Autoritatea de lucru judecat

AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT

Prin plângerea ce face obiectul prezentului dosar, petentul a atacat acelaşi act întocmit de intimatul Inspectoratul de poliţie judeţean B-N.

Potrivit art. 430 alin. (1) NCPC „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”. În ceea ce priveşte efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) NCPC stipulează că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.

Având în vedere că împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 3683803/19.01.2013 a fost exercitată anterior calea de atac prevăzută de art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul L.I.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3683/2015 pronunţată în dosarul nr. 11730/190/2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, la data de 04.12.2014, sub numărul de dosar 11730/190/2014, petentul L.I. în contradictoriu cu intimatul IPJ BN serviciul Poliţiei Rutiere, a solicitat instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. X încheiat la data de 19.01.2013.

În motivare s-a arătat că, în fapt, în ziua de 19.01.2013, prin procesul verbal seria CP nr. X, s-a reţinut faptul că petentul circula cu autoturismul proprietate personală sub influenţa băuturilor alcoolice fiind testat cu aparatul etilo-test şi reieşind o alcoolemie de 0,16 mg/l, drept pentru care s-a dispus sancţionarea petentului cu 9 puncte şi amendă în cuantum de 630 lei.

Petentul susţine că situaţia consemnată în procesul verbal atacat nu corespunde realităţii, acest proces verbal fiind întocmit în mod nelegal, netemeinic şi în mod abuziv.

Precizează petentul faptul că nu există posibilitatea să fie depistat cu o astfel de alcoolemie, motivând că, în conformitate cu cele cuprinse în procesul verbal, a consumat doar două pahare cu vin, observaţie consemnată şi la rubrica „menţiuni” din procesul verbal.

Petentul arată că nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a sancţiunii prevăzute de OUG 195/2002, drept urmare situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu corespunde realităţii. Astfel, petentul solicită instanţei să ia în vedere faptul că orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii. Sancţiunile juridice nu trebuie să constituie un mijloc de răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.

Dispoziţiile din Convenţia Europeană, respectiv jurisprudenţa CEDO, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României a statuat prin decizia nr. 1906/2009 că: „Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie.”

În privinţa prezumţiei relative de adevăr a celor consemnate în procesul verbal contravenţional, în cauza Salabiaku contra Franţei; cauza Tefler contra Austriei şi cauza Anghel contra României, Curtea Europeană s-a pronunţat şi cu privire la aplicarea unor prezumţii relative, cum este cea conferită procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în sensul că nu contravin exigenţelor Convenţiei, cu condiţia ca aceste prezumţii să nu impună o sarcină excesivă în privinţa apărării celui acuzat.

Astfel, prezumţia de veridicitate a faptelor consemnate de agentul constatator şi consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumţia de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicare nu s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei contravenţionale să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie, aplicarea prezumţiei de temeinicie a procesului verbal contravenţional în situaţia în care dreptul la apărare al petentului contravenient este compromis, ar fi contrara garanţiilor prevăzute de art.6 din CEDO.

Astfel, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de acuzare instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia acuzatului, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Petentul învederează instanţei că nu a avut posibilitatea de a administra niciun fel de probe pentru a-şi demonstra nevinovăţia.

În drept, s-au invocat prevederile OUG 192/2002, OG 2/2001 şi dispoziţiile art. 299 şi urm. Cod Procedură Civilă.

În probaţiune, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri (fila 5).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 4).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare pe care a depus-o la dosarul cauzei la data de 08.01.2015, prin Serviciul de registratură al instanţei (filele 14-15), prin care a solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În motivare s-a arătat că prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 102 alin. (3) litera a) şi art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, reţinându-se că în data de 19.01.2013 la ora 01.45 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare Y pe Bulevardul Republicii din B fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, fapt stabilit cu aparatul DRAGER ALCOTEST 7410 seria ARIJB-0435, care a indicat valoarea de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, s-a reţinut că nu a avut asupra sa sau la bordul autovehiculului certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus. Pentru conducerea autovehiculului sub influenţa alcoolului a fost sancţionat cu 9 puncte amendă, în valoare de 630 de lei respectiv amenda în cuantumul minim prevăzut de lege şi cu sancţiunea contravenţională complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, sancţiune prevăzută imperativ şi obligatoriu de art. 102 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 republicată. Pentru lipsa certificatului de înmatriculare a fost aplicată sancţiunea principală a avertismentului.

Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, a declarat verbal că a consumat două pahare cu vin şi că nu doreşte să-i fie recoltate probe biologice, însă a refuzat să semneze procesul-verbal, fapt confirmat de un martor asistent potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei i-a fost comunicat petentului prin poştă în data de 21.01.2013.

Ulterior, petentul a formulat plângerea contravenţională care a făcut obiectul dosarului civil nr. 608/190/2013. Judecând cauza, Judecătoria Bistriţa s-a pronunţat prin Sentinţa Civilă nr. 9638/2013 din data de 4.12.2013, respingând ca neîntemeiată plângerea petentului.

Împotriva sentinţei civile menţionată, petentul a formulat recurs, înregistrat la Tribunalul Bistriţa Năsăud în data de 9.04.2014. În cauză, Tribunalul Bistriţa Năsăud s-a pronunţat prin Decizia Civilă nr. 453/2014 din data de 27.11.2014, respingând ca nefondat recursul, decizia fiind definitivă.

În conformitate cu prevederile art. 432 din C.proc.civ., excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. În conformitate cu prevederile art. 431 din C.proc.civ., „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.

Faţă de aceste considerente, intimata solicită instanţei de judecată să constate faptul că referitor la aceeaşi cauză şi acelaşi obiect s-a pronunţat o altă instanţă şi să admită excepţia autorităţii de lucru judecat.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 431 şi art. 432 din C.proc.civ..

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Legal citat, petentul nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. X încheiat la data de 19.01.2013 de intimatul IPJ BN, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 630 lei şi avertisment, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiilor prev. de art. 102 alin. 3 lit. a şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 rep., constând în aceea că, în data de 19.01.2013, la ora 01:45, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare Y pe B-dul Republicii din B, sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului condus.

Prin sentinţa civilă nr. 9638/04.12.2013, pronunţată în dosarul civil nr. 608/190/2013, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Judecătoria Bistriţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 3683803/19.01.2013.

Prin plângerea ce face obiectul prezentului dosar, petentul a atacat acelaşi act întocmit de intimatul Inspectoratul de poliţie judeţean B-N.

Potrivit art. 430 alin. (1) NCPC „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”.

În ceea ce priveşte efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) NCPC stipulează că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.

Având în vedere că împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 3683803/19.01.2013 a fost exercitată anterior calea de atac prevăzută de art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul L.I.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul L.I., solicitând admiterea apelului şi anularea procesului verbal.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispoziţiilor art. 476 - 478 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare