Recurs litigii cu profesionisti. contestatie în anulare. gresita interpretare a probelor si a textelor de lege. lipsa greselii materiale. -art.318 (1) teza i Cod procedura civila.

Decizie 11 din 23.01.2014


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONTESTATIE ÎN ANULARE. GRESITA INTERPRETARE A PROBELOR SI A TEXTELOR DE LEGE. LIPSA GRESELII MATERIALE.

-art.318 (1) teza I Cod procedura civila.

Decizia nr.11/23.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin Decizia nr. 551 din 31.10.2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC”V. P.  M. ”SRL cu sediul ales la SCA”L. C.  si Asociatii” în contradictoriu cu intimata debitoare SC”C.  M. ”SRL si administrator  judiciar C. I.  T. SPRL  împotriva sentintei nr.996/F din 3 aprilie 2013, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o în totul.

Instanta de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu a retinut ca este nefondat, astfel ca în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.312 Cod procedura civila, a dispus respingerea lui pentru urmatoarele considerente:

Între recurenta si debitoarea falita s-a încheiat la data de 2 iunie 2008 contractul nr.9/8 din 2 iunie 2008, potrivit caruia recurenta se obliga sa prospecteze piata si sa gaseasca pentru debitoare potentiali parteneri pentru asocierea în vederea participarii la licitatii organizate în domeniul de activitate al debitoarei, în schimbul platii unui comision de 2% din valoarea contractului adjudecat pentru care recurenta a identificat partenerul de asociere.

La art.4.4 din contract, partile au stipulat ca vor întocmi acte aditionale ca urmare a acceptarii de catre debitoare a fiecarei oferte,  ulterior adjudecarii contractelor, prin care se va preciza denumirea contractului la care se refera, suma pe care debitoarea o datoreaza recurentei si modul de esalonare a platilor în functie de valoarea  si durata contractului. S-a prevazut ca debitoarea va înstiinta recurenta în termen de 3 zile de la data fiecarei încasari a contravalorii lucrarilor executate, recurenta urmând a întocmi si transmite factura catre debitoare cu obligatia pentru acesta de face plata în 10 zile de la emiterea facturii.

În executarea contractului încheiat cu debitoarea, recurenta a identificat doi potentiali parteneri ce s-au asociat cu debitoarea si au adjudecat contracte de lucrari, fiind încheiate doua acte aditionale la contract în data de 27.11.2008.

În ambele acte aditionale partile au stipulat ca debitoarea va plati recurentei 2% din contravaloarea fara TVA a lucrarilor executate de debitoare la care se va adauga TVA, plata comisionului urmând a se face esalonat în functie de datele la care debitoarea va încasa de la beneficiarul lucrarii contravaloarea lucrarilor executate, sub forma unei sume de 2% din fiecare încasare.

Ulterior, pe parcursul executarii lucrarilor contractate împreuna cu partenerul identificat de recurenta, debitoarea a intrat la data de 22.04.2010 în procedura insolventei, prin încheierea nr.1048/2010 stabilindu-se ca termen limita de depunere a declaratiilor de creanta data de 22 iunie 2010.

Recurenta nu a formulat declaratie de creanta pâna la termenul fixat, solicitând prin adresa nr.604/15.10.2012 plata unei creante în suma de 2.337.061 lei plus TVA, aratând ca suma solicitata este o creanta curenta, nascuta ulterior deschiderii procedurii de insolventa, în sensul vizat de art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006.

Ulterior, dupa comunicarea de catre administratorul judiciar a facturilor emise de debitoare pentru încasarea lucrarilor executate, recurenta si-a precizat cererea initiala solicitând plata sumei de 746.266,99 lei plus TVA, creanta nascuta în timpul procedurii calculata pâna la data de 8 martie 2013, obligarea administratorului judiciar la comunicarea catre recurenta la finele fiecarei luni sub sanctiunea unor daune cominatorii de 1000 lei pe zi întârziere a situatiei încasarilor si obligarea la plata comisionului din orice suma viitoare încasata de debitoare, sub sanctiunea platii de penalitati de 0,5% pe zi de întârziere.

