: Desfacere căsătorie. Stabilire locuinţă minor. Exercitare autorităţii părinteşti. Stabilire obligaţie întreţinere

Prin cererea adresata Judecatoriei Orsova şi înregistrata sub nr. X la data de 07.05.2015, reclamanta G.C. a chemat în judecată pe pârâtul G.M. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 08.03.1999 în localitatea Băile Herculane din vina exclusivă a pârâtului; stabilirea domiciliului minorului G.C.F. născut la data de 16.07.2004 la reclamantă; revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei – S.; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.

În motivarea acţiunii a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.03.1999 în faţa ofiţerului de Stare Civilă a localităţii Băile Herculane, căsătorie din care a rezultat minorul G.C.F. născut la data de 16.07.2004.Precizează faptul că încă de la început relaţiile de căsătorie au fost tensionate pe fondul consumului de alcool în mod excesiv al pârâtului, însă a încercat să continue relaţiile de căsătorie datorită copilului pe care trebuia să-1 crească împreună. Mai arată că la sfârşitul lunii decembrie anul 2014, pârâtul a plecat la muncă în străinătate ( Germania ), luându-l şi pe fiul lor cu acordul său în condiţiile în care urma să plece şi ea la începutul lunii ianuarie 2015. In aceste condiţii a solicitat angajatorului său, Spitalul X, să-i aprobe 90 de zile fără plată şi întrucât aceasta i-a fost aprobată, a plecat şi ea în Germania. Ajungând acolo arată că a realizat faptul că pârâtul avea o relaţie extraconjugală cu o femeie tot de naţionalitate română, iar în momentul în care a încercat să discute cu acesta, a fost insultată şi dată afară din acea locuinţă.

Reclamanta precizează că a fost nevoită să se întoarcă în România, unde şi-a reluat serviciul de infirmieră în cadrul S.M.O. şi întrucât de atunci şi până în prezent pârâtul i-a adresat doar vorbe jignitoare în momentele în care încerca să discute cu acesta despre fiul lor, a decis să promoveze prezenta acţiune. Aceasta a arătat faptul că femeia care se află într-o relaţie cu soţul său mai are din alte căsnicii încă trei copii, considerând astfel că aceasta nu-i va acorda suficientă atenţie copilului său şi în aceste condiţii solicită stabilirea domiciliului minorului la reclamantă. Mai mult decât atât,  arată că dispune de condiţii materiale şi morale în vederea creşterii şi educării minorului, iar în condiţiile în care fiul său are un început de diabet, având nevoie de îngrijire permanentă şi medicaţie specială, fiind cadru medical, ea poate să i le asigure.

Având în vedere faptul că de aproximativ cinci luni nu mai poate comunica cu pârâtul în condiţiile în care acesta o jigneşte constant, consideră că relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 373 alineatul 3, litera B, art. 379, art. 400, art. 529 Cod Civil.

Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă de timbru.

În dovedire reclamanta a depus copie scrisoare de recomandare, dispoziţia nr.129, CI părţi, scrisoare medicală,cerere, certificat naştere minor, certificat căsătorie.

Pârâtul a depus la data de 09.06.2015 prin serviciul registratura întâmpinare, prin care a arătat că este de acord doar cu admiterea în parte a acţiunii, în sensul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti prin care sa se dispună desfacerea căsătoriei, căsătorie încheiata la data de 8 martie 1999 si înregistrata in registrul Oficiului Stării Civile al loc. Băile Herculane, jud. Caras-Severin sub nr. 7/08.03.1999, dar din culpa ambilor soţi, precum si revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "S". A arătat ca nu este de acord cu stabilirea locuinţei minorului G.C.F. la domiciliul reclamantei si cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia pana la majorat sau la intervenirea unei alte cauze legale de stingere a obligaţiei.

