Acţiune posesorie – posesia nu este utilă dacă terenul a fost proprietatea altei persoane.

Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2013 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 București sub nr. 39921/299/2013 reclamanta A.L., în contradictoriu cu pârâtul M.S.P., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună lăsarea liberă a posesiei imobilului de care a fost deposedată (curtea interioara lateral în suprafață de 21 mp), obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea în fapt, reclamanta a arătat în esență că la data de 06.10.1997 părinții acesteia au cumpărat imobilul situat în București, str. Luigi Cazzavilan, nr. 8, parter, sector 1, compus din două camere, două bucătării, cămară, culoar, boxă în suprafață de 132,57 m.p. și folosința comună pentru o baie , W.C. hol, culoar+oficiu, palier scara, oficiu, culoar,  WC, spălătorie, pivniță, reprezentand o cotă indiviză de 54,91 % din imobil, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5072/25893 din 06.10.1997 și RELEVEUL anexat încheiat cu Primăria Mun. Bucuresti reprezentată prin mandatar SC H.N. SA.

S-a mai arătat de catre reclamantă că anterior, părinții acesteia au fost chiriași din anul 1974 și de cand folosesc și curtea lateral de 21 m.p.

De asemenea, s-a precizat de catre reclamantă că acest imobil este parte dintr-un imobil construcție, cealaltă parte fiind proprietatea lui M.C.E.R.G. ( în prezent decedata), astfel cum rezultă din dispoziția nr. 8323 din 04.06.207 emisă de P.B., iar potrivit art. 1 din această dispoziție se restituia în natură în proprietatea numitei M.C.E.R.G. și numitului P.I.L. imobilul situat în Bucuresti, sector 1,  cu obligația respectarii dreptului de acces pentru ceilalți coproprietari.

Reclamanta a arătat că între părți au existat mai multe litigii, inclusiv de evacuare din curtea laterala și lipsa de folosință a unor spații din imobil, acțiune care s-a finanlizat prin respingerea cererii, în prezent aceasta nemaiavând acces la curtea laterala respectivă.

S-a susținut astfel de catre reclamantă că îi este îngrădit dreptul firesc de evacuare a deșeurilor menajere, aceasta curte fiind singura modalitate de rezolvare a acestora, iar colocatarii se folosesc de instalația electrică pe care soțul acesteia a montat-o în curte.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 674 alin. 2 c.p.c. și art. 949-952 NCC.

In susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv: contractul de vanzare-cumpărare nr. 5072/25893 din 06.10.1997 și Releveul anexat încheiat cu P.B. reprezentată prin SC H.N. SA., dispoziție nr. 8323/04.06.2007 emisă de P.M.B., încheiere întabulare nr. 4043 din 01.02.2012, încheiere întabulare nr. 8731 din 24.02.2013, încheiere întabulare nr. 15095 din 27.03.2012, planșe foto, extrase de CF.

Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în sumă de 200 lei.

La data de 18.12.2013, paratul a depus la dosar întampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila , motivat de faptul că prin Dispoziția nr. 8323/04.06.207 eliberata de P.M.B. mamei sale M.C.E.R.G. i-a fost restituit în natură imobilul situat în Bucuresti, sector 1, iar încă de la data restituirii proprietății, reclamanta le-a îngradit dreptul de proprietate cu cu privire la curtea imobilului refuzand să le predea aceasta suprafață de teren, motivand că dorește ca accesul catre imobilul proprietatea sa să se realizeze prin această curte și nu prin intrarea principala.

Paratul a mai arătat că în mod abuziv reclamanta și-a confecționat chei de la intrarea în curtea imobilului, ocupând-o în întregime, refuzand cu rea-credință ani de-a randul să folosească intrarea principala, înțelegand să îi îngrădească accesul în curtea imobilului.