Administratorul judiciar a respins solicitarea recurentei de plata a sumei solicitate aratând ca, creanta invocata nu este una curenta din timpul procedurii, ci una anterioara deschiderii procedurii pentru care recurenta ar fi trebuit sa ceara în termenul stabilit înscrierea la masa credala, creanta fiind una provizorie în sensul vizat de art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006.

Masura luata de administratorul judiciar a fost contestata de recurenta prin prezenta contestatie, solicitându-se modificarea masurii luate în sensul platii creantei solicitate, comunicarii facturilor viitoare si a platii comisionului sub sanctiunea daunelor si penalitatilor precizate.

Contestatia formulata de recurenta a fost în mod corect respinsa de judecatorul sindic prin sentinta recurata, creanta solicitata la plata de recurenta fiind una anterioara deschiderii procedurii si nu una curenta, cum în mod gresit o califica acesta.

Într-adevar natura juridica a contractului încheiat între parti este cea a unui contract de agent, cum invoca recurenta si nu a unui contract de comision, cum au denumit partile contractul si l-a calificat judecatorul sindic, însa aceasta calificare data contractului nu schimba natura creantei invocata de recurenta.

Raportul obligational dintre parti a luat nastere anterior deschiderii procedurii insolventei prin contractul nr.9/8 din 2 iunie 2008 si cele doua acte aditionale încheiate la data de 27.11.2008, contractul încheiat fiind unul cu executare dintr-o data pentru fiecare partener identificat ce a dus încheierea actului aditional si nu cu executare succesiva a obligatiilor asumate pentru fiecare partener identificat.

La momentul la care recurenta a identificat potentialul partener cu care debitoarea ulterior si-a adjudecat lucrarile de executie vizate si s-a încheiat actul aditional aferent, recurenta si-a executat obligatia asumata în contract fata de debitoare. Tot la acest moment prin actul aditional partile au stabilit si obligatia corelativa de plata a comisionului datorat de debitoare, acesta fiind unul determinat sub forma cotei de 2% din valoarea lucrarii contractate, doar plata acestuia a fost esalonata în functie de încasarile pe care debitoarea le va face de la beneficiarul lucrarii, stabilindu-se transe de plata de 2% din fiecare încasare. Aceasta modalitate de stabilire a platii comisionului fixat, nu transforma natura contractului încheiat, ci doar face ca obligatia de plata a comisionului stabilita prin actul aditional sa fie afectata de un termen, respectiv cel al încasarilor de la beneficiarul lucrarii executate.

Dreptul de creanta a recurentei s-a nascut la momentul la care aceasta si-a executat obligatia asumata prin contract fata de debitoare si când prin actul aditional i s-a stabilit dreptul la plata comisionului de 2% din valoarea lucrarii executate de debitoare, plata comisionului stipulându-se a se face esalonat.

O asemenea obligatie de plata este una afectata de un termen si nu o obligatie cu caracter succesiv ce ar da nastere, la momente diferite în raport de fiecare încasare, la plata comisionului fractionat la 2% din fiecare încasare.

Nu se poate retine ca fondata sustinerea recurentei în sensul ca dreptul sau de creanta nu se putea naste înainte de momentul executarii obligatiilor debitoarei fata de beneficiar deoarece dreptul sau de creanta s-a nascut la momentul executarii propriei obligatii si recunoasterii de catre debitoare a obligatiei de plata datorate, esalonarea platii comisionului nemodificând momentul nasterii obligatiei de plata.

De asemenea nu pot fi retinute sustinerile recurentei vizând nasterea dreptului la creanta prin prisma prevederilor art. 15 din Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti deoarece aceste dispozitii devin incidente doar în cazul în care partile prin contract nu stabilesc conditiile si termenele platii remuneratiei cuvenite agentului.

