Plângere încheiere Carte Funciară admisă. Intabularea dreptului de proprietate pe baza hotărârii pronunţată în acţiunea în revendicare.

Plângere încheiere Carte Funciară admisă. Intabularea dreptului de proprietate pe baza hotărârii pronunţată în acţiunea în revendicare.

La data de 20.11.2008, petentul MM, în contradictoriu cu intimata Oficiul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 Bucureşti-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6, a formulat plângere împotriva încheierii nr. 451098/04.11.2008 prin care s-a dispus respingerea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în sector 6, solicitând admiterea plângerii şi intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat mai sus.

În motivarea plângerii petentul a arătat că, prin sentinţa civilă nr.5565/17.09.1993, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr.316/1992, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus încetarea stării de indiviziune prin convenţia intervenită între părţi ce s-a finalizat prin atribuirea către petent, în deplină proprietate şi posesie a imobilului teren şi construcţie situat în Bucureşti sector 6. Ulterior, petentul a constatat că pârâta din dosarul mai sus menţionat a înstrăinat imobilul către o terţă persoană care, la rândul lui, a vândut unei alte persoane, încheindu-se în acest sens mai multe contracte de vânzare cumpărare succesive. Petentul a introdus o nouă cerere de chemare în judecată, având ca obiect revendicare, anulare acte de vânzare cumpărare şi evacuare. Prin sentinţa civilă nr.9159/02.07.1999 pronunţată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr.2558/1997, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus obligarea pârâtului BA să lase în deplină proprietate şi posesie petentului imobilul situat în Bucureşti, sector 6, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr.22476/21.11.1991, 23064/22.08.1992, 29379/21.10.1992, 33550/21.12.1992 şi nr.12750/17.05.1994 şi evacuarea pârâtului BA din imobilul menţionat. Prin procesul verbal încheiat la data de 12.12.2003 de executorul judecătoresc petentul a fost pus în posesia imobilului. În anul 2008, petentul a efectuat cadastrul, obţinând numărul cadastral 8430 şi a solicitat înregistrarea imobilului în Cartea Funciară a Sectorului 6 Bucureşti. Prin încheierea nr.144713/12.02.2008 a fost respinsă cererea, apreciindu-se că sentinţa prezentată este o hotărâre judecătorească declarativă de drepturi privind cota de 3 din imobilul asupra căruia s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului MD, fiind necesar prezentarea titlului de proprietate asupra  întregului imobil şi în baza cărui act de proprietate a dobândit defunctul acest imobil. Petentul a precizat că la pronunţarea încheierii nu s-a avut în vedere şi sentinţa civilă nrt.9159/02.07.1999, chiar dacă aceasta a fost depusă, prin care, pe calea revendicării imobiliare acesta a dobândit imobilul în cauză. De asemenea, petentul a completat dosarul, depunând certificatul de moştenitor nr.14/1989 şi certificatul de moştenitor nr.620/1986, adresa nr.176-8-024641/21.10.2008 a Primăriei Sector 6 Bucureşti, primind acelaşi răspuns prin încheierile nr.403741/2008 şi nr.451098/04.11.2008. Petentul a considerat că nu era necesar să facă dovada că imobilul a fost dobândit de către defunct, atâta timp câte deţine o hotărâre judecătorească în revendicare care îi consfinţeşte dreptul de proprietate, fiind un veritabil act de proprietate perfect valabil.

Pe rolul acestei instanţe plângerea a fost înregistrată la data de 28.11.2008, sub nr. 9753/303/2008, fiind înaintată de OCPI Sector 6 cu adresa nr. 41378/2008.

La data de 19.12.2008, petentul a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că înţelege să se judece cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 Bucureşti-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 şi nu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instanţa dispunând citarea în cauză, pentru termenul din 05.01.2009, în calitate de intimată a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6 Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6.

