Insolvenţă. Anulare acte frauduloase. Termenul de un an prevăzut de art. 81 din Legea nr. 85/2006 este un termen de prescripţie şi se aplică şi în cazul acţiunilor formulate de comitetul creditorilor.

Conform art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, acţiunile prevăzute de art. 79 şi 80 trebuie introduse în termen de un an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii iar potrivit alin. 2, comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

În speţă, acţiunea a fost formulată de comitetul creditorilor după expirarea termenului de un an de la data la care trebuia depus raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă a societăţii dar în cadrul termenului de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Faţă de această situaţie se ridică două probleme: natura juridică a termenului de un an, în funcţie de care se stabileşte sancţiunea nerespectării acestuia, şi dacă acest termen este aplicabil şi acţiunilor formulate de comitetul creditorilor.

Cu privire la natura juridică, fiind vorba despre un interval de timp stabilit pentru exercitarea unei acţiuni în justiţie, care presupune un drept material la acţiune, termenul de un an are caracterul unui termen de prescripţie extinctivă, consecinţa încălcării sale fiind stingerea dreptului material la acţiune.

Apărarea intimatului reclamant că aplicarea termenului de un an nu este permisă întrucât termenul de 16 luni ar rămâne fără aplicabilitate practică nu poate fi reţinută. Legiuitorul a prevăzut termenul de decădere de 16 luni pentru a acoperi situaţia în care, ca urmare a suspendării, întreruperii sau repunerii în termenul de prescripţie, termenul de un an ar fi depăşit.

Aşadar, diferenţa dintre cele două termene este aceea că termenul de un an, fiind un termen de prescripţie, este susceptibil de suspendare, întrerupere şi repunere în termen, pe când termenul de 16 luni este un termen de decădere, care nu poate fi depăşit pentru niciun motiv. De aceea, prevederea referitoare la termenul de 16 luni nu exclude aplicarea termenului de un an.

Referitor la aplicabilitatea acestui termen acţiunilor formulate de comitetul creditorilor, se constată că art. 81 alin. 2 acordă comitetului creditorilor dreptul de a introduce această acţiune dar nu se prevede termenul limită până la care aceştia pot acţiona. Sintagma „o astfel de acţiune” relevă însă intenţia legiuitorului de a da posibilitatea creditorilor să introducă aceeaşi acţiune pe care administratorul judiciar ar fi fost îndreptăţit să o introducă şi deci, în aceleaşi condiţii şi în aceleaşi termene în care poate şi administratorul judiciar să le introducă, cu condiţia, bineînţeles, ca acesta să nu fi intentat acţiunea la momentul în care comitetul o va face.

Dacă legiuitorul ar fi înţeles să instituie vreo derogare de la termenele de introducere a acţiunii stabilite prin alin. 1 sau de la data la care încep că curgă aceste termene pentru comitetul creditorilor ar fi făcut-o în mod expres.

De altfel, dacă s-ar accepta că acţiunea formulată de comitetul creditorilor ar putea fi introdusă şi după expirarea termenelor prevăzute pentru administratorul judiciar/lichidator ar însemna golirea acestora de conţinut, întrucât o astfel de acţiune ar putea fi introdusă oricând, până la închiderea procedurii.

Sub aspectul aplicării în cauză a termenului de prescripţie special de un an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă se constată că prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, pronunţată la data de 8.10.2008 nu s-a stabilit un termen de depunere a acestui raport. Ca urmare, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, se consideră că termenul maxim de depunere a raportului este de 60 de zile de la data desemnării administratorului judiciar, care este data pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei.

Urmează a se avea însă în vedere şi faptul că raţiunea pentru care termenul începe să curgă de la data la care trebuie depus raportul prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b este aceea că în acest raport se consemnează şi eventualele acte care se încadrează în dispoziţiile art. 79 - 80.

Or, în raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă depus la dosar la termenul din 3.12.2008 nu se face vorbire despre aceste acte. Întrucât creditorii constituiţi în comitetul creditorilor nu au acces la actele contabile ale debitorului, deci singurul mijloc prin care pot afla despre actele frauduloase este raportul întocmit de administratorul judiciar, cursul prescripţiei a fost suspendat pentru reclamant până la data la care lichidatorul judiciar a făcut vorbire despre aceste acte, respectiv data depunerii completării la raportul privind cauzele insolvenţei, 14.01.2009. În acest raport se consemnează faptul că debitoarea S.C. M.V. S.A. nu mai deţine niciun bun imobil, ca urmare a înstrăinării acestora în anul 2007. De altfel, şi hotărârea comitetului creditorilor prin care s-a hotărât promovarea acţiunii face trimitere la acest raport.

Faţă de termenul la care a fost depusă completarea la raportul privind cauzele insolvenţei, 14.01.2009, termenul de un an prevăzut de art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a împlinit la data de 14.01.2010. Acţiunea a fost introdusă la data de 10.02.2010, cu depăşirea acestui termen.

Domenii speta

Spete similare