Plângere contravenţională

Plângere contravenţională. Posibilitatea instanței de a analiza măsura sancțiunii complementare independent de sancțiunea principală, în raport de contravenția reținută, urmând  să fie analizată  și proporționalitatea  sancțiunii complementare. Instanţa investită cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale are plenitudinea de competenţă de a analiza şi decide, funcţie de circumstanţele cauzei, legalitatea şi proporţionalitatea sancţiunilor aplicate, atât a celor principale cât şi a celor accesorii. Instituirea sancțiunii complementare ope legis, indiferent de contravenția  pentru care se aplică pedeapsa principală și fără un control din partea instanței, încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului  unor drepturi  cu situația care a determinat-o.

Sentinţa civilă nr. 8744/07.10. 2015

Prin Sentinţa civilă nr. 8744/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.xxxx/xxx/20xx, s-a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petenta SC, în contradictoriu cu intimata, în sensul că s-a înlocuit amenda aplicată petentei cu avertisment și s-a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării activității celor două puncte de lucru ale societății. De asemenea, s-a atras atenţia reprezentantului petentei asupra pericolului social al faptei săvârşite şi i s-a recomandat ca, pe viitor, să respecte dispoziţiile legale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat la data de 05.01.2015, petenta fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă de 10.000 lei,  pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. b din același act normativ. S-a dispus totodată suspendarea celor două puncte de lucru ale societății până la momentul dotării cu case de marcat fiscale și a fiscalizării acestora.

Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, urmare a controlului efectuat la societatea petentă, s-a constatat că cele două puncte de lucru ale societății nu au în dotare și nu utilizează aparat electronic de marcat fiscal, fiind încălcate prevederile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999. S-a constatat totodată că, pentru masa organizată de Revelion 2014 – 2015, societatea a încasat de la un  număr total de 750 persoane suma de 144.000 lei, pentru care a întocmit chitanța seria DAI nr. 100236/31.12.2014 și factura seria DAI nr. 256/31.12.2014, valoare netă de 116.128,50 lei și TVA colectată 27.871,50 lei.

Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesul verbal de constatare și sancționare a contravenţiilor, instanţa a reţinut că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deşi O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Societatea petentă a arătat, prin plângerea formulată, că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, că cele două puncte de lucru erau dotate cu case de marcat electronice fiscale, dar că, pentru meniul de Revelion 2014 -2015, nu au fost setate cu codurile din meniu, astfel încât nu s-a putut elibera bon fiscal și, pentru suma de bani încasată de la toți clienții pentru masa de revelion, a fost emisă factură fiscală și chitanță.

Astfel, din Avizul de distribuție nr. 0140/19.12.2008, a rezultat că punctul de lucru al societății petente este dotată cu casă de marcat, ultima revizie a acesteia fiind făcută la data de 16.02.2015. Dotarea cu casă de marcat a punctului de lucru menționat a rezultat și din bonurile fiscale eliberate de societate. Din Procesul-verbal din data de 16.02.2015 și din Adresa nr. 405/16.02.2015, a rezultat că și punctul de lucru din str. … este dotată cu casă de marcat electronică fiscală. Așa cum s-a arătat, petenta, deși era dotată cu aparate de marcat electronice fiscale la cele două puncte de lucru, pentru masa de Revelion 2014 – 2015 nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 144.000 lei, ci a emis factură fiscală și chitanță.

Instanţa a reţinut că împrejurările săvârşirii faptei, astfel cum au fost descrise anterior, nu sunt de natură a releva un pericol social ridicat, având în vedere că societatea petentă deținea case de marcat fiscale la punctele de lucru supuse controlului și că a emis documente fiscale (respectiv factură fiscală și chitanță) pentru suma încasată la masa organizată de petrecerea de Revelion 2014 – 2015, apreciind astfel că aplicarea sancţiunii avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât şi pentru atenţionarea reprezentanților societății petente cu privire la conduita viitoare a societății.

Cu privire la sancțiunea complementară de suspendare a activității celor două puncte de lucru ale societății, instanţa a apreciat că, fiind învestită cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale, are plenitudinea de competenţă în a analiza şi decide, funcţie de circumstanţele cauzei, în legătură cu sancţiunile ce au fost aplicate prin procesul verbal de contravenţie, fie ele principale sau complementare, aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile prevăzute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Sancţiunile complementare se aplică și ele în funcţie de natura şi de gravitatea faptei. Judecătorul, în exercitarea atribuţiilor cu care a fost învestit, face o analiză a gradului de pericol social in concreto, pe care de altfel ar trebui să o facă şi agentul constatator, aşa încât, în funcţie de natura şi gravitatea faptei, de celelalte circumstanţe reale sau personale pe care le reţine, poate decide suveran asupra menţinerii sau nu a sancţiunii complementare, atunci când fapta contravenţională există.

Având în vedere circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta și anume lipsa codificării aparatului de marcat electronic fiscal pentru meniul de revelion, instanța a apreciat că măsura complementară a suspendării activității poate fi înlăturată.

Împotriva acestei sentințe intimata a formulat apel, în termen legal, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinței apelate  în sensul respingerii plângerii ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 416/20.05.2016, instanţa de control judiciar a respins apelul declarat de apelanta-intimată apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică şi legală, care nu se impune a fi reformată.

 Tribunalul a reţinut ca fiind în mod corect apreciat de către instanța de fond pericolul social al faptei și prin prisma faptului că petenta, pentru suma încasată  drept contravaloare a mesei de Revelion 2014-2015, a emis documente fiscale justificative.

În ceea ce privește criticile aduse de apelantă cu privire la  înlăturarea de către instanța de fond a măsurii complementare de suspendare a activității celor două puncte de lucru, Tribunalul a apreciat că instanța are posibilitatea de a analiza măsura sancțiunii complementare independent de sancțiunea principală, în raport de contravenția reținută, urmând  să fie analizată  și proporționalitatea  sancțiunii complementare. Sub acest aspect, CEDO, începând cu cauza Anghel împotriva României, a arătat în mod constant că este aplicabil art.6 în ceea ce privește latura sa penală inclusiv pentru faptele incriminate drept contravenții în dreptul românesc, deoarece noțiunea de „acuzație penală” este o noțiune autonomă a Convenției Europene. CEDO a apreciat că  sunt întrunite  astfel condițiile  de „acuzație penală” în sensul Convenției Europene pentru contravențiile reglementate de dreptul românesc. Iar ca efect al jurisprudenței CEDO, în domeniul penal s-a pronunțat Recursul  în interesul legii nr. 45/2007 prin care s-a statuat că „Dispozițiile  art. 71 din Codul  penal  referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute art.64 lit. a teza I-c din  Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune  aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite  în art.71 alin.3 Cod Penal”. Aplicând  aceleași principii şi în domeniul contravențional, instituirea sancțiunii complementare ope legis, indiferent de contravenția  pentru care se aplică pedeapsa principală și fără un control din partea instanței, încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului  unor drepturi  cu situația care a determinat-o.

Domenii speta

Spete similare