Anulare proces-verbal

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 11.11.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 33641/299/2019, petenta B. S.A., în contradictoriu cu intimata CN S.A., a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție seria R 19 nr. 0620003 din data de 08.10.2019, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii în cuantum de 130 lei.

În motivare, petenta a arătat că a fost înștiințată de faptul că autovehiculul cu numărul de înmatriculare B 55 SBP a circulat în data de 16.07.2019, ora 16:10, pe A2, km 144+100 m, în localitatea Fetești, jud. Ialomița, fără a achita tariful de trecere. Fapta a fost înregistrată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, respectiv cu o cameră fixă montată în localitatea anterior menționată.

Conform susținerilor petentei, la data de 25.09.2009, aceasta a vândut autovehiculul către societatea F. S.R.L. Prin urmare, fapta contravențională nu îi poate fi imputată petentei, întrucât nu mai este utilizatorul autoturismului. Astfel, nu poate fi trasă la răspundere pentru faptele săvârșite de noul proprietar și utilizator al autovehiculului.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, precum și cele ale art. 10 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002.

În probațiune, petenta a depus un set de înscrisuri (f. 3-16).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din ordinul de plată atașat la dosar (f. 26).

La data de 06.12.2019, petenta a depus precizări, precum și un set de înscrisuri (f. 24-32).

La data de 13.01.2020, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 37-42), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

Intimata a arătat că, la data de 16.07.2019, pe A2 km 144+100 m, pe raza localității F., jud. I., vehiculul cu numărul de înmatriculare B 55 SBP, aparținând petentei, a fost surprins că a utilizat podurile peste Dunăre fără a deține peaj valabil, sens în care, la data de 08.10.2019, a fost întocmit procesul-verbal seria R 19 nr. 0620003, prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim.

În continuare, intimata a învederat faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R.. Totodată, a precizat că identificarea contravenientului s-a realizat pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

De asemenea, a susținut că procesul-verbal contestat a fost întocmit în mod legal și temeinic, potrivit dispozițiilor O.G nr. 15/2002 și ale O.G nr. 2/2001.

Totodată, a susținut că, sub aspectul legalității, procesul-verbal conține elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror lipsă atrage nulitatea procesului-verbal, iar sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal a fost întocmit ca urmare a constatării că vehiculul cu numărul de înmatriculare B 55 SBP a circulat pe podurile peste Dunăre fără a deține peaj valabil.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amenda.

Aceasta a mai invocat dispozițiile art. 7 alin. 2 și art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 și a susținut că factura și transferul dreptului de proprietate, de care se prevalează petenta, nu sunt opozabile terților, producând efecte numai între părțile contractante, potrivit principiului relativității efectelor actului juridic.

Conform susținerilor intimatei, factura fiscală, fiind un înscris sub semnătură privată, care nu prezintă certitudine asupra datei întocmirii sale, nu îi poate fi opusă. Data înscrisurilor sub semnătură privată poate fi opusă doar părților contractante. Pentru a fi opozabilă terților, inclusiv intimatei, dar și instanței de judecată, data înscrisului trebuie să fie certă, în înțelesul art. 278 C.pr.civ..

Intimata a apreciat că instanțele de judecată sunt obligate ca, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu datele concrete ale fiecărei cauze, să efectueze verificări privind realitatea transmiterii dreptului de proprietate ori de câte ori există îndoială în legătură cu această chestiune, iar transmiterea a operat doar formal, în scopul eludării obligației de achitare a tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Intimata a învederat că singura apărare a petentei vizează înstrăinarea autovehiculului, însă aceasta nu subzistă în condițiile în care, în susținerea afirmațiilor sale, a depus doar factura reprezentând valoarea reziduală, înscris care nu este opozabil, neavând dată certă, potrivit dreptului comun. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/2018, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.

Astfel, potrivit art. 278 C.pr.civ. raportat la art. 47 din O.G. nr. 2/2001, data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit numai din ziua în care a devenit certă prin una dintre modalitățile prevăzute în același text la pct. 1-6, respectiv conform pct. 2, din ziua în care au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri.

Data din înscris corespunde, de cele mai multe ori, cu data reală a încheierii acestuia, însă aceasta poate fi ulterioară sau anterioară momentului în care părțile au întocmit înscrisul, motiv pentru care, în scopul apărării terțelor persoane, care ar putea fi prejudiciate prin antedatarea unui înscris, legea impune îndeplinirea unor proceduri prealabile în vederea asigurării opozabilității datei contractului.

