Debranşare apartament de la reţeaua de termoficare. Excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea excepţiei de nelegalitate. Înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

După intrarea în vigoare a noii legi de procedură civilă instanţa de contencios administrativ nu mai este competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate invocate în altă cauză, acest atribut aparţinând instanţei care judecă fondul cauzei respective. 

Prin urmare, curtea de apel, ca instanţă de contencios administrativ, nu poate avea competenţă în soluţionarea unei excepţii de nelegalitate decât în situaţia în care este învestită şi cu fondul litigiului, caz în care este ţinută a proceda conform alin.3, ca orice altă instanţă de fond. 

Mai mult, se constată că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă este un act normativ, care nu poate fi supus controlului judecătoresc decât în cadrul acţiunii în anulare. O astfel de acţiune este de competenţa curţii de apel, dată fiind ierarhia emitentului actului şi ţinând seama de disp. art.96 pct.1 Cod procedură civilă şi ale art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Art.54 din Legea nr.76/2012

Art.4 din Legea nr.554/2004

Prin cererea formulată la data de 04.12.2013 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.32.802/212/2013, reclamantul [...] a solicitat obligarea pârâtei [...] Constanţa la debranşarea apartamentului proprietate personală de la reţeaua de termoficare.

 Prin Sentinţa civilă nr.5854/27.05.2014 Judecătoria Constanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta la debranşarea apartamentului nr.17, [...] din mun. Constanţa, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20  lei.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art.466 şi urm. NCPC, pârâta [...] Constanţa a formulat apel, criticând hotărârea apelată ca fiind nelegală.

Prin Decizia civilă nr.840/03.11.2014 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I Civile a Tribunalului Constanţa, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant [...] a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.249 din Ordinul 91/20.03.2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu energie termică, emitent fiind Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Publice de Gospodărie Comunală.

Prin Încheierea din 3 februarie 2015 Tribunalul Constanţa Secţia a II-a civilă a fost admisă cererea de sesizare a instanţei de Contencios administrativ cu privire la excepţia de nelegalitate a art.249 din regulamentul aprobat prin ordinul nr.91/20.03.2007 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru servicii de Gospodărire Comunală, dispunând înaintarea dosarului la Curtea de Apel Constanţa Secţia a II-a civilă de Contencios Administrativ şi fiscal.

 S-a reţinut că, potrivit art.4 alin.1 din Legea 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza;…”

Considerând că atât motivele de apel, cât şi apărările intimatului reclamant se întemeiază pe dispoziţiile art.249 din Ordinul 91/20.03.2007, astfel încât soluţionarea cauzei urmează a se va face şi în raport de aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a apreciat îndeplinite cerinţele art.4 alin.1 din Legea 554/2004, dispunând sesizarea Curţii de Apel Constanţa ca instanţă de contencios administrativ competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 32802/212/2013*.

În şedinţa publică din 25.03.2015, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale  în soluţionarea excepţiei de nelegalitate.

Analizând cauza sub aspectul competenţei materiale a instanţei, Curtea reţine că, faţă de data sesizării pe fond a instanţei, respectiv 4.12.2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010 şi ale Legii nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă.

 Potrivit art.54 din Legea nr.76/2012, art.4 din Legea nr.554/2004 a fost modificat în sensul că „(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.”

Faţă de dispoziţiile citate Curtea reţine că după intrarea în vigoare a noii legi de procedură civilă instanţa de contencios administrativ nu mai este competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate invocate în altă cauză, acest atribut aparţinând instanţei care judecă fondul cauzei respective. 

Prin urmare, curtea de apel, ca instanţă de contencios administrativ, nu poate avea competenţă în soluţionarea unei excepţii de nelegalitate decât în situaţia în care este învestită şi cu fondul litigiului, caz în care este ţinută a proceda conform alin.3, ca orice altă instanţă de fond. 

Mai mult, se constată că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă este un act normativ, care nu poate fi supus controlului judecătoresc decât în cadrul acţiunii în anulare. O astfel de acţiune este de competenţa curţii de apel, dată fiind ierarhia emitentului actului şi ţinând seama de disp. art.96 pct.1 Cod procedură civilă şi ale art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Cu toate acestea, având în vedere că nu a fost învestită cu o astfel de acţiune, ci doar cu excepţia de nelegalitate invocată de intimatul pârât în cadrul apelului declarat de [...] SA, Curtea consideră că nu este competentă material să se pronunţe cu privire la excepţia invocată, competentă fiind instanţa în faţa căreia a fost ridicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.132 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, urmează a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia a II-a civilă.

Curtea consideră că, deşi nu a pronunţat o hotărâre de declinare a competenţei, Tribunalul Constanţa s-a considerat necompetent să judece excepţia de nelegalitate, situaţie în care între cele două instanţe s-a ivit un conflict negativ de competenţă, conform art.133 pct.2 Cod procedură civilă.

În baza art.134 Cod procedură civilă, urmează a înainta dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul.

Domenii speta

Spete similare