Prin încheierea de la termenul din 05.01.2009, irevocabilă prin nerecurare, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatei şi a admis plângerea, reţinând, sub aspectul excepţiei, invocată din oficiu la termenul din 05.01.2009, prin raportare la Decizia nr. 72/15.10.2007 dată în interesul legii de Secţiile unite ale ICCJ, prin care se stabileşte că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind Cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, decizie obligatorie potrivit disp. art. 329 c.p.civ., că aceasta este întemeiată, motiv pentru care instanţa a admite excepţia şi a respins acţiunea formulată împotriva intimatei ca fiind promovată  împotriva unei persoane  fără calitate procesual pasivă. S-a impus precizarea că, decizia Curţii face referire la caracterul necontencios al plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară, reţinând că, în aceste cauze instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute în dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. Rezultă cu claritate care au fost raţiunile de ordin juridic ce au condus la admiterea recursului, neavând relevanţă dacă plângerea este formulată în contradictoriu cu Agenţia Naţională, cu Oficiul sau cu Biroul de Cadastru, niciuna dintre acestea neavând calitate procesual pasivă în plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind, aşa cum s-a reţinut în precedent, persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară

În ce priveşte fondul cauzei instanţa a reţinut că, prin încheierea nr.451098/04.11.2008 s-a respins intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sector 6, cu număr cadastral 8430, în favoarea petentului MM asupra cotei de 1/1 cu titlu de moştenire. S-a avut în vedere faptul că, în lipsa unui act de proprietate perfect valabil constitutiv sau translativ de drept asupra imobilului, care, conform menţiunilor din certificatele de moştenitor ataşate de petent cererii de intabulare, a fost deţinut ca patrimoniu de fapt de către autorii acestuia, cererea de intabulare va fi respinsă. În acest sens, s-au avut în vedere actele ataşate cererii de către petent, şi anume: sentinţa civilă nr.5565/17.09.1993, sentinţa civilă nr.9159/02.07.2008, certificatul de moştenitor nr.14/12.01.1989, certificatul de moştenitor nr.820/24.07.1986 şi disp.art.20 şi art.47 din Legea nr.7/1996, republicată, şi ale titlului 10 din Legea nr.247/2005. În termen legal, la 20.11.2008, petentul a formulat plângere împotriva acestei încheieri, înaintată judecătoriei spre soluţionare împreună cu dosarul astfel formulat, la 28.11.2008.

Din adresa nr.176-8-024641/21.10.2008 rezultă că că terenul în suprafaţă de 360 mp, a fost înscris în evidenţele financiare în 1961, menţionându-se ca act de dobândire de către titularii MD, MV şi ME, un înscris sub semnătură privată (chitanţă) încheiat la 19.05.1954. După ME, s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.820/24.07.1986, în care se menţionează ca unic moştenitor fratele acesteia, MD Prin actul de vânzare cumpărare nr.13214/04.11.1986, MV şi MD vând cota indiviză de 1 din construcţia situată în Sector 6 şi cota indiviză de 1 din terenul în suprafaţă de 360 mp, teren ce urma a fi preluat de stat numitei PE. Prin dezbaterea succesiunii după MD (certificatul de moştenitor nr.14/12.01.1989) cota indiviză de 3 din imobil, constituit din teren în suprafaţă de 180 mp şi construcţia existentă pe acesta, a revenit lui MV, care devine unic proprietar prin deţinerea anterioară a cotei de 1. Prin sentinţa civilă nr.5565/17.09.1993, s-a anulat certificatul de moştenitor nr.14/12.01.1989, s-a luat act de învoiala părţilor, prin tranzacţia astfel încheiată stabilindu-se că MM va primi în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 180 mp şi construcţia edificată pe acesta, urmând să plătească o sultă corespunzătoare lui MV.

Potrivit certificatului de moştenitor nr.535/01.06.1981 eliberat după MV, cota de 2/8 din construcţie a rămas soţiei MM şi copiilor le-a revenit cota de 3/8 (masa succesorală fiind compusă din cota de 1 din construcţie).

Prin sentinţa civilă nr.9159/02.07.1999, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul MM în contradictoriu cu pârâţii P şi s-a dispus obligarea pârâtului BA să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 180 mp şi evacuarea acestuia din acest imobil. Potrivit procesului verbal din 12.12.2003, BA a evacuat imobilul procedându-se la încheierea unui proces verbal şi în prezenţa şi a petentului.

Din menţiunile cuprinse în adresa comunicată de SPFPL şi în certificatele de moştenitor, rezultă că imobilul ce face obiectul cauzei a intrat în patrimoniul autorilor petentului în 1954, în baza unui act sub semnătură privată, care nu putea constitui un titlu valabil (nefiind respectată forma autentică) pentru transmiterea dreptului de proprietate. Pe de altă parte, dreptul petentului asupra acestui imobil a fost stabilit în cadrul acţiunii în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr.2558/1997, prin hotărâre irevocabilă pârâtul din acel dosar fiind obligat să lase petentului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în sector 6. A aprecia că prin admiterea acţiunii în revendicare nu s-a constituit un drept în favoarea reclamantului şi că acesta trebuie să urmeze o nouă procedură în faţa instanţelor prin care să se stabilească dreptul de proprietate, ar lipsi total de eficienţă demersul anterior efectuat de acesta şi ar lipsi de efecte o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Nu se poate aprecia la acest moment asupra temeiniciei respectivei hotărâri (cu privire la dovezile avute în vedere pentru a reţine că reclamantul a făcut proba dreptului său de prioritate) prin care s-a dat prevalenţă dreptului petentului, întrucât această hotărâre a intrat în puterea de lucru judecat.

Potrivit art. 20 dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor. Modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie (art. 21), dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale. Aceste dispoziţii legale, referitoare la actul prin care s-a constituit s-au transmis în mod valabil dreptul nu trebuie înţelese în sensul că hotărârea judecătorească ce ar putea sta la baza intabulării dreptului de proprietate ar putea fi strict o hotărâre constitutivă de drepturi (ce creează o situaţie juridică nouă între părţi), nu şi o hotărâre în realizarea dreptului, cum este cea dată în acţiunea în revendicare, întrucât astfel s-ar face o interpretare restrictivă a textului legal, ce nu are în vedere caracterul acţiunii în revendicare. Aceasta este o acţiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cerere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar, hotărârea pronunţată într-o astfel de acţiune constituind titlu executoriu. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, tinzând să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate al reclamantului, redobândirea posesiei ca urmare a revendicării fiind doar un efect accesoriu al acestei acţiuni. În cadrul acesteea reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, pârâtul posesor având o situaţie pur pasivă, în  favoarea sa operând prezumţia de proprietate dedusă din faptul posesiei. Proba în cadrul acţiunii în revendicare poate presupune compararea titlurilor invocate de părţi sau chiar a posesiilor, iar titlul invocat în sprijinul acţiunii nu trebuie să fie neapărat un titlu translativ ci poate fi şi un titlu declarativ, pentru că orice titlu, cu excepţia dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sau ocupaţiune, nu face dovada absolută a dreptului de proprietate ci creează o prezumţie simplă de existentă a acelui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte.

Reţinând că petentul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, instanţa a apreciat că erau întrunite condiţiile prev.de art.20 din Legea nr.7/1996 pentru a se putea proceda la intabularea dreptului de proprietate. Având în vedere aceste considerente, văzând şi disp.art.50 din Legea nr.7/1996, republicată şi modificată, instanţa a admis plângerea formulată de petent, a anulat încheierea nr.451098/04.11.1998 şi a dispus intabularea în favoarea petentului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 180 mp situat în Bucureşti sector 6, un exemplar de pe prezenta hotărâre, fiind comunicat, după rămânerea irevocabilă, Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 6.

Domenii speta

Spete similare