Stabilirea certă a datei contractului prezintă o importanță deosebită pentru terți deoarece numai de la această dată se pot produce în sfera drepturilor lor modificări corelative ca urmare a convenției încheiate. În cazul de față, aceste efecte vizează corecta aplicare a unei sancțiuni contravenționale, prin identificarea justă a proprietarului autoturismului.

Astfel, deși transferul dreptului de proprietate a operat la data de 25.09.2009, contractul de vânzare-cumpărare nu a devenit opozabil terților la acea dată, neavând dată certă în înțelesul art. 278 C.pr.civ..

De asemenea, a învederat că petenta nu a depus dovada scoaterii din evidența DITL a vehiculului. În prezenta cauză, serviciile fiscale nu au dat eficiență actului sub semnătură privată care a fost încheiat între părțile contractante, act care, în această modalitate, devine opozabil, prin prezentarea sa la organele fiscale.

Intimata a mai precizat că O.G. nr. 15/2002 prevede obligația sa legală de a încheia procesul-verbal de constatare a contravenției numai pe baza datelor furnizate de M.A.I. – D.R.P.C.I.V., fără a fi permis accesul la o altă bază de date. Astfel, nu a făcut altceva decât să respecte rigorile legii, identificând contravenientul în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, conform obligației impuse de art. 9 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002. În urma interogării bazei de date, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine, conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.

În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, precum și cele ale O.G. nr. 15/2002.

În probațiune, intimata a depus planșe fotografice și înscrisuri (f. 43-46).

La data de 13.01.2020, intimata a depus și o cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat obligarea terțului dobânditor al autovehiculului cu numărul de înmatriculare B 55 SBP, respectiv a cumpărătorului F S.R.L., la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care acestea sunt solicitate de petentă și admise de instanța de judecată (f. 47-49).

În motivarea acestei cereri, intimata a arătat, în esență, că prezenta cauză este generată de culpa exclusivă a terțului dobânditor al autovehiculului, întrucât prin netranscrierea transferului dreptului de proprietate în registrul național gestionat de D.R.P.C.I.V., procesul-verbal contestat a fost întocmit pe numele petentei, respectiv al vânzătorului. Astfel, având în vedere că cel care a cumpărat autovehiculul a încălcat dispozițiile art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 8 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, intimata a apreciat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, prevăzute de art. 1357 și art. 1349 C.civ..

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 72 și următoarele C.pr.civ..

La data de 24.02.2020, intimata a depus precizări referitoare la faptul că se află în imposibilitate de a indica valoarea obiectului cererii de chemare în garanție, solicitând ca obligația de plată a cheltuielilor de judecată să fie stabilită în sarcina chematei în garanție (f. 57-59).

Legal citată, petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 24.02.2020, Direcția Generală Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a depus relațiile solicitate (f. 60).

La termenul din data de 11.03.2020, instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererii de chemare în garanție formulată de intimată în contradictoriu cu chemata în garanție F. S.R.L., pentru neindicarea valorii obiectului acestei cereri, pe care a admis-o, și a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R19 nr. 0620003 din data de 08.10.2019 emis de CN S.A , petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 130 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. 1 ind. 1 și alin. 3 ind. 2 din O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, deoarece, la data de 16.07.2019, ora 16:10, vehiculul tip 1, cu numărul de înmatriculare B 55 SBP, aparținând petentei, a utilizat podurile peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, pe A2, km 144+100m, Fetești, jud. Ialomița, fără a deține peaj valabil.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului şi a martorilor, menţionându-se că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1, alin. 2 lit. c pct. 2 (ii), alin. 4 și alin. 5 din O.G. nr. 15/2002, constatarea contravenţiei a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - SIEGMCR.

Aspectele anterior menționate rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției seria R19 nr. 0620003 din data de 08.10.2019, atașat la dosarul cauzei (f. 3).

În conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.

Astfel, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (în forma în vigoare la data întocmirii acestuia, respectiv ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 203/2018), având în vedere că acesta cuprinde mențiunile obligatorii privind numele și prenumele agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

De asemenea, instanţa constată că petenta nu a invocat nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a procesului-verbal, conform art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care apreciază că procesul-verbal a fost în mod legal întocmit.

În privința susținerilor petentei referitoare la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că aceasta a fost sancționată în baza prevederilor art. 8 alin. 1 ind. 1 din O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, conform cărora fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 ind. 2 din O.G nr. 15/2002, peajul valabil reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de trecere pentru un vehicul, a cărui perioadă de valabilitate nu a expirat.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G nr. 15/2002 raportate la prevederile art. 1 lit. b din același act normativ, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru a putea fi angajată răspunderea contravențională, este necesar să fie întrunite două condiții cumulative: persoana fizică sau juridică să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare şi să fie titulara dreptului de proprietate sau a unui alt drept care să-i permită folosirea autoturismului în cauză.

În prezenta cauză, instanţa reţine că, la data de 27.09.2006, petenta B. S.A., în calitate de finanțator, a încheiat cu societatea F. S.R.L., în calitate de utilizator, contractul de leasing financiar nr. SGL 9160, prin care aceasta din urmă a achiziționat autovehiculul cu numărul de înmatriculare B 55 SBP, transferul dreptului de proprietate urmând a se realiza la expirarea termenului de 36 de luni de la data începerii leasing-ului, astfel cum rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, respectiv contractul de leasing, anexa la acest contract, factura proformă nr. 332/18.09.2006 și certificatul de înmatriculare (f. 5-13, 16).

În baza contractului de leasing, petenta a emis factura nr. 09130854 din data de 25.09.2009, în valoare de 551,70 lei, reprezentând valoarea reziduală a autovehiculului cu numărul de înmatriculare B 55 SBP (f. 14).

În aceste condiții, instanţa constată că prin transmiterea dreptului de proprietate al vehiculului, s-a transmis şi dreptul de folosinţă asupra acestuia în favoarea noului proprietar. Totodată, având în vedere că mijlocul de transport nu mai figurează în evidența fiscală a petentei, conform adresei emise de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București (f. 60), și că factura anterior menționată este înregistrată în contabilitatea societății, instanţa reține că transmiterea dreptului de proprietate a devenit opozabilă terţilor, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. 1 pct. 2 și pct. 6 C.pr.civ..

Pe cale de consecință, la data de 16.07.2019, petenta nu putea săvârși contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 ind. 1 din O.G nr. 15/2002 deoarece aceasta nu mai avea calitatea de utilizator în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 2 și art. 1 alin. 1 lit. b din O.G nr. 15/2002. Această concluzie este în conformitate, pentru identitate de rațiune, cu Decizia RIL nr. 4/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 05.03.2018, prin care s-a statuat că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă și că dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002  privind circulaţia pe drumurile publice, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, nerespectarea acestei obligaţii legale constituind o contravenţie distinctă prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, obligaţia de a solicita autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate revine cumpărătorului. Această îndatorire este instituită în sarcina noului proprietar şi prin dispozițiile art. 8. alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, acest text legal prevăzând că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza anumitor documente, printre care şi cererea noului proprietar.

Prin urmare, instanţa constată că nu îi revenea petentei obligaţia de a solicita transcrierea dreptului de proprietate al cumpărătorului, ci acestuia din urmă. Împrejurarea că actualul proprietar nu a depus diligențele necesare în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în conținutul cărții de identitate, deși această obligație îi incumba, nu este imputabilă petentei și nu poate fi angajată răspunderea sa contravențională pentru conduita pasivă a cumpărătorului. O interpretare contrară ar încălca principiul personalității răspunderii contravenționale, principiu ce deține un rol fundamental în economia dreptului contravențional.

Pe cale de consecință, întrucât la data de 16.07.2019, data săvârșirii presupusei fapte, petenta nu mai avea calitatea de utilizator al vehiculului cu numărul de înmatriculare B 55 SBP, instanţa reţine că aceasta nu mai avea obligaţia de a deţine peaj valabil pentru respectivul mijloc de transport, motiv pentru care procesul-verbal întocmit este lipsit de temeinicie.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R 19 nr. 0620003 din data de 08.10.2019.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de intimată în contradictoriu cu chemata în garanție Forestier S.R.L., instanța, având în vedere că la termenul din data de 11.03.2020 a admis excepția nulității acestei cereri pentru motivele expuse în practicaua prezentei hotărâri, va anula cererea de chemare în garanţie, pentru neindicarea valorii obiectului cererii.

Domenii speta

Spete similare