Legaturi personale cu minorul

Sentinţă civilă 2267 din 04.10.2014


Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

La data de … pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrat dosarul nr. …, având ca obiect cererea reclamanţilor V.A.  şi V.S. formulată în contradictoriu cu pârâta L.A.C., prin care solicită incuviintarea exerciţiului relaţiilor personale cu nepotul lor,V.V.R., după urmatorul program: vizite ale minorului la domiciliul reclamanţilor de doua ori pe luna,in week-end-uri, de vineri de la ora 11.00 pana duminica la ora 19.00; petrecerea de către minor a unei saptamani in luna ianuarie,a fiecărui an ,in perioada Anului Nou si Crăciunului de rit vechi, alaturi de reclamanţi la domiciliul acestora; petrecerea de către minor a trei saptamani in luna august, in funcţie de concediul de odihna al tatalui minorului V.L., alaturi de reclamanţi,la domiciliul acestora.

In motivarea cererii, reclamantii au arătat, in esentă, că sunt bunicii paterni ai minorului  şi l-au crescut pe acesta pana  la varsta de 4 ani. In urma divorţului, minorul a fost încredinţat paratei care  refuza sa le permită  să aibă legături personale cu minorul.

S-a mai arătat că şi tatăl minorului a fost împiedicat de

pârâtă să aibă legături personale cu minorul fiind obligat să o cheme în judecată pe aceasta, existând pe rolul Judecătoriei Tulcea, dosarul nr….. Datorită faptului că tatăl minorului a plecat în străinătate la muncă,

reclamanţii nu mai pot ţine legătura cu minorul, acest lucru fiindu-le interzis de către pârâtă.

In drept s-au invocat dispoziţiile art. 14 din Lg .272/2004.

In probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri respectiv: copie acte de stare civila, sentinţa de divorţ si dovada ca fiul părţilor lucrează in străinătate.

Pârâta a formulat întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei de  interes iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt bunicii paterni ai minorului V.V.R., născut la ….

Instanţa reţine că potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 272/2004, raportat la alin. (1) - (4) ale aceluiaşi articol, în cazul în care există neînţelegeri între părinţi şi alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, asupra modalităţilor de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program după care să se exercite acest drept, legea instituind în acest fel, cel puţin implicit, dar foarte clar, dreptul acestor persoane de a avea legături personale cu copilul.

Din declaraţiile martorilor rezultă că până în urmă cu aproximativ 2 ani relaţiile dintre reclamanţi şi minor erau unele apropiate, fireşti pentru o legătură de familie bunici – nepot.

Ulterior divorţului părinţilor minorului, minorul s-a distanţat faţă de bunicii paterni, reclamanţii, domiciliul acestuia fiind stabilit la mamă. Din declaraţiile martorilor şi din cele relatate de minor cu ocazia ascultării de către instanţa, se deduce că mama minorului, pârâta L.C.A., îl îndrumă pe minor să nu mai păstreze legăturile de familie fireşti cu reclamanţii, angrenându-l pe minor în conflictul dintre pârâtă pe de o parte şi foştii socrii împreună cu fostul soţ, pe de altă parte.

Martora L.M., mama pârâtei, arată că minorul este cel care a luat iniţiativa răcirii relaţiilor cu bunicii paterni, deoarece minorul de 10 ani ar fi înţeles, citind cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj, formulată de tatăl său, fiul reclamanţilor, că prin această acţiune ar dori să îi scoată afară din casă el şi pe mama sa. Ori o astfel de concluzie nu era la îndemâna unui copil de 10 ani, care cel mai probabil nici nu ar fi înţeles limbajul de specialitate juridică folosit, cu atât mai mult cu cât o cerere de partaj nu echivalează cu o evacuare. În plus, este de presupus că respectiva acţiune i-a fost pusă la dispoziţie minorului de către reclamantă.

A doua martoră propusă de pârâtă, C.A., a declarat că minorul nu mai simte afecţiune faţă de bunicii paterni, din cauza proceselor de partaj pe care le au părinţii săi, ceea ce, având în vedere vârsta de 10 ani a minorului duce la aceeaşi concluzie a manipulării sentimentelor minorului de către mama sa.

Declaraţiile martorului propus de reclamanţi sunt categorice în sensul că pârâta, mama minorului, face eforturi deosebite pentru a-l îndepărta pe minor de bunicii paterni, reclamanţii.

Declaraţiile martorilor sunt în concordanţă cu cele relatate de minor cu ocazia audierii, care a arătat că nu îi mai vizitează pe bunici în ultima vreme pentru că are cursuri şi teme de făcut, deşi este de presupus că avea astfel de ocupaţii şi în vremea când menţinea relaţii apropiate cu aceştia. De asemenea, minorul a indicat ca motiv pentru care el, din proprie iniţiativă, nu mai doreşte să menţină legătura cu bunicii paterni, acela că datorită prezentei acţiuni a fost nevoit să se prezinte la instanţa de judecată, ceea ce, din nou, nu poate fi un motiv născut spontan în mintea unui copil de 10 ani.

În baza probelor administrate, ţinând seama şi de faptul că până la vârsta de aproximativ 8 ani minorul a menţinut legături apropiate cu reclamanţii, pe care îi vizita frecvent neînsoţit de alte persoane, locuind în apropiere, instanţa reţine că este în interesul superior al acesteia să menţină în continuare legături de familie cu aceştia, bunicii paterni, astfel că va admite în parte cererea şi va stabili următorul program după care reclamanţii pot avea legături personale cu minorul V.V.R., având în vedere criteriile prevăzute de art. 17 alin. (4) din Legea 272/2004:

-în prima duminică a fiecărei luni, de la ora 10 până la ora 17;

-în prima săptămână din ianuarie în anii impari şi în perioada 5 - 10 ianuarie în anii pari;

-prima săptămână a lunii august din fiecare an,

când minorul va putea fi luat de către reclamanţi la domiciliul lor.

Domenii speta