Apel tardiv. cerere de repunere în termenul de apel. cauză temeinică de împiedicare. primirea comunicării de un membru al familiei.

Decizie 434A din 10.03.2016


Domeniu: Procedură penală (căi de atac, competenţe). Apel.

Termen de apel. Comunicarea hotărârii.

APEL TARDIV. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE APEL. CAUZĂ TEMEINICĂ DE ÎMPIEDICARE. PRIMIREA COMUNICĂRII DE UN MEMBRU AL FAMILIEI.

(decizia penală nr. 434/A/10.03.2016 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală, dosar nr. 5927/1748/2014)

Prin sentinţa penală nr.439 din 20.11.2015, pronunţată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969:

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului Ş.A. în actul de sesizare a instanţei din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal de la 1969.

În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2 C.pr. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 861 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 5 (cinci) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a)-d) Cod penal de la 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

 S-a dispus ca datele prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. b)-d) Cod penal din 1969 se comunică Serviciului de Probaţiune Ilfov, iar măsurile de supraveghere dispuse se comunică inculpatului.

În baza art. 864 Cod penal din 1969 cu referire la art. 83 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare pot impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 şi urm. Cod civil:

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a obligat pe inculpatul Ş.A. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantum de 13.260,71 lei cu titlu de daune materiale. 

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.C.A. şi a obligat inculpatul Ş.A. la plata către acesta de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 2.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plăţii efective)cu titlu de daune materiale şi 8.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plăţii efective)cu titlu de daune morale. 

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul Ş.A. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul Ş.A. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de partea civilă C.C.A.

Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 216/P/2011 din data de 27.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. 

Instanţa de fond a apreciat că sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului Ş.A. care în seara zilei de 08.12.2010, în jurul orelor 22,00-23,00, în timp ce se afla pe strada M. din loc. P.-L., jud. I., a agresat cu pumnul în zona feţei persoana vătămată C.C.A., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare cca. 22-25 zile de îngrijire medicală, fără ca acestea să-i pună în primejdie viața, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal de la 1969.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că în termen legal a formulat pretenţii civile persoana vătămată C.C.A. care a solicitat instanţei obligarea inculpatului Ş.A. la plata sumei de 100.000 euro din care 5.000 euro cu titlu de daune materiale şi 95.000 euro de daune morale şi Spitalul U. de U.B. pentru suma de 13.260,71 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea persoanei vătămate C.C.A. în perioada 10.12-17.12.2010.

S-a arătat în motivarea sentinţei că au fost îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului constând în vătămarea corporală a persoanei vătămate), prejudiciul moral şi material suferit de părţile civile ca urmare a efectuării tratamentului şi recuperării, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia dovedită a inculpatului.

Instanţa de fond a apreciat că partea civilă C.C.A. a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 2.000 euro.

Conform Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra, instanţa de fond a apreciat că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensaţie victimei, care va fi cuantificată în funcţie de traumele fizice şi psihice suferite, de sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părţii civile la viaţa socială, profesională şi de familie.

 S-au avut în vedere de instanţa de fond suferinţa psihică prin care a trecut partea civilă C-C.A. în urma în urma agresiunilor, gravitatea vătămărilor produse şi intensitatea suferinţelor cauzate, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale (22-25 de zile), lipsa posibilităţii părţii civile de a participa la activităţile zilnice, necesitatea de a depinde de alte persoane pentru ducerea traiului, fără ca suma acordată să poată constitui o îmbogăţire fără justă cauză. S-a dispus ca aceasta să primească suma de 8000 euro, prejudiciu moral suferit.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, instanţa a apreciat că unitatea sanitară a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate C.C.A., în cuantum de 13.260,71 lei, astfel că s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă C.C.A..

Examinând cu prioritate acest aspect, Curtea reţine următoarele:

Apelul a fost declarat, în mod incontestabil, de către partea civilă, la data de 24.12.2015. În raport de data comunicării minutei – 27.11.2015 (şi chiar a sentinţei redactate – 11.12.2015), apelul apare ca fiind tardiv formulat, prin depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art.410 alin.1 C. pr. pen.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de apel, dispoziţiile art.411 alin.1 C. pr. pen. sunt în sensul că: „apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acestuia”.

Or, împrejurarea menţionată de partea civilă – comunicarea minutei a fost primită de mama sa, persoană fără cunoştinţe juridice -, nu poate avea în nici un caz semnificaţia unei „cauze temeinice de împiedicare” a declarării apelului în termenul legal.

Faţă de cele reţinute, Curtea va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea civilă C.C.A..

În consecinţă, în baza art.421 pct.1 lit.a teza I C. pr. pen. se va respinge ca tardiv apelul declarat de aceasta.