Evacuare – nedelimitarea terenului reclamanţilor de terenul vecin în fapt nu poate fi analizată în cadrul procedurii simplificate a evacuării prevăzută de art. 1034 şi urm. C.proc.civ.

Hotărâre 2909 din 18.02.2016


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 11.01.2016, sub numărul de dosar 1178/299/2016, reclamanţii D.F., D.E., R.V., D.M. şi au chemat în judecată pe pârâtul V.G. solicitând evacuarea acestuia de pe terenul în suprafaţă de 169mp situat în Bucureşti,  sector 1, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, s-a arătat, în esenţă, că reclamanţilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat prin sentinţa civilă nr. 14793/18.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 29474/299/2013, iar pârâtul ocupă în mod abuziv acest teren, refuzând să îl elibereze.

De asemenea, s-a învederat că pârâtul a fost notificat în vederea evacuării conform art. 1038 C.proc.civ.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1033 şi urm. C.proc.civ.

Pentru dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 6 alin. (3) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 04.02.2016, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că el deţine în proprietate imobilul situat în Bucureşti, str. Moeciu nr. 7, sector 1, regimul juridic al imobilului indicat de reclamanţi nefiind stabilit.

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat părţilor administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

In fapt, deşi reclamanţii au solicitat evacuarea pârâtului de pe terenul situat în suprafaţă de 169 mp situat în Bucureşti,  sector 1, nu s-a făcut dovada ocupării acestuia de către pârât, deşi îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ. Astfel, nu s-a făcut dovada preluării posesiei acestui teren în mod abuziv de către pârât, deoarece se prezumă că cel puţin până la data pronunţării sentinţei civile nr. 14793/18.09.2014  de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, acest teren, de altfel împrejmuit, a fost obiectul posesiei reclamanţilor, aspecte reţinute în hotărârea judecătorească menţionată.

Mai mult, în acelaşi sens trebuie reţinut şi faptul că pârâtul ocupă spaţiul vecin din Bucureşti,  sector 1 în suprafaţă de 131 mp, neputându-se reţine cu certitudine, doar pe baza înscrisurilor depuse de reclamanţi, că pârâtul ocupă în mod abuziv terenul delimitat ca fiind proprietatea acestora.

In drept, instanţa constată că sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la procedura specială privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept.

Conform art. 1.034 alin. (1) C.proc.civ., ,,dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane’’, ocupantul fiind definit ca fiind ,,oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduinţa proprietarului’’.

Prin raportare la situaţia de fapt anterior reţinută, instanţa constată că reclamanţii nu au făcut dovada că pârâtul are calitatea de ocupant al imobilului proprietatea acestora, o eventuală nedelimitare a terenului reclamanţilor de terenul vecin în fapt neputând fi avută în vedere şi analizată în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 1034 şi urm. C.proc.civ.

Prin urmare, instanţa respinge cererea reclamanţilor ca neîntemeiată.

Referitor la cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţia ce va fi dispusă în prezenta cauză, prin raportare la culpa procesuală ce incumbă acestora, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., respinge această cerere ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, acestea se acordă, conform art. 453 alin. (1) C.proc.civ., numai la cererea părţii, ori pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.