Recurs – art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă. Casare sentinţă şi reţinerea cauzei spre rejudecare. Exmatriculare doctorand.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 8  şi  489 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă şi a recursurilor declarate Curtea constată următoarele:

 Prin sentinţa recurată,  instanţa de fond  a admis cererea formulată şi a anulat decizia nr. 1103/26.09.2012 prin care s-a dispus exmatricularea reclamantei de la studiile doctorale.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că rectorul universităţii nu are calitatea de reprezentant al şcolii doctorale, aceasta fiind condusă de un director şi de consiliu potrivit art. 14 din Codul Studiilor de Doctorat. Mai mult, potrivit art. 15 lit. c din H.G. nr. 681/2011 una dintre principalele atribuţii ale consiliului şcolii doctorale constă în exmatricularea studenţilor doctoranzi la propunerea conducătorilor de doctorat, membri ai şcolii doctorale.

Astfel, s-a reţinut că decizia de exmatriculare a fost adoptată de un organ necompetent, caz în care intervine sancţiunea nulităţii absolute, iar pe de altă parte decizia de exmatriculare nu este motivată în fapt şi în drept iar la dosarul cauzei nu se regăsesc alte înscrisuri din care să rezulte starea de fapt, instanţa fiind pusă în imposibilitatea de a aprecia asupra legalităţii deciziei contestate.

Recursul formulat de pârâta A.S.E.B. se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8  prin prisma art. 489 alin.2 Noul Cod de procedură civilă este  întemeiat pentru următoarele considerente.

 În speţă prin  art. 2 pct.1 din decizia nr. 1103/26.09.2012, în baza art. 62 lit. b din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat, rectorul A.S.E.B. a dispus exmatricularea de la studiile universitare de doctorat a studentei doctorande reclamanta, care nu a  promovat anul de pregătire universitară doctorală. ( II).

 În ce priveşte apărarea reclamantei care coincide cu motivarea sentinţei recurate referitoare la lipsa calităţii rectorului de a semna decizia de exmatriculare şi respectiv lipsa de motivare a actului administrativ contestat, Curtea reţine că  potrivit art. 7 alin.3 coroborat cu art. 3 lit. a din H.G. nr. 681/2011 privind Codul Studiilor Universitare de Doctorat „prin conducător al instituţiei care reprezintă legal IOSUD se înţelege a) rectorul, în cazul în care instituţia care reprezintă legal IOSUD este o instituţie de învăţământ superior”.

Mai mult, potrivit înscrisului nou încuviinţat în probaţiune în recurs ( filele 5-7), respectiv avizul Biroului Executiv al CSUD în şedinţa din 1 august 2012, CSUD din cadrul A.S.E.B., la propunerea conducătorului de doctorat, cu avizul consiliului Şcolii doctorale, conform art. 15 lit. c din H.G. nr. 681/2011 privind Codul Studiilor de Doctorat, se aprobă emiterea deciziei de exmatriculare pentru nepromovarea raportului de progres al cercetării aferent anului II, aviz favorabil pentru emiterea deciziei de exmatriculare pe motiv de nepromovare.

În consecinţă, din înscrisurile noi depuse în recurs, înscrisuri cu valoare de operaţiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ contestat în sensul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, rezultă că  actul administrativ contestat, decizie de exmatriculare, a fost emis de organul competent şi potrivit procedurii reglementate de dispoziţiile legale în materie. În esenţă,  decizia de exmatriculare a fost luată de către consiliul şcolii doctorale, conform art. 15 lit. c din H.G. nr. 681/2011, însă actul administrativ individual privind exmatricularea a fost emis în conformitate cu legea de către reprezentantul legal al IOSUD pe baza hotărârii  consiliului şcolii doctorale, respectiv de către rector.

Pentru aceste considerente, reţinând calitatea rectorului de reprezentant legal al instituţiei emitente a actului administrativ contestat, se va respinge şi excepţia lipsei de interes a recurentei pârâte  A.S.E.B. în promovarea recursului de faţă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, apreciind  că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, şi care se reflectă în dispozitivul hotărârii prin anularea  deciziei de exmatriculare a reclamantei, Curtea va dispune casarea sentinţei recurate şi reţinerea  spre rejudecare potrivit art. 498 alin.1 Noul Cod de procedură civilă.

Rejudecând, în limitele casării, potrivit art. 501 Noul Cod de procedură civilă,  Curtea  va analiza celelalte aspecte invocate de reclamantă în cererea principală şi care nu au fost analizate mai sus. 

Astfel, sub aspectul temeiniciei deciziei de exmatriculare, Curtea reţine că Comisia de îndrumare, în şedinţa din 29.05.2012 a acordat reclamantei calificativul admis cu rezerve de îmbunătăţire (fila 51 dosar fond).  În şedinţa din 20.07.2012 aceeaşi comisie de îndrumare a acordat reclamantei calificativul respins întrucât doctoranda nu s-a prezentat la şedinţa de evaluare (fila 50 dosar fond).  Mai mult profesorul coordonator a întocmit un referat aprobat de şcoala doctorală  prin care a confirmat  nu numai lipsa oricărei activităţi ştiinţifice şi publicistice pe parcursul celor 2 ani de şcolarizare, neprezentarea la şcoala doctorală şi neimplicarea în nici un eveniment ştiinţific organizat de şcoala doctorală şi nu în ultimul rând acordarea calificativului insuficient de admis cu rezerve care ar fi trebuit îmbunătăţit cu admis  precum şi absenţa reclamantei la cele două şedinţe de monitorizare suplimentare la care a fost invitată  anunţată şi aşteptată  de comisie  în perioada de reprogramare (fila 53 dosar fond).

Totodată la 30.05.2012 coordonatorul de doctorat o înştiinţează prin email pe reclamantă că urmare a calificativului admis cu rezerve o nouă evaluare cu rezerve va atrage exmatricularea de la doctorat şi că următoarea şedinţă va avea loc în 7.06.2012 (fila 57 dosar fond). Ulterior,  în 17.07.2012 coordonatorul de doctorat o înştiinţează prin email pe reclamantă că şedinţa de evaluare va avea loc în 20.07.2012.

În acelaşi interval de timp reclamanta adresează directorului şcolii doctorale o scrisoare datată 14.06.2012 prin care solicită aprobarea întreruperii şcolii doctorale din cauze medicale. Cererea este avizată nefavorabil la data de 18.06.2012. (fila 55). Reclamanta nu a contestat decizia de întrerupere şi, mai mult a reiterat cererea de întrerupere în septembrie 2012.

Coroborând aceste înscrisuri, Curtea reţine că reclamanta nu a primit niciodată aprobarea cererii de întrerupere a studiilor doctorale şi, în orice caz, nu a înştiinţat coordonatorul de doctorat despre aceste împrejurări, absentând fără vreo justificare în data de 20.07.2012, dată la care, oricum ar fi fost exmatriculată dacă nu ar fi obţinut  evaluarea admis fără rezerve.

În consecinţă Curtea reţine că decizia de exmatriculare a survenit absentării  nejustificate de la şedinţa de evaluare, în condiţiile în care reclamanta a fost înştiinţată  în ce priveşte o nouă evaluare cu rezerve, potrivit contractului pentru studiile universitare de doctorat nr. 18/ 2011 art. 4 reclamanta având obligaţia unor diligenţe  referitoare la contactul cu şcoala doctorală.

 Concluzionând, Cutea reţine că decizia de exmatriculare a fost luată de organul competent, în condiţiile procedurale prevăzute de lege şi în mod temeinic, astfel că în baza probatorului administrat şi faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse va respinge cererea de chemare în judecată formulată.

 În ce priveşte cererea de recurs incident formulată de reclamanta C.C., Curtea reţine că potrivit art. 491 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 472 Noul Cod de procedură civilă  recursul incident trebuie să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe, practic fiind admisibil doar în situaţia unei soluţii de admitere în parte şi nu şi în situaţia unei admiteri în tot a cererii introductive aşa cum este cazul în speţa de faţă. Mai mult recursul formulat împotriva considerentelor unei sentinţe întemeiat pe dispoziţiile art. 461 Noul Cod de procedură civilă  trebuie să îşi găsească încadrarea între  motivele de recurs prevăzute de art. 488 Noul Cod de procedură civilă  potrivit normei de trimitere de la art. 491 alin. 1 teza finală, pe când, în speţă nu se indică nici unul dintre aceste motive iar instanţa de recurs nu a  putut face încadrarea în sensul art. 489 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă. În acelaşi sens este şi faptul că criticile referitoare la soluţionarea cererii de întrerupere a studiilor doctorale exced obiectului cauzei, instanţa fiind învestită a examina exmatricularea reclamantei şi nu cererea de întrerupere a studiilor.

Faţă  de acestea cererea de recurs incident formulată de reclamanta C.C. va fi respinsă.

În ce priveşte cheltuielile de judecată în recurs, faţă de soluţia pronunţată  şi reţinând culpa procesuală a intimatei reclamante, raportat la dispoziţiile art. 453 Noul Cod de procedură civilă Curtea va obliga intimata reclamantă C.C. la plata sumei de 100 de lei către recurenta pârâtă A.S.E.B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs şi va respinge cererea recurentei reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată în recursul incident.

Domenii speta

Spete similare