În motivare a arătat ca este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar nu din vina exclusiva a sa, ci din culpa comuna a soţilor, precum şi cu revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "Sîrbu", nefiind însă de acord cu stabilirea domiciliului minorului G.C.F la reclamanta si nici cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere in favoarea minorului.La începutul anului 2014, el şi reclamanta, de comun acord, au hotărât sa se stabilească în Germania, situaţie în care, în cursul lunii februarie 2014 (şi nu în luna decembrie 2014 - aşa cum arată reclamanta în cererea de chemare in judecată), el a plecat la munca în aceasta ţară, urmând ca, după găsirea unui loc de munca stabil, să meargă si reclamanta împreuna cu fiul lor.

În cursul lunii august 2014, pentru a putea fi înscris în timp util la o unitate şcolara de pe raza localităţii unde are reşedinţa, l-a luat şi pe minorul G.C.F. in Germania, urmând ca, după clarificarea tuturor problemelor legate de locul de munca din România, adică după aproximativ o luna sau doua, sa meargă şi reclamanta. Acest lucru s-a întâmplat în luna decembrie 2014, dar, cu toate că a făcut toate demersurile in vederea integrării în mod corespunzător a acesteia (stabilirea unei reşedinţe, înscrierea la cursuri de limbă si de calificare etc), la sfârşitul lunii ianuarie 2015, reclamanta a decis sa se întoarcă în ţară, fără însă a-şi motiva in mod concret aceasta alegere. Ulterior, arată că a aflat ca aceasta ar avea o relaţie extraconjugală în România, acesta fiind si unul din motivele acestui comportament. Pârâtul menţionează că susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată referitoare la relaţiile dintre noi şi la faptul că, in acel moment, ar fi avut o relaţie extraconjugala, nu sunt adevărate, dimpotrivă, relaţiile dintre ei, arată că au fost întotdeauna relaţii normale de cuplu si familie, el neconsumând alcool în mod excesiv, nefiind niciodată violent verbal sau fizic si neavând nici o relaţie extraconjugala. Pe de alta parte, arată că în prezent minorul G.C.F. urmează cursurile Grund- und Werk-realschule din loc. Achern, fiind înscris la aceasta unitate de învăţământ in anul şcolar 2014-2015, s-a integrat foarte bine atât in colectivul de acolo, cât şi in cercul de prieteni si anturajul pe care le frecventa, nedorind sa se întoarcă in România.

De asemenea, pârâtul precizează că minorul beneficiază de toate facilităţile acordate de statul german copiilor, fiind înscris inclusiv în sistemul asigurărilor de sănătate din aceasta tara. Din luna ianuarie şi până în prezent, reclamanta a luat foarte rar legătura cu minorul, fără a-i trimite vreun ban sau bun destinat creşterii si educării lui, deşi ea este şi cea care încasează încă alocaţia cuvenita acestuia.

La aceiaşi dată de 09.06.2015, pârâtul a depus şi cerere reconvenţională  solicitând stabilirea locuinţei minorului G.C.F., născut la data de 16 iulie 2004 si rezultat din căsătoria lor, la domiciliul reclamantului reconvenţional, în Germania, 77855 Achern, Oberachern, Oberacherner Strasse 8; obligarea reclamantei - pârâte reconvențional G.C. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului până la majoratul acestuia sau la intervenirea unei alte cauze legale de stingere a obligaţiei; exercitarea de către ambii părinţi, a autorităţii părinteşti în ceea ce îl priveşte pe minor.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu 20 lei.

În dovedire a depus înscrisuri în limba germană.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat la termenul din 08.10.2015 pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba testimonială, pentru pârât proba  cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul  reclamantului şi efectuarea raportului de anchetă psihosocială.

În camera de consiliu din 22.10.2015 a fost audiat minorul în camera de consiliu (fila 64).

În cauză a fost efectuat şi depus  raportul de anchetă psihosocială (fila 68), s-a luat interogatoriu reclamantei (filele 72,73, şi au fost audiaţi martorii O.L. (fila 74) şi E.P.I. (fila 82).

Analizând actele şi lucrarile dosarului, instanta reţine urmatoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 08.03.1999 în localitatea Băile Herculane, din căsătoria acestora rezultând  minorul G.C.F., născut la data de 16.07.2004.

Potrivit art. 373 lit. b din Codul civil divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

 Potrivit declaraţiei O.L. (fila 74), vecin cu părţile în perioada în care aceştia locuiau împreună, pârâtul obişnuia să consume băuturi alcoolice şi pe acest fond îşi schimba comportamentul devenind recalcitrant şi provocând scandaluri în apartamentul său. Uneori era necesară intervenţia organelor de poliţie pentru a aplana conflictele ivite din această cauză.

Conform depoziţiei martorului, reclamanta era o soţie bună care îşi vedea de treaba ei, în sensul că mergea la serviciu şi se ocupa de gospodărie.

Minorul a locuit o perioadă în Germania cu pârâtul, în prezent locuind cu reclamanta care se ocupă în mod corespunzător de creşterea acestuia. Când s-a întors din Germania minorul a susţinut că doreşte să revină în această ţară întrucât tatăl său nu îl forţa să meargă la şcoală. Minorul i-a relatat martorului că este legat afectiv de tatăl său, dar că nu doreşte să se întoarcă în Germania întrucât acesta s-a recăsătorit şi pentru că se simte bine cu mama sa

Martorul E.P.I. (fila 82) a relatat că în urmă cu doi ani pârâtul a plecat în Germania la muncă şi în timp relaţiile de căsătoriei dintre părţi au început să se deterioreze.

Cu acordul reclamantei, pârâtul a luat minorul în Germania unde l-a înscris la şcoală.

În acest timp reclamanta a început să-i trimită pârâtului mesaje prin care îi comunica că vrea să se despartă de acesta, motiv pentru care pârâtul nu i-a mai trimis bani.

Ulterior reclamanta a luat minorul în România, unde se află şi în prezent. Martorul susţine că minorul se plânge de faptul că mama sa îl terorizează, ţinându-l închis în casă fără să-l lase afară la joacă.

Potrivit susţinerilor martorului, în timp ce părţile locuiau împreună, pârâtul era cel care se ocupa de gospodărie în principal, iar reclamanta stătea mai mult la calculator. Deşi reclamanta a fost în Germania cu intenţia de a rămâne acolo aceasta nu s-a adaptat, motiv pentru care s-a întors în ţară.

Conform depoziţiei martorului locuinţa pârâtului din străinătate este decentă, bine utilată, iar minorul ar avea condiţii corespunzătoare de trai. În timpul cât a stat cu tatăl său acesta s-a ocupat de minor, iar minorul părea fericit în Germania.

Instituţia căsătoriei presupune uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeia, raporturile de căsătorie  născând drepturi şi obligaţii pentru soţi.

Instanţa constată că părţile sunt despărţite în fapt de o perioadă îndelungată de timp şi nici una dintre ele nu a încercat reluarea relaţiilor de căsătorie.

Având în vedere că nici una dintre părţi nu a depus eforturi pentru a relua convieţuirea, în raport de probele administrate în cauză, instanţa apreciază că relaţiile de căsătorie dintre părţi sunt grav vătămate, astfel încât acestea nu mai pot continua, vătămarea acestor relaţii producându-se din vina părţilor, motiv pentru care  va dispune desfacerea căsătoriei din culpa ambelor părţi.

În ceea ce îl priveşte pe minorul G.C.F., născut la data de 16.07.2004, de concluziile raportului de anchetă psihosocială din care reiese că relaţia mamă-fiu este bazată pe afecţiune şi ataşament, mama ocupându-se în mod corespunzător de creşterea şi îngrijirea copilului, fiind preocupată să-i asigure condiţii pentru o bună dezvoltare, de faptul că minorul frecventează cursurile Şcolii Gimnaziale „P.D.” din X între cei doi stabilindu-se o puternică legătură afectivă, precum şi opţiunea acestuia manifestată cu prilejul audierii sale în camera de consiliu din care reiese că acesta doreşte să rămână cu reclamanta, în raport de faptul că deşi pârâtul a depus stăruinţe  reuşind să-i asigure fiului său un trai corespunzător, reţinând că deşi minorul s-a adaptat parţial în Germania acesta este mai ataşat de mama sa, iar sentimentul de linişte şi securitate este mai puternic alături de aceasta, instanţa apreciază că este în interesul minorului să îi fie stabilit domiciliul la reclamantă, respectiv în imobilul situat  în X, care dispune de condiţii optime care să îi asigure acesteia toate cele necesare educaţiei si pregătirii ei profesionale, măsura fiind în concordanţa cu dispoziţiile  art. 2, 31, 32 din Legea nr.272/2004 privind promovarea intereselor minorilor.

Conform art. 396 din Codul Civil instanţa de tutelă hotărăşte odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi dacă este cazul de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

Potrivit art. 397 Cod civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

Având în vedere că atât mama cât şi tatăl minorului au participat la creşterea şi educarea acestuia, ţinând cont şi de părerea minorului exprimată cu privire la acest aspect cu ocazia audierii sale, dar şi de concluziile raportului de anchetă psihosocială, instanţa va stabili ca autoritatea părintească cu privire la minorul G.C.F., născut la data de 16 .07.2004, să fie exercitată de către ambele părţi.

Cât priveşte pensia de întreţinere se reţine că potrivit art. 516 alin.1 din Codul civil obligaţia de întreţinere există între soţ si soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 524 Codul civil are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neputându-se întreţine din muncă sau din veniturile sale.

Prin dispoziţia arătată legiuitorul arată nu numai categoriile de persoane ce sunt obligate la întreţinere şi pe cele ce au dreptul la această întreţinere dar şi acele condiţii ce trebuie îndeplinite de cel ce are dreptul la întreţinere. Astfel pentru a putea primi întreţinere trebuie ca persoana ce o solicită să se afle în nevoie, neavând putinţa unui câştig, datorită incapacităţii de a munci.

În ceea ce îl priveşte pe copilul minor, în conformitate cu dispoziţiilor art. 525 alin.1 Cod civil, minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Prin urmare, având în vedere cele arătate şi apreciind că părinţii au obligaţia de a suporta cheltuielile legate de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor dat fiind faptul că minorului i-a fost stabilit domiciliul la reclamanta precum şi faptul că nu prestează alte activităţi care să îi permită să se întreţină singur, frecventând cursurile şcolare, instanţa îl va obliga pe pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea  minorului.

În ceea ce priveşte nivelul pe care îl va avea aceasta pensie de întreţinere, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 529  alin. 1 Cod civil potrivit cărora întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti şi a alin. 2 potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, constatând ca pârâtul nu mai are în întreţinere un alt minor şi raportat la faptul că acesta nu realizează în prezent venituri, aşa cum a declarat în faţa instanţei, neexistând nici un mijloc de probă care să dovedească contrariul, instanţa va obliga pe pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea  minorului în cuantum de 190 lei, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv din 07.05.2015, până la majoratul acestuia sau la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a acestei obligaţii.

Întrucât nu a intervenit o înţelegere conform art. 383 alin. 1  Cod civil,  văzând atitudinea procesuală a părţilor, care au solicitat revenirea la reclamantei numelui purtat anterior încheierii căsătoriei,  instanţa va dispune în temeiul art. 383 alin. 3 Cod civil, ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de “ S.”.

În raport de considerentele expuse instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta G.C. cu domiciliul în X, în contradictoriu cu pârâtul G.M. cu acelaşi domiciliu şi va admite în parte cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional G.M., în contradictoriu cu pârâta reconvenţional G.C.

În raport de poziţia procesuală a părţilor instanţa va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Văzând si prev.art.424 si urm. Noul Cod de procedura civilă,

Domenii speta

Spete similare