Plangere contraventionala

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată în data de ...... pe rolul Judecătoriei .... sub nr. ......, petentul .........., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean ..., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria .... nr. .........

În motivare, petentul a arătat că a depăşit un autoturism, însă depăşirea a fost efectuată după ce trecuse de trecerea de pietoni, fapt ce poate fi dovedit prin audierea unui martor. De asemenea, a precizat că în materie contravenţională este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie, intimatei revenindu-i sarcina dovedirii săvârşirii contravenţiei.

Pentru dovedirea susţinerilor, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând plângerii procesul-verbal contestat (f. 5 dosar .....), şi a probei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 6 dosar ....).

Intimata a depus în termen întâmpinare invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei .... şi, pe fond, solicitând respingerea plângerii ca nefondată, cu menţinerea procesului-verbal contestat ca legal şi temeinic întocmit.

În motivare s-a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat cu respectarea menţiunilor prevăzute de lege iar contravenţia săvârşită de către petent rezultă din materialul probator anexat.

În drept au fost invocate art. 205-208 C.pr.civ.

Intimata a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisul de la fila 19 dosar ......

La data de ...... instanţa a admis excepţia invocată de intimată şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei ....., unde dosarul a fost înregistrat sub nr. ........

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri. Deşi a fost încuviinţată şi proba testimonială, martorul nu s-a prezentat în instanţă nici după emiterea mandatului de aducere, astfel încât nu a fost posibilă administrarea probei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: 

În data de ....., în jurul orei ...., pe DN 22 A, pe relaţia ...., petentul a condus autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare .......... iar, în localitatea ....., a efectuat manevra de depăşire neregulamentară a autoturismului cu număr de înmatriculare .........., pe trecerea pentru pietoni, marcată corespunzător cu indicator şi marcaj. Totodată, petentul nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce priveşte controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative învestit cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, astfel încât acesta se bucură de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă. În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de contencios constituţional, care, în cadrul Deciziei nr. 251/2003, a reţinut că procesul verbal de constatare a contravenţiei are forţă probantă până la dovada contrară.

În speţă, deşi petentul susţine că depăşirea nu a fost efectuată pe trecerea pentru pietoni, nu a făcut în niciun fel dovada susţinerilor sale. Prin urmare, întrucât nu a fost răsturnată prezumţia de validitate şi temeinicie a procesului-verbal, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator corespunde realităţii.

În drept, în ceea ce priveşte prima faptă, art. 120 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 prevede că se interzice depăşirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje.

Astfel cum prevede art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depăşirea. Conform art. 98 alin. (4) lit. b), clasei a II-a de sancţiuni îi corespunde un număr de 4 sau 5 puncte-amendă.

În ceea ce priveşte a doua faptă, potrivit art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare. Art. 101 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni.

Având în vedere temeiurile de drept indicate, instanţa constată că petentul a fost sancţionat în mod legal pentru fapta de a depăşi pe trecerea pentru pietoni un autoturism şi pentru fapta de a nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege.

Cu privire la individualizarea sancţiunii, instanţa apreciază că agentul constatator a ţinut seamă de toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestui text de lege, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Faţă de împrejurările concrete ale speţei, şi anume gradul de pericol social inerent efectuării manevrei de depăşire pe trecerea pentru pietoni, zonă în care există o posibilitate sporită de producere de accidente auto, pentru prima faptă nu existau motive pentru aplicarea sancţiunii avertismentului iar sancţiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege. În ceea ce priveşte a doua faptă, a fost aplicată cea mai uşoară sancţiune – avertismentul.

Având în vedere cele expuse anterior, instanţa urmează a respinge plângerea ca nefondată, constatând că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic.

Domenii speta

Spete similare