Dispozitiile art.6 alin.2 lit.”d” din Legea nr.509/2002 stipuleaza ca, comitetul este obligat sa plateasca remuneratia agentului în conditiile si termenele stabilite prin contract sau prin lege. În cazul în care partile, în cuprinsul contractului au stabilit conditiile si termenele în care se va face plata remuneratiei se aplica prevederile contractuale si nu dispozitiile cuprinse în lege deoarece legiuitorul prin actul normativ a înteles sa acorde eficienta principiului libertatii contractuale ce confera dreptul partilor de a-si stabili în mod liber obligatiile contractuale. Ori, câta vreme la momentul încheierii actelor aditionale partile au stabilit clar comisionul datorat recurentei si obligatia de plata a debitoarei, acela este momentul nasterii dreptului de creanta al recurentei, esalonarea platii creantei afectând doar obligatia de plata de anumite termene stabilite prin raportare la încasarile facute de debitoare.

Drept urmare, în mod corect s-a calificat creanta invocata de recurenta ca fiind una nascuta anterior deschiderii procedurii insolventei, recurenta având obligatia depunerii unei declaratii de creanta înlauntrul termenului fixat prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru a obtine satisfacerea creantei sale în cadrul procedurii, creanta sa fiind una nescadenta în sensul vizat de art.66 alin.4 din Legea nr.85/2006. În urma verificarii declaratiei de creanta, recurenta ar fi putut fi înscrisa în tabelul de creanta cu titlu definitiv pentru partea de comision datorata de debitoare pentru lucrarile executate anterior deschiderii procedurii si cu titlu provizoriu pentru diferenta de comision aferent lucrarilor neexecutate pâna la momentul deschiderii procedurii si care urmau a fi executate în perioada de observatie si de reorganizare, creanta provizorie urmând a fi consolidata pe masura lucrarilor executate.

Într-adevar debitoarea nu si-a îndeplinit obligatia contractuala de a înstiinta recurenta în termen de 3 zile de la data fiecarei încasari despre contravaloarea lucrarilor executate pentru ca recurenta sa emita factura aferenta fiecarei transe, însa acest fapt nu face ca momentul nasterii dreptului de creanta al recurentei sa fie altul decât cel mai sus aratat.

În cazul în care dupa încheierea actelor aditionale recurenta constata ca nu a fost înstiintata despre modul de executare al contractului din valoarea caruia este îndreptatita la plata comisionului, ar fi trebuit sa ia masuri de diligenta în vederea informarii sale, legiuitorul stabilindu-i dreptul la art. 17 alin.2 din Legea nr.509/2002 sa solicite orice informatie, inclusiv extrase ale registrelor contabile ale debitorului, necesare pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate.

Ori, nici recurenta nu si-a luat asemenea masuri de protejare a intereselor sale, în sensul depunerii diligentelor necesare pentru urmarirea încasarii comisionului datorat de debitoare, aceasta expediind recurentei la aproape 2 ani dupa încheierea actelor aditionale o notificare dupa data intrarii societatii în insolventa si abia la data de 15.12.2012 la mai bine de 2 ani de la intrarea în procedura a solicitat plata creantei sale.

În aceste conditii, nu se pot retine ca fondate motivele invocate câta vreme nici recurenta nu si-a luat masuri concrete de conservare a drepturilor sale cuvenite potrivit contractului încheiat cu debitoarea anterior deschiderii procedurii, una dintre masurile de conservare pe care recurenta le putea lua fiind aceea de a solicita înscrierea la masa credala a debitoarei cu întreaga valoare a comisionului datorat, urmând ca ulterior în cadrul procedurii sa se stabileasca care parte de creanta poate fi înscrisa în tabel cu titlu definitiv si care parte provizoriu deoarece era afectata de un termen, nefiind scadenta.

 Neexecutarea partiala de catre debitoare a lucrarilor contractate nu poate afecta decât cuantumul creantei provizorii si nu momentul nasterii ei, pentru partea de lucrare executata în timpul procedurii creanta urmând a deveni definitiva, iar diferenta de comision înscris provizoriu pentru partea neexecutata urmând a nu se datora.

Drept urmare, se retine ca în mod corect a fost calificata creanta recurentei drept una nascuta anterior deschiderii procedurii, situata partial sub incidenta prevederilor art.64. alin.4 din lege de catre administratorul judiciar si nu drept una nascuta în timpul procedurii vizata art.64 alin.6 din lege, cum invoca nefondat recurenta.

În ce priveste aspectele invocate de administratorul judiciar vizând cesionarea contractelor la care se face referire în actele aditionale de catre debitoare se retine ca acestea nu au relevanta factuala în raport de cele aratate mai sus cu privire la natura creantei recurentei, din contractele de cesiune depuse la dosar rezultând doar cesiunea creantei pe care debitoarea ar fi trebuit sa o încaseze si nu cesiunea contractului si a obligatiei de executare.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici aspectele legate de efectele pe care le-ar produce asupra procedurii calificarea creantei ca fiind una curenta câta vreme creanta recurentei nu a primit o asemenea calificare.

În ce priveste motivele de recurs vizând nepronuntarea judecatorului sindic asupra petitelor 2 si 3 din contestatia recurentei, vizând comunicarea facturilor emise în viitor si plata viitoare a comisionului sub sanctiunea unor daune sau penalitati se retine ca nu sunt fondate câta vreme prin hotarârea recurata judecatorul sindic a dispus respingerea în totalitate a contestatiei formulate inclusiv a celor doua capete de cerere subsidiare celui principal.  Câta vreme creanta recurentei sa calificat ca fiind una anterioara deschiderii procedurii pentru care recurenta nu a solicitat în termen înscrierea la masa credala si nu una curenta nascuta în timpul procedurii este evident ca, capetele de cerere subsidiare celui principal ce viza calificarea si plata creantei calculate ca fiind nascuta în timpul procedurii au fost implicit respinse câta vreme decurg din modul de solutionare a capatului de cerere principal.

Pe de alta parte dispozitiile art.281ind.2 Cod procedura civila dau dreptul partilor sa solicite instantei de fond completarea hotarârii în cazul omisiunii instantei de a se pronunta asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu, situatie în care au incidenta aceste dispozitii neputându-se casa sau modifica hotarârea atacata pe acest considerent.

Concluzionând, instanta de recurs a retinut ca motivele de recurs invocate sunt nefondate în mod judicios dispunând judecatorul sindic respingerea contestatiei formulate de recurenta.

Drept urmare, recursul declarat în cauza a fost respins ca nefondat, iar sentinta atacata mentinuta în totalitate.

Împotriva acestei hotarâri, în termen, legal timbrat a formulat contestatie în anulare  V.  P.  M.  SRL solicitând admiterea acestei cai de atac , anularea deciziei  atacate , rejudecarea recursului  si admiterea sa  în sensul modificarii sentintei  nr. 996/D din  03.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bihor  în sensul admiterii  în totalitate a contestatiei  promovata în temeiul articolul 64 alineat6 din Legea nr.85/2006, modificarea masurii luata de  administratorul judiciar  C. I.  T. -  Filiala Bihor  cu privire la refuzul de plata  al creantei  detinuta  de contestatoare. 

Plata creantei certe , lichide si exigibile  nascuta ulterior  deschiderii procedurii  în suma de 746.266,99 lei. cu TVA , creanta care reprezinta  debit propriu-zis  datorat  pâna la data de 08.03.2013 în temeiul contractului de comision  nr. 9/8/02.06.2008  încheiat cu debitoare conform facturilor fiscale  comunicate  de administratorul judiciar al debitoarei. obligarea debitoarei C.  M. SRL în insolventa, prin administrator judiciar, la comunicarea catre subscrisa, la finele fiecarui luni începând din data de 08.03.2013, sub sanctiunea daunelor cominatorii de 1.000 lei pe zi întârziere, a situatiei încasarilor în temeiul Acordului Cadru pentru întretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T. Lot 4 Sectia O.  Contract nr. 111/3393 din 05.12.2008 si Acordului Cadru pentru întretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T.  Lot I Sectia A.  Contract nr. 111/3393 din 29.12.2008.

Obligarea debitoarei C.  M. SRL în insolventa, prin administrator judiciar, în temeiul art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, la plata catre contestatoare, în termen de 10 zile de la emiterea si comunicarea de catre ea a facturii fiscale aferente, sub sanctiunea platii de penalitati de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere, a comisionului de 2% din orice suma încasata de debitoare în temeiul Acordului Cadru pentru întretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T.  Lot 4 Sectia O.  Contract nr.l 11/3393 din 05.12.2008 si Acordului Cadru pentru întretinere multianuala vara-iarna 2008 - 2011 pentru DRDP T.  Lot 1 Sectia A.  Contract nr.l 11/3393 din 29.12.2008.

Cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arata urmatoarele:

La data de 31.10.2013, Curtea de Apel Oradea a pronuntat Decizia nr.551 /C/2013 -R în dosarul nr. 1769/1 11/2013/al, prin care a respins recursul formulat de  ea - societate recurenta-reclamanta. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut în esenta ca ar fi decazuta din dreptul de a participa la procedura insolventei întrucât ar detine o creanta nascuta anterior deschiderii procedurii insolventei (22.04.2010) si în consecinta ar fi trebuit sa formuleze declaratie de creanta pâna la termenul limita din data de 22.06.2010. Solutia data de instanta de recurs se bazeaza pe prevederile art.7 alin.(3) teza a II-a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei:

„Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin. (1) Ut. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa".

Considerând ca fata de ea procedura notificarii prevazute la art.61 din Legea nr.85/2006 s-a efectuat prin publicarea în BPI a acesteia, instanta a constatat ca nu mai este în termen sa pretinda satisfacerea creantei sale / înscrierea în Tabelul creantelor.

Motivele pentru care apreciaza ca hotarârea pronuntata în recurs este rezultatul unei greseli materiale si ca în speta este incidenta ipoteza prevazuta de art.318 alin.(l) teza I Cod procedura civila sunt urmatoarele:

1)Instanta de recurs a solutionat recursul fara a verifica macar daca recurenta creditoare era indicata în Lista creditorilor depusa de debitorul C.  M.  SRL în insolventa. Aceasta Lista nu a fost analizata de instanta, desi sta la baza hotarârii pronuntate în recurs (daca ar fi fost indicata în lista debitorului, iar administratorul judiciar nu i-ar fi comunicat conform CPC notificarea de deschidere a procedurii, ar fi fost repusa în termen).

2)Instanta de recurs s-a pronuntat în baza unei legi abrogate la data pronuntarii, respectiv Legea nr.85/2006 (la data de 31.10.2013 era în vigoare OUG nr. 91 / 2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, întrucât Decizia Curtii Constitutionale nu era publicata Ia data de 31.10.2013 în Monitorul Oficial al României).

3)În hotarârea contestata se retine faptul ca la dosarul cauzei (dosar nr. 1769/1 1 1/2013/al al Curtii de Apel Oradea) ar fi fost depuse de catre administratorul judiciar al debitoarei anumite contracte de cesiune. Or, din verificarile efectuate la termenul de judecata din 24.10.2013, pâna la ultimul termen de judecata din recurs  (24.10.2013) la dosarul instantei de recurs nu era depus nici un contract de cesiune, ceea ce duce la concluzia ca aceste contracte analizate de instanta de recurs ar fi fost depuse la dosarul cauzei dupa închiderea dezbaterilor. Depunerea unor înscrisuri la dosarul cauzei dupa închiderea dezbaterilor ar fi trebuit sa conduca la redeschiderea dezbaterilor în vederea comunicarii cu recurenta a înscrisurilor depuse de administratorul judiciar, pentru a putea emite un punct de vedere asupra acestora si a le pune în discutia contradictorie a partilor. Fapta de a nu redeschide dezbaterile în acest context si de a nu comunica recurentei înscrisuri depuse la dosar dupa închiderea dezbaterilor constituie greseala materiala în sensul art.318 alin.(l) teza 1 Cod procedura civila.

Pronuntarea solutiei fara analiza listei cu numele creditorilor depusa de debitor conform art. 28 alin.(l) lit.c din Legea nr.85/2006.

Considera ca datorita acestei erori materiale s-a ajuns la dezlegarea gresita a recursului. Pentru a dezlega în mod corect pricina dedusa judecatii, se impunea a fi avute în vedere anumite date materiale esentiale ale dosarului, care sa conduca la pronuntarea unei solutii corecte, date materiale constând în cele cuprinse în Lista depusa de debitor conform art. 28 alin.(l) lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei. Mentioneaza ca aceasta lista este depusa de debitor în dosarul având ca obiect procedura insolventei C. M.  SRL, nr.2744/111/2010 al Tribunalului Bihor. Instanta a revenit asupra dispozitiei de acvirare a acestui dosar, prin încheierea pronuntata în sedinta publica din data de 24.10.2013 si nici nu a verificat aceasta lista. Depunerea listei la dosarul cauzei putea conduce la pronuntarea altei solutii.

Dezlegarea data de instanta de recurs este rezultatul unei greseli materiale - instanta recurs solutionând cauza fara a verifica macar daca a fost mentionata în calitate de creditor în Lista depusa de debitor, fara acvirarea dosarului continând aceasta lista. Solicita sa se dispuna acvirarea dosarului nr.2744/111/2010 al Tribunalului Bihor, vol. I, având ca obiect procedura insolventei debitoarei din prezenta cauza: C.  M.  S.R.L.

Hotarârea contestata a fost pronuntata în baza unei legi abrogate la momentul pronuntarii: Legea nr.85/2006.

Recursul a fost solutionat în temeiul unei legi abrogate la data pronuntarii (31.10.2013). În opinia sa, aceasta este o eroare materiala, iar nu de judecata sau interpretare a probelor, deoarece aceasta greseala nu presupune critica deciziei contestate prin prisma unor erori de apreciere a dispozitiilor legale în vigoare, ci critica deciziei în sensul ca întreaga dezlegare data este rezultatul pronuntarii hotarârii în temeiul unei legi abrogate la acea data!

Mai mult, în masura în care s-ar fi respectat faptul ca o lege abrogata nu produce efecte juridice si nu poate sta la baza unei hotarâri judecatoresti, dezlegarea data recursului ar fi fost alta. Astfel, OUG nr.91/2013, în vigoare la data de 31.10.2013, prevede la art.42 alin.(3) teza a II-a urmatoarele: „Creditorii nementionati în lista prevazuta la art. 67 alin. (1) pct. c) si care nu au fost notificati vor fi repusi în termen si vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credala".

Decizia contestata a fost pronuntata în baza prevederilor Legii nr.85/2006, aceasta fiind abrogata la data pronuntarii (31.10.2013). în vigoare la data de 31.10.2013 era O.U.G. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa.

O.U.G. 91/2013 a intrat în vigoare la data de 25.10.2013 si a fost declarata neconstitutionala prin decizia Curtii Constitutionale nr.447/29.10.2013, publicata în Monitorul Oficial al României nr.674 din data de 01.11.2013. Potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutia României, „deciziile Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al României; de la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor". Cum aceste decizii au putere numai pentru viitor (prevedere expresa si imperativa a Constitutiei României), pâna la data publicarii în M. Of. a deciziei de neconstitutionalitate (01.1 1.2013), OUG nr. 91/2013 a fost în vigoare. O solutie corecta ar fi avut în vedere dispozitiile legii în vigoare la momentul pronuntarii.

Considera pronuntarea hotarârii în temeiul unei legi care nu este în vigoare ca fiind o eroare materiala conform prevederilor art. 318 al in. 1 teza I cod procedura civila, în sensul ca hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale. în speta greseala materiala vizata este evidenta.

Declararea neconstitutionalitatii unei legi nu determina aplicarea legii vechi, abrogate prin legea declarata neconstitutionala. Doar de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale nr.447/29.10.2013 în M. Of. al României, respectiv de la data de 01.11.2013, Legea nr.85/2006 putea sta la baza pronuntarii hotarârilor judecatoresti.

În hotarârea contestata (pag. 16 a deciziei, paragraful ) se retine faptul ca la dosarul cauzei (dosar nr. 1769/1 11/2013/al al Curtii de Apel Oradea) ar fi fost depuse de catre administratorul judiciar al debitoarei anumite contracte de cesiune. Or, pâna la ultimul termen de judecata din recurs (24.10.2013), la dosarul instantei de recurs nu era depus nici un contract de cesiune, ceea ce duce la concluzia ca aceste contracte analizate de instanta de recurs ar fi fost depuse la dosarul cauzei dupa închiderea dezbaterilor. Depunerea unor înscrisuri la dosarul cauzei dupa închiderea dezbaterilor ar fi trebuit sa conduca la redeschiderea dezbaterilor în vederea comunicarii cu recurenta a înscrisurilor depuse de administratorul judiciar,pentru a putea emite un punct de vedere asupra acestora si a le pune în discutia contradictorie a partilor. Fapta de a nu redeschide dezbaterile în acest context si de a nu comunica înscrisuri depuse la dosar dupa închiderea dezbaterilor constituie greseala materiala în sensul art.318 alin.(l) teza 1 Cod procedura civila.

În drept invoca prevederile art. 318 alin. 1 teza I si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Examinând contestatia în anulare formulata, instanta a retinut urmatoarele:

Procedând la verificarea cu prioritate a exceptiei inadmisibilitatii contestatiei în anulare formulata de C. I. T. - Filiala Bihor S.P.R.L. , instanta a apreciat ca este nefondata , având în vedere ca, în cererea formulata, contestatoarea  a indicat motivul prevazut de lege pe care îsi fundamenteaza demersul juridic, respectiv art. 318 alin. 1 teza I cod procedura civila.

Incidenta sau nu în cauza a dispozitiilor articolul 318 alin. 1 teza I cod procedura civila , invocate de catre contestatoare, tine de temeinicia cererii.

Conform prevederilor  articolul 318 alin. 1 teza I cod procedura civila, hotarârile instantei de recurs mai pot fi atacate cu contestatie  în anulare  când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.

Din cuprinsul textului de lege de mai sus, reiese ca acesta are în vedere doar greseli materiale cu caracter procedural, greseli în legatura cu aspecte formale ale judecatii si nu greseli de judecata.

Prin motivele formulate, contestatoarea a  aratat ca instanta de recurs a solutionat recursul fara a verifica daca recurenta creditoare era indicata în lista creditorilor depusa de debitorul C. M.  SRL în insolventa, ca aceasta s-a pronuntat în baza unei legi abrogate la data pronuntarii, respectiv Legea nr.85/2006 (la data de 31.10.2013 era în vigoare OUG nr. 91 / 2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, întrucât Decizia Curtii Constitutionale nu era publicata Ia data de 31.10.2013 în Monitorul Oficial al României) si ca în hotarârea contestata se retine faptul ca la dosarul cauzei (dosar nr. 1769/1 1 1/2013/al al Curtii de Apel Oradea) ar fi fost depuse de catre administratorul judiciar al debitoarei anumite contracte de cesiune, or, din verificarile efectuate în dosarul instantei de recurs nu era depus nici un contract de cesiune, ceea ce duce la concluzia ca aceste contracte analizate de instanta ar fi fost depuse la dosarul cauzei dupa închiderea dezbaterilor.

Analizând argumentele care au stat la baza formularii contestatiei în anulare, instanta a retinut ca, acestea nu vizeaza greseli în legatura cu aspecte formale ale judecatii în recurs, pentru verificarea carora sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci eventual, erori de judecata, or acestea nu pot fi îndreptate de aceeasi instanta prin retractarea propriei hotarâri.

Pentru aceste considerente, întrucât în cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 318 alin. 1 teza I cod procedura civila , curtea în baza articolului 320 cod procedura civila  a respins ca neîntemeiata contestatia în anulate  formulata  de contestatoare.

Instanta nu a acordat cheltuieli de judecata  deoarece  acestea nu s-au  solicitat de  parti.