S-a mai susținut de catre parat că accesul în imobilul ( apartamentul) pe care reclamanta îl deține se realizeaza prin intrarea principala care asigura accesul catre ambele apartamente, aceasta fiind de altfel singura inrare în imobil și nu prin acea curte.

De asemenea, paratul a precizat ca reclamanta nu a facut dovada îndeplinirii condițiilor pentru admiterea unei acțiuni posesorii, respectiv nu a facut dovada unei posesii neviciate.

Prin Dispoziția nr. 8323 din 04.06.2007 emisă de P.M.G.B. în temeiul art. 7 alin. 1, art. 9 și art. 25 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/201 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 rep, și HG nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea numitei M.C.E.R.G. și numitului P.I.L., imobilul situat în Bucuresti, sector 1  compus din construcție de tip B ( subsol+parter) ( cu excepția apartamentului situat la parter, vaândut în baza Legii nr. 112/1995) conform contractului de vanzare-cumpărare nr. 5072/25893/1997 , cu cota aferenta de teren în suprafață de  79,62 mp) și teren în suprafață de 90,38 m.p. din suprafața totală de 170 mp, cu obligația respectarii dreptului de acces pentru ceilalți coproprietari.

Prin Incheierea nr. 15095/27.03.2012 emisă de OCPI a fost intabulat dreptul de proprietate în cota de 1/1 numitei M.C.E.R.G.,  autorul paratului, ca iesire din indiviziune.

Conform art. 949 alin. 1 Cod civil  ” Cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecata prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau după caz, restituirea bunului”.

Pentru exercitarea acțiunii posesorii sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții: posedarea unui bun cel puțin un an, exercitarea unei posesii utile, neviciata, acțiunea să fie introdusă în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării.

Prin cererea de față, reclamanta solicită să se dispună obligarea paratului să-i lase în liberă posesie imobilul reprezentat de suprafața de teren de 21 mp ce face parte din curtea interioara a imobilului, situata în partea laterala a curții, și de care aceasta susține că a fost deposedata.

Astfel, instanța reține că posesia pentru a fi apărată pe calea acțiunii posesorii prevăzute de art. 949 C.Civil trebuie să fie utilă, adică exercitarea posesiei sub nume de proprietar și cu vocație de a uzucapa bunul.

Or, în speță, reclamanta nu a exercitat o posesie utilă, atâta timp cât suprafața de teren în litigiu a fost proprietatea autorului paratului.

Pe de altă parte, din probele administrate ,vazand și susținerile părților nu se poate reține că paratul a îngrădit reclamantei și familiei acesteia accesul la imobilul pe care îl dețin în proprietate, ci aceștia au acces la imobil pe intrarea principala a imobilului, astfel obligația instituită prin Dispoziția nr. 8323 din 04.06.2007 emisă de Primarul General al Municipiului Bucuresti, a fost respectată.

Faptul că reclamanta solicită să i se asigure accesul prin partea laterala a curții excede acestei dispoziții, și eventual ar putea face obiectul unei cereri de stabilire servitute de trecere în favoarea reclamantei și în care să se administreze probe necesare pentru a se stabili dacă sunt întrunite condițiile pentru acest drept.

Pe de altă parte, instanța apreciaza ca susținerile reclamantei din cererea formulată cu privire la evenimentul din data de 15.11.2012, nu reprezinta o deposedare prin violenţă în sensul art. 951 alin. 2 Cod Civil, fiind un alt eveniment al neînțelegerilor dintre părți și atâta timp cât reclamanta are cale de acces la imobil pe intrarea principala.

Mai mult, instanța reține că eventualele fapte penale invocate fac obiectul unei cercetari penale și în care pe baza probatoriului administrat se va antrena sau nu răspunderea penală.

De asemenea, instanța reține că ocuparea abuziva de catre reclamantă a acestei suprafețe de teren, fara aprobările primite în condițiile legii, nu pot crea în favoarea acesteia o posesie utilă.

Avand în vedere considerentele mai sus expuse, instanța respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare