Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. Înţelesul sintagmei „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă”

Persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind astfel de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaşte drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe şi de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt  drepturi relative, la care inculpatul poate renunţa.

.

Decizia penală nr. 604/24.05.2016 a Curtea de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.47/04.02.2016, Judecătoria Tecuci a respins, ca neîntemeiată, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul M.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea  înregistrată  la  Judecătoria  Tecuci  sub  nr. 4963/324/2015,  petentul  M.A.,  în prezent  arestat  în  Bulgaria,  a  solicitat  în temeiul art.  466  CPP  redeschiderea  procesului  penal în  dosarul nr. 4787/324/2015  al  Judecătoriei  Tecuci  în care a  fost  condamnat prin judecarea  în  lipsă, proces  de  care a  aflat la data  de  2 sau 3  decembrie 2015  când a  fost  arestat în  Bulgaria, în prezent  fiind  într-un loc de  deţinere  în  această  ţară,  cu  precizarea  că:  nu  a  avut  cunoştinţă de  trimiterea în  judecată  şi  de existenţa  unui  dosar  penal  pe  rolul Judecătoriei  Tecuci, fiind  plecat  în  străinătate, întrucât  în  ţară  nu  avea  mijloace  de  subzistenţă; a  fost  judecat în  lipsă, fără  să  aibă  avocat  ales  sau  desemnat  din oficiu  şi  condamnat la  o  pedeapsă de 1  an  închisoare;  la data  de  4.12.2015 apărătorul  ales  a  declarat  apel,  termenul de apel fiind stabilit la data de 09.02.2016;  în temeiul art. 466 alin. 3 CPP,  după  aducerea în  ţară, comunicarea  hotărârii  în vederea  pregătirii  apărării  după  ce  se  ia  legătura  cu  condamnatul, în scopul  motivării temeinice a  cererii.

Din actele  şi  lucrările  dosarului  rezultă  următoarele:

În motivarea  cererii,  petentul a arătat  că solicită  redeschiderea  procesului  penal  în  care a  fost  condamnat în lipsă,  proces  de care a  aflat la data de  3 decembrie 2015, când a  fost  arestat în  Bulgaria.

A precizat că nu a avut cunoştinţă de  trimiterea  în judecată  şi  de existenţa  unui dosar penal pe  rolul  Judecătoriei Tecuci, fiind plecat în străinătate întrucât  în  ţară  nu a  avut  mijloace  de  subzistenţă.

A  fost  judecat  în  lipsă, fără  să  aibă avocat  ales sau desemnat din oficiu şi  condamnat  la  o pedeapsă de 1 an  închisoare, cu executare.

La data 4 decembrie 2015 apărătorul ales a declarat apel, termenul de apel  fiind  la data de  9.02. 2016.

A mai precizat  că  nu a  fost  adus  în  ţară, fiind arestat în Bulgaria,  motiv  pentru  care  îşi va completa cererea.

A arătat că despăgubirile  materiale reţinute în sarcina sa au fost achitate, sens în care a depus o copie a declaraţiei autentice  nr.5717/21 decembrie 2015 dată de B.S., administratorul  SC  D. SRL Tecuci, prin care aceasta a  înţeles să se  împace cu condamnatul.

Verificând  cele  semnalate, prima instanţă  a  reţinut  următoarele:

Prin  rechizitoriul Parchetului  de pe  lângă Judecătoria Tecuci nr. 3785/P/2013 inculpatul  M.A. a  fost  trimis  in judecată în  stare de  libertate  pentru săvârşirea  infracţiunii de  înşelăciune  în formă  continuată  prev. de art. 244  al. 1  cu aplicarea art.  35  alin. 1  C.P.

S-a  reţinut în rechizitoriu că inculpatul M.A., în data de  26.09. 2013, în  baza unei  rezoluţii  infracţionale unice s-a  prezentat  la  SC D. SRL la  punctul  de lucru din str. … nr. …, localitatea T. şi la punctul  de lucru  din str. G.P. nr. … T., jud.G.  şi a  amanetat  4  bijuterii din metal galben, comun  cu  aurul, respectiv o brăţară în  greutate de 8,31 g, un lănţişor  în  greutate de 20,08 g, o brăţară în greutate de  10,91 g şi un lănţişor  în  greutate de  20,13  g inducând  persoana vătămată în eroare prin prezentarea celor 4 bijuterii ca fiind din aur de 18  K. şi prejudiciind persoana vătămată cu suma de  4900  lei.

În  dosarul de urmărire  penală  a fost  audiat M.A., atât  în calitate de  suspect,  cât şi în calitate de  inculpate.

Cu  ocazia  luării declaraţiilor,  după  ce  anterior s-a  început urmărirea  penală, i s-au  adus  la  cunoştinţă  drepturile  prev. de  art. 10 şi  art. 83 CPP, precum şi obligaţiile  prev. de  art. 108  CPP. Printre  aceste  obligaţii a fost şi aceea de a comunica în scris  în termen de 3 zile  orice  schimbarea adresei, atrăgându-i-se  atenţia că în cazul neîndeplinirii acestei  obligaţii,  citaţiile  şi  orice alte  acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a  luat  la  cunoştinţă.

Aceste obligaţii  i-au fost comunicate în  scris, proces  verbal, pentru care a semnat.

La data de  16 decembrie  2014  inculpatul a  fost trimis  în judecată  pentru  săvârşirea  infracţiunii de înşelăciune  în formă  continuată prev. de  art. 244 alin. 1  CP.,  cu aplicarea art. 35  al. 1  CP.

 La  instanţa de  judecată dosarul a fost înregistrat la data de  18 decembrie  2014,  iar  inculpatul  a  fost  citat la  adresa  domiciliului  său, respectiv  T,  str. Gh.L. nr. …  jud. G.

 Pe  parcursul judecăţii, întrucât nu a  anunţat o schimbare de domiciliu, inculpatul a fost  citat la adresa cunoscută, nu a  fost  prezent  în instanţă şi  nu a avut  desemnat  avocat , deoarece nu se  încadra  în dispoziţiile legale  care impun aceasta.

Prin  sentinţa  penală 66  din  23.02.2015  inculpatul a  fost  condamnat la  pedeapsa de 1  an  închisoare pentru  săvârşirea infracţiunii de înşelăciune  prev. de  art.  244 al. 1  CP  cu  aplicarea  art.  35  alin. 1 CP. şi a fost  obligat  să  plătească  părţii  civile SC  D. SRL  Tecuci,  cu  titlul de  despăgubiri  suma de  11596  lei.

Sentinţa  penală i-a fost comunicată la domiciliu, nu s-a prezentat la instanţă pentru

a-şi  ridica  plicul  şi s-a considerat comunicată.

La data  de  20.03.2015  s-a  emis  mandatul de  executare a  pedepsei închisorii nr. 104/2015.

 Inculpatul  a  fost  dat  în  urmărire  internaţională  şi  a fost emis  mandatul european de arestare  nr. 1 din  7.04.2015, a  fost arestat  la  2 decembrie  2015  în  Bulgaria  în vederea  executării  mandatului  european de arestare  şi a fost extrădat din Bulgaria la 29 decembrie  2015  şi  încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.

A formulat apel la data de 9 decembrie 2015 prin avocat  ales, iar prin decizia penală nr. 15/A/13.01.2016 s-a respins ca nefondată cererea de repunere  în  termenul de apel  formulată de inculpat şi s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva  sentinţei  penale  66  din  23.02.2015 a Judecătoriei Tecuci.

Prin prezenta cerere, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei întrucât a fost  judecat  în lipsă  şi a depus la dosar şi declaraţia  dată de B.S., în  calitate de  administrator al  SC  D. SRL  Tecuci,  ce are calitatea de parte civilă, aceasta declarând că a  primit  în  numerar  suma de 11956  lei Ron de  la  M.A.,  declaraţie  autentificată  sub  nr … din  1  decembrie  2015. Tot  prin această declaraţie,  B.S. a  declarat  că  s-a împăcat  cu  inculpatul  şi nu mai  are  nicio  pretenţie,  cu  excepţia  cheltuielilor  de  judecată.

Conform  art. 466  al. 2  din NCPC, este considerată judecată în lipsă, persoana  condamnată  care  nu a  fost  citată la proces  şi  nu a  luat cunoştinţă  în niciun alt  mod  oficial  despre  acesta,  persoana  care  deşi a  avut  cunoştinţă de proces a  lipsit  în mod  justificat de la  judecarea  cauzei şi  nu a  putut  încunoştinţa  instanţa.

 Conform aceluiaşi text de lege, se consideră că  nu  este  persoană  judecată în  lipsă, persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător  ales, ori un mandatar  dacă  aceştia s-au prezentat oricând în timpul  procesului, persoana care după comunicarea potrivit legii, a sentinţei de  condamnare  nu a declarat apel, a  renunţat la  declararea  lui, ori şi-a  retras  apelul.

 În situaţia de faţă, prima instanţă a considerat  că  petentul  nu  este  considerată o  persoană judecată în lipsă, motivat de faptul că, aşa  cum se  arată în  literatura de  specialitate,  dacă inculpatului care a lipsit de la judecata în primă  instanţă i-a  fost comunicată în mod legal  copia minutei sentinţei şi nu a declarat  apel,  sau a  declarat  tardiv  apelul, este  inadmisibilă  calea  extraordinară de atac  prev. de art.  466  din  NCPP.

 În situaţia de  faţă, instanţa a considerat că  în faza de  judecată  inculpatul a fost  citat la adresa de  domiciliu, adresă pe  care şi-a dat-o şi la  urmărirea  penală  şi,  deşi  i s-a  pus  în vedere  să comunice  în  termen de 3 zile orice schimbare de domiciliu, acesta nu s-a conformat, a fost citat la domiciliu şi s-a  considerat procedura completă, iar  copia  minutei  de  condamnare a  fost  comunicată în mod  legal la  adresa  de  domiciliu.

Totodată,  a  declarat  apel  împotriva  sentinţei  penale,  apel  care a  fost respins  ca  tardiv.

 Faţă de cele  menţionate mai sus, instanţa a constatat că  nu  sunt  îndeplinite  în cauză  disp. art. 466  alin.2  NCPP,  în sensul că  inculpatul  M.A. a  fost  judecat  cu procedura  legal  îndeplinită, a declarat  apel împotriva sentinţei  penale, apel  care a  fost  respins ca tardiv  şi  faţă  de acestea,  a  respins  cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei penale nr.47/04.02.2016 a Judecătoriei Tecuci a declarat apel condamnatul M.A., criticând-o ca nelegală.

În motivarea apelului, apărătorul condamnatului a susţinut, în esenţă, că acesta a fost judecată în lipsă, fără a avea cunoştinţă de proces, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 466 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., privind redeschiderea procesului.

Apelul declarat de condamnatul M.A. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 466 alin. 1 C.pr.pen., „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa”.

Sintagma „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă” este lămurită prin alineatul 2 al  aceluiaşi articol, care prevede că „este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.”

 În cauza de faţă, în mod corect a considerat prima instanţă că nu se poate reţine  existenţa situaţiei – premisă avută în vedere de legiuitor pentru ca redeschiderea procesului penal să fie admisibilă, deoarece condamnatul a luat cunoştinţă în mod oficial despre faptul că împotriva sa se desfăşoară un proces penal  şi a fost legal citată la proces,  dar a ales să se sustragă judecăţii. 

În acest sens, se reţine că, în cursul urmăririi penale, condamnatul a fost audiat atât  în calitate de  suspect, cât  şi în calitate de  inculpat, prilej cu care  i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, i-au fost  aduse  la  cunoştinţă  drepturile  prev. de  art. 10 şi  art. 83 CPP,  precum şi  obligaţia  prevăzută de  art. 108 alin. 1 lit. b  CPP, respectiv aceea de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.

După audieri, în cursul urmăririi penale, petentul-condamnat a părăsit ţara fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare o altă adresă decât cea cunoscută, la care să fie citat,  astfel că nu a mai putut fi asigurată prezenţa sa în faţa instanţei de judecată, deşi a fost legal citat, la adresa cunoscută.

După finalizarea judecăţii în primă instanţă,  condamnatului i-a  fost comunicată în mod legal  copia  minutei  sentinţei penale nr. 66  din  23.02.2015 a Judecătoriei Tecuci, dar acesta nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelul fiindu-i respins ca tardiv prin decizia penală nr.15/A/13.01.2016 a Curţii de Apel Galaţi.

În acord cu prima instanţă, Curtea consideră că persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind, astfel, de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaşte drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe şi de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt  drepturi relative, la care inculpatul poate renunţa.

 Deşi desfăşurarea procedurii în absenţa inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din Convenţie, persoanei ce a fost judecată în lipsă trebuie să i se asigure dreptul de a obţine ulterior ca o instanţă să statueze din nou asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, cu excepţia situaţiei în care acesta a renunţat în mod neechivoc la dreptul său de a fi prezent în instanţă (Cauzele Demebukov c. Bulgahei, Colozza c. Italiei). Fuga inculpatului este un act prin care acesta renunţă la prezenţa la proces, în acest caz nefiind obligatorie reluarea procedurii (Cauza Hermi c. ltaliei).

Nici Rezoluţia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă, nu exclude posibilitatea soluţionării cauzei în lipsa inculpatului. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedeşte faptul că absenţa sa de la judecata iniţială este datorată unor cauze independente de voinţa sa şi că nu a avut posibilitatea de a înştiinţa instanţa.

Prin urmare, nici reglementările internaţionale şi nici cele interne nu impun admiterea în mod automat a unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, ci se  impune verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată.

La efectuarea acestei verificări trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 108 alin. 2 lit.b C. pr. pen., potrivit cărora suspectului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că a luat cunoştinţă de acestea.

 A interpreta că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzaţii penale împotriva sa are dreptul de a obţine în mod automat  rejudecarea cauzei în situaţia în care se sustrage de la judecată, schimbându-şi domiciliul fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare acest aspect, înseamnă practic a lipsi de efecte prevederile legale mai sus menţionate, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni. Cu alte cuvinte, o astfel de interpretare ar însemna recompensarea sustragerii de la soluţionarea cauzei şi acordarea posibilităţii condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând, astfel, un abuz de drept.

Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecăţii, fără vreo consecinţă negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, oricum va obţine rejudecarea cauzei - situaţie în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tutor activităţilor desfăşurate de instanţele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfăşurarea procesului penal.

Or,  nu i se poate acorda persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni posibilitatea ca, prin simpla sa manifestare de voinţă (în speţă, prin sustragerea de la judecată) să poată influenţa bunul mers al procesului penal.

 Faţă de aceste considerente, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.A.

Conform prevederilor art.275 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare