Acţiune în constatare

Sentinţă civilă 239 din 07.03.2008


SENTINŢA CIVILĂ NR. 23907.03.2008

Hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea sub nr. 225/304/2008, reclamantul G. T. C. a chemat în judecată civilă pe pârâta E. E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate intervenită între părţi vânzarea-cumpărarea următoarei suprafeţe de teren situate în extravilanul or. Segarcea: 0,10 ha, teren cultivat cu viţă de vie, situat  în T 147, P 46, având ca vecinătăţi la N- DE-1027, E- Iancu Ştefan, S- DE -1182 şi V- Logofătu Ghe., urmând să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.

În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 20.08.2007 a încheiat cu pârâtul un înscris sub semnătură privată prin care acesta se obliga să-i transmită dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de teren menţionată şi să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare. La aceeaşi dată, arată reclamanta, a achitat pârâtului preţul de 120 lei, stabilit de comun acord şi a dobândit posesia terenului, însă, ulterior, pârâtul a refuzat să se prezinte la notariat, aşa cum se obligase prin antecontract.

În drept, au fost invocate disp. art.111C.p.civ. şi titlul X din Legea nr.247/2005.

În susţinerea cererii legal timbrată, reclamantul a depus la dosar, în copii, un înscris sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare cumpărare”, titlul de proprietate nr. 1850-48464/ 17.08.1995 şi  actul de identitate al pârâtei.

Legal citat, cu menţiunea de a se înfăţişa personal la interogatoriu, pârâtul  nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare.

În dovedirea cererii reclamantul, prin mandatar, a solicitat proba testimonială probă admisă de instanţă, apreciind-o ca fiind concludentă şi utilă pentru soluţionarea cauzei.

În cauză a fost audiată martora A. G., propusă de reclamant.

Analizând cererea formulată şi probele administrate în cauză, instanţa  a reţinut următoarele:

La data de 20.08.2007, părţile au încheiat o convenţie sub forma unui  înscris sub semnătură privată, intitulat „Contract de vânzare cumpărare”, prin care pârâtul se obliga să transmită reclamantului proprietatea cu privire la suprafaţa de 0,10 ha, teren cultivat cu viţă de vie, situat  în T 147, P 46, având ca vecinătăţi la N- DE-1027, E- Iancu Ştefan, S- DE -1182 şi V- Logofătu Ghe în schimbul sumei de 120 lei.

Din titlul de proprietate nr. 1850-48464/ 17.08.1995 depus în copie la dosarul cauzei, instanţa reţine că terenul în discuţie este proprietatea pârâtei, fiind dobândit, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei în calitate de moştenitoare a autorului Cioroaica Grigorie.

De asemenea, din declaraţia martorei audiate în cauză, instanţa reţine că preţul convenit de părţi a fost achitat de reclamant în momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, acesta intrând în posesia efectivă a terenului, însă, deşi chiar în cuprinsul înscrisului pârâtul şi-a asumat obligaţia de a se prezenta la notariat în vederea autentificării actului de vânzare-cumpărare, acesta a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia.

În raport de aspectele reţinute, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X referitor la circulaţia juridică a terenurilor din Lg. nr. 247/2005 "în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una din părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract".

În cauza de faţă, deşi  înscrisul sub semnătură privată încheiat de părţi cuprinde clauze specifice unui contract de vânzare-cumpărare, prin lipsa formei autentice, acesta are numai valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare ( în aplicarea principiului conversiunii actelor juridice), ce naşte în sarcina părţilor obligaţii personale privind încheierea ulterioară a actului în forma cerută ad validitatem, fiind pe deplin aplicabile disp. textului legal citat anterior.

În aceste condiţii, având în vedere că refuzul pârâtului de a încheia contractul în forma prevăzută de lege este dovedit cu declaraţia martorului audiat în cauză coroborată cu neprezentarea acestuia la interogatoriu - împrejurare calificată de instanţă, în temeiul art. 225 C.p.civ., ca un început de dovada în folosul reclamantului, ţinând seama  de faptul că în cauză părţile au executat clauzele anticipatorii ale antecontractului încheiat ( în sensul achitării preţului şi predării imobilului), precum şi de disp. art. 1073 C.civ. şi 1077 C.civ., ce consacră principiul executării în natură a obligaţiilor, instanţa a admis acţiunea.