãzute cu aceastã destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub forma de tichete de vacanțã este contravaloarea a 6 salarii de bazã minime brute pe țarã garantate în platã, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.

Tichetele de vacanțã sunt integral suportate de cãtre angajator, în condițiile art. 3.

Angajatorii acordã tichete de vacanțã numai în cazul în care în anul fiscal anterior au obținut profit sau venit, dupã caz.

Conținutul minim al pachetului de servicii care se poate achiziționa prin intermediul tichetelor de vacanțã va fi stabilit prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgențã, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Prestarea serviciilor achiziționate prin intermediul tichetelor de vacanțã se face în unitãți turistice autorizate de M. Turismului.

Angajatul care beneficiazã de tichete de vacanțã nu mai beneficiazã de prima de vacanțã în cursul anului fiscal.”

Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că tichetele (voucherele de vacanță) pot fi acordate doar de către angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, ori reclamanții nu se regăsesc în această situație, având un raport de serviciu cu angajatorul său, pe de o parte, iar pe de altă parte nu rezultă că în bugetele pârâților au fost alocate sume cu această destinație, în perioada 2012-2014.

Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și art. 5 alin. 2 din OG nr. 29/2013, în bugetele pe anii 2012 – 2014 ale instituțiilor publice centrale și locale nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.

Prin Decizia nr. 21/18.11.2013 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate. Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă, această decizie fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 37/16 ianuarie 2014, iar C. Constituțională a reținut că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.

În același context este relevantă și Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în cuprinsul căreia C. a reținut că „legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.”

Reclamanții nu au vocație la dobândirea tichetelor/voucherelor de vacanță aferentă anilor 2012, 2013, 2014, acest drept fiind înlăturat de legiuitor prin acte normative. Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 „In anul 2012 autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”. În anul 2013 Guvernul a aprobat OUG nr.84/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, care la art.1-4 stabilește că în a nul 2013 nu se vor acorda tichete de masă, tichete cadou sau tichete de vacanță angajaților din sectorul bugetar.

De asemenea, pentru anul 2014, prin O.G. nr.29/2013 la alin.(2) se stabilește că nu sunt prevăzute sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.

Pentru aceste aspecte de drept sus  analizate, instanţa va respinge  acţiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul în numele…. şi pentru membri săi cu sediul în şi, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26.11.2015.

PREŞEDINTE, SORIN VASILESCU

GREFIER, GAVRA ANDREI ROBERTO

Red. S.V./Thred. A.G.

Lucrat ….comunicări……………………

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare