Eşalonarea prin acte normative a plăţii drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nu exonerează debitorul de plata daunelor interese, sub forma dobânzii legale, în acest sens fiind şi interpretarea dată de î.c.c.j. prin Deci

Eşalonarea  prin acte  normative a plăţii drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nu exonerează debitorul de plata daunelor interese, sub forma dobânzii legale, în acest sens fiind şi interpretarea dată de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 2/2014.

 Î.C.C.J.  a analizat problema  acordării  dobânzii legale doar raportat la prevederile  O.U.G. nr.71/2009 întrucât cu această problemă de drept a fost sesizată, fără a se pronunţa cu privire la alte acte normative de eşalonare a drepturilor băneşti acordate bugetarilor prin hotărâri judecătoreşti şi fără a exclude acordarea dobânzilor şi în cazul acestora.

Numai de la data de la care creanţa iniţială a fost constatată prin hotărâre judecătorească şi a devenit exigibilă este purtătoare de dobânzi, iar nu şi anterior, de la data formulării acţiunii, astfel cum a solicitat reclamanta.

Motivul respingerii acţiunii de către prima instanţă constă în aceea că, raportat la decizia  nr.2 din 17 februarie 2014 a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa civilă nr…/17.02.2014  pronunţată  de  Tribunalul Sibiu în dosarul nr…/85/2013  - titlul executoriu invocat de reclamantă - nu se încadrează în cerinţele imperative instituite de această hotărâre pronunţată de Î.C.C.J. prin recurs în interesul legii.

Curtea reţine, în primul rând, că decizia nr.2/2014 a Î.C.C.J. nu constituie singurul temei legal al acţiunii, ci reclamanta invocă şi prevederile art.161, art. 166 alin.4 şi ale art.268 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, art.1 şi art.2 din  O.G. nr. 9/2000, art.2 din O.G.  nr.13/2011 şi  art.1073, 1084 Cod civil, art. 1530 NCC, care nu au fost nici măcar analizate de instanţa fondului.

În consecinţă, întrucât speţei de faţă nu îi este aplicabilă decizia în interesul legii nr.2/2014 a Î.C.C.J., instanţa de fond trebuia să procedeze la analizarea celorlalte temeiuri de drept în baza cărora s-a promovat prezenta acţiune, inclusiv prin raportare la considerentele deciziei 2/2014 a Î.C.C.J., acestea impunându-se ca raţionament juridic şi în prezentul dosar.

Secția  I civilă  – Decizia civilă nr.15/ 13 Ianuarie 2016

Sub dosar nr…/85/2015 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acţiunea formulată de reclamantul  S.L.Î.J.S.  în numele şi pentru membra de sindicat H.V., care solicită, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.V.B.S., plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform:

- Sentinţei civile nr. ..../17.02.2014  pronunţată  de Tribunalul Sibiu în dos. nr. .... (disjuns din dosarul nr. .....), începând cu data de 09.11.2012, data depunerii cererii de chemare în judecată, pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere cât şi pentru cele rămase neachitate, până la data plăţii integrale a acestora.

În motivare arată că:

Prin Sentinţa civilă nr. ..../17.02.2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. ..... (disjuns din dosarul nr. ......), pârâta a fost obligată la plata diferenţelor salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea dispoziţiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 şi Legea nr. 285/2010, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite pentru perioada  01.01.2010-13.05.2011, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, la data efectivă a plăţii.

Hotărârea  mai  sus  menţionată  este  irevocabilă (titlu executoriu), nici până în prezent membra de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceştia au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani dispuse de instanţe, în plus faţă de prejudiciul creat iniţial în patrimoniul lor prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de prevederile legale aplicabile, în plus fiind şi în imposibilitatea de a executa silit titlurile executorii datorită eşalonării plăţilor prin O.U.G. nr.71/2009, aprobată cu modificări prin  Legea nr. 230/2011.

Dobânda reprezintă o sancţiune pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată, iar actualizarea cu indicele de inflaţie reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii.

Având în vedere că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, daunele interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, împrejurarea ca prin  O.U.G.  nr.71/2009 s-a dispus suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale nu este de natură a impieta dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului, prin acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale.

Asupra acestui aspect s-a pronunţat Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, care, soluţionând un recurs în interesul legii, a statuat, prin  Decizia nr. 2/2014 ca „în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1964, respectiv art.1531 alin.1, alin.2 teza I şi art.1535 alin.1 din Legea nr. 287/2009 privind  Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi art.2 din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările şi completările ulterioare.”

În considerentele Deciziei nr.2/2014 Î.C.C.J. a reţinut: „Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr.71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuşi conţinutul art. 1 alin. 2 din ordonanţa de urgenţă…”. A mai reţinut Î.C.C.J. că „executarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligaţiei a cărei încălcare a fost sancţionată prin hotărâre judecătorească ce reprezintă titlul executoriu este un contract…Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligaţiei, daunele – interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit…..Atâta timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnul emergens) cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă ( în temeiul art. 1 alin.3 din O.U.G. nr.71/2009), iar nu şi beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.”

În drept, invocă dispoziţiile art. 194 coroborat cu cele ale art. 148 alin.1 teza a II-a şi art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, art.161, art.166  alin. 4 şi ale art. 268 din  Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 şi art. 2 din  O.G.  nr. 9/2000, art. 2 din O.G.  nr. 13/2011 şi art. 1073, 1084 Cod civil, art. 1530 ş.u. NCC, Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Î.C.C.J. – completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, în dosarul nr.21/2013.

Prin sentinţa civilă nr…/2015 s-a respins acţiunea, reţinându-se următoarele:

Membra de sindicat H.V., reprezentată de reclamant a fost angajata pârâtei, având calitatea de cadru didactic. Pârâta a fost obligată prin Sentinţa civilă nr. .../2014, dată de Tribunalul Sibiu să plătească membrei de sindicat drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii  nr. 221/2008 reprezentând diferenţa dintre salariul încasat şi cel cuvenit pe perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, iar prin prezenta acţiune se solicită acordarea dobânzilor aferente sumelor neîncasate.

Referitor la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform Sentinţei civile nr...../17.02.2014  pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. ......, se constată că această cerere este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă având în vedere dispoziţiile Deciziei nr.2 din 17 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial  nr. 411 din  03 iunie 2014,  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În Decizie se arată că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art.1 şi 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.71/2009.

Or, O.U.G. nr.71/2009 la art.1 arată că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 aşa încât Sentinţa civilă nr…/17.02.2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr…/85/2013 (disjuns din dosarul nr…/85/2012) nu se încadrează în cerinţele imperative instituite de  Decizia  nr.2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul S.L.Î.J.S. – pentru membrul de sindicat H.V., solicitând schimbarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.

În expunerea motivelor de apel se susţine că în mod eronat acţiunea a fost respinsă pe considerentul că titlu executoriu de care beneficiază reclamanta a devenit executoriu abia  în anul  2014, raportat la dispozitivul recursului în interesul legii soluţionat de  Î.C.C.J. prin decizia nr.2/2014.

Î.C.C.J, prin Decizia nr.2/2014 s-a pronunţat în limita învestirii, doar cu privire la plata cu întârziere a hotărârilor devenite executorii până la data de 31.12.2011, raţionamentul curţii fiind valabil şi pentru celelalte hotărâri, dobânzile impunându-se a fi acordate în temeiul art. 166 alin 4 din Legea nr.53/2003 coroborate cu dispoziţiile art.1073 din codul civil şi O.G. nr.13/2011.

Intimatul nu a depus întâmpinare în apel.

CURTEA, verificând,  potrivit art. 479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă,  reţine  următoarele:

Apelul este fondat.

Reclamantei, cadru didactic, în perioada 01.01.2010-13.05.2011  i  s-au plătit parţial drepturile salariale.

Ca urmare a acţiunii în instanţă promovate de către acesta, prin sentinţa civilă  nr. ..../2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu, pârâta a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi salariale aferente perioadei menţionate, actualizate cu indicele de inflaţie.

Prin art.21 din  O.U.G. nr.103/2013 s-a dispus eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 01.01.2014-31.12.2014, deci şi a titlului executoriu invocat de reclamantă.

Potrivit  art.166  din  Codul muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru recuperarea prejudiciului.

În timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept si scopuri diferite.

Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 1, alin.1 din O.G. nr.13/2011, iar actualizarea îşi are raţiunea in respectarea principiului reparării integrale a pagubei.

De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a plăţii efective  a sumei datorate.

Eşalonarea  prin acte normative a plăţii drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nu exonerează debitorul de plata daunelor interese, sub forma dobânzii legale, în acest sens fiind şi interpretarea dată de  Î.C.C.J. prin Decizia nr.2/2014.

Motivul respingerii acţiunii de către prima instanţă constă în aceea că, raportat  la decizia  nr.2 din 17 februarie  2014  a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa civilă nr…/17.02.2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. …/85/2013  - titlul executoriu invocat de reclamantă - nu se încadrează în cerinţele imperative instituite  de această hotărâre pronunţată de  Î.C.C.J. prin recurs în interesul legii.

Curtea reţine, în primul rând, că decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J. nu constituie singurul temei legal al acţiunii, ci reclamanta invocă şi prevederile  art.161, art.166 alin.4 şi ale art.268 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 şi art. 2 din O.G.  nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr.13/2011 şi art.1073, 1084 Cod civil, art.1530 NCC, care nu au fost nici măcar analizate de instanţa fondului.

În al doilea rând, deşi decizia  nr.2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţe, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedura civila, se reţine că instanţa supremă s-a pronunţat cu privire la problema de drept în limitele învestirii sale, astfel cum sunt reţinute în decizie – punctul 1 din decizie -  Problema de drept care a generat practica neunitara: „Recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie vizează interpretarea și aplicarea dispoziţiilor  art.1082 si  art.1088  din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin. (1), alin.(2) teza I si art.1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009 cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonata a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condiţiile art.1 si 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.71/2009”.

Astfel,  Î.C.C.J.  a analizat problema  acordării  dobânzii  legale  doar raportat  la prevederile  O.U.G. nr.71/2009  întrucât  cu  această  problemă de drept a fost sesizată, fără a se pronunţa cu privire la alte acte normative de eşalonare a drepturilor băneşti acordate bugetarilor prin hotărâri judecătoreşti şi fără a exclude acordarea dobânzilor şi în cazul acestora.

În consecinţă, întrucât speţei de faţă nu îi este aplicabilă decizia în interesul legii nr.2/2014 a Î.C.C.J., instanţa de fond trebuia să procedeze la analizarea celorlalte temeiuri de drept în baza cărora s-a promovat prezenta acţiune, inclusiv prin raportare la considerentele deciziei nr. 2/2014  a  Î.C.C.J., acestea impunându-se ca raţionament juridic şi în prezentul dosar.

Astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele:

„... trebuie analizat in ce măsura suspendarea legala a executării silite este de natura a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrala a prejudiciului prin acordarea de daune-interese. 

Cum intrarea in vigoare a unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizata din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza in ce măsura acest fapt reprezintă un delict civil, de natura a atrage sancţiunea civila a daunelor-interese. Executarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plata stabilite printr-o hotărâre judecătoreasca poate antrena răspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul obligaţiei a cărei încălcare a fost sancţionata prin hotărârea judecătoreasca ce reprezintă titlu executoriu este un contract. Chiar daca, in literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligaţiilor si in materia răspunderii civile delictuale a fost disputata, practica judiciara a fost constanta in acest sens.

..........

Prin urmare, in cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu si fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului sa poată fi nesocotit. In ceea ce priveşte condiţiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, vinovata, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ţinându-se cont de particularităţile executării unei obligaţii de plata a unei sume de bani, precum si de efectele Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.

...........

In ceea ce priveşte condiţia existentei unui prejudiciu se constata ca nici autorul sesizării si nici instanţele de judecata care au respins pretenţiile reclamantului nu l-au exclus de plano, invocând principiul reparaţiei integrale in materia răspunderii civile, prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 din Codul civil din  2009. Este evident faptul ca prin executarea eşalonată a obligaţiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenta este confirmata chiar de Ordonanţa de urgenta a Guvernului  nr. 71/2009, care, în cuprinsul art.1 alin.(3), prevede ca sumele plătite eşalonat se actualizează cu indicele  preturilor  de  consum comunicat de Institutul National de Statistică. Or, prin instituirea obligaţiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaşte implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea eşalonata si, in consecinţa, instituie o reparaţie parţiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art.1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art.1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

 ............

Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, în ipoteza data, poate fi acoperită  doar pierderea efectiva [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța  de urgenta a Guvernului nr.71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.

 Cât priveşte existenta unei fapte ilicite, săvârşite cu vinovăţie, în sensul dispoziţiilor  legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta consta în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în circumstanţele date, în sensul opiniei exprimate de specialişti recunoscuţi, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 71/2009  reprezintă  un caz fortuit care sa răstoarne prezumţia relativa de culpa a debitorului in executarea obligaţiei, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esenţiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita aşteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituţiile sale, iar, conform art.44 alin. (1) din Constituţie, „creanţele asupra statului sunt garantate”]  și faptul că  măsura  de eşalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terţ.”

Deşi aceste considerente ale Înaltei Curţi fac referire doar la O.U.G. nr.71/2009, se reţine că art.21 din O.U.G. nr.103/2013 conţine o soluţie legislativă identică cu cea din O.U.G. nr. 71/2009, respectiv  se eşalonează pe o perioadă de 5 ani plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2014, se prevede suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită. Alineatul 3 al aceluiaşi articol menţionează de asemenea că sumele se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Faţă de argumentele de drept expuse de Î.C.C.J.  prin decizia 2/2014, precum şi art. 166 Codul muncii,  respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare s-a reţinut temeinicia cererii reclamantei  de acordare a dobânzii legale aferentă drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei civile nr…/17.02.2014.

Dobânda legală va fi acordată însă de la data  de 17.02.2014, , întrucât sentinţa civilă ....../2014 a fost pronunţată în cadrul unui litigiu de muncă, fiind executorie de la data pronunţării, potrivit dispoziţiilor art. 278  pct. 1  C. proc. civ. Numai de la data de la care creanţa iniţială a fost constatată prin hotărâre judecătorească şi a devenit exigibilă este purtătoare de dobânzi, iar nu şi anterior, de la data formulării acţiunii, astfel cum a solicitat reclamanta.

Domenii speta

Spete similare