Cerere întemeiată pe dispoziţiile oug nr.119/2007. Soluţie de admitere

Judecătoria Sinaia

Judecător DANA GABRIELA NECULAE

SENTINŢA CIVILĂ NR. 615/17.05.2011

Dosar nr. 618/310/2011

Domeniu: PROCEDURĂ CIVILĂ ŞI PENALĂ (căi de atac,competenţe etc.)

Titlul: Cerere întemeiată pe dispoziţiile OUG nr.119/2007. Soluţie de admitere

Prin cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea S.C. EI S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea SC S SA s-a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 7.000 lei, reprezentând diferenţă de plată din contravaloarea facturii nr. 1113/18.06.2010, precum şi o dobândă de 1% pe zi de întârziere, calculată începând cu data de 23.07.2010 şi până la achitarea integrală a debitului. Creditoarea mai solicită şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii creditoarea arată că a desfăşurat relaţii comerciale cu societatea debitoare în baza contractului de transport mărfuri încheiat la data de 04.01.2010, având ca obiect efectuarea de transport mărfuri cu mijloace auto în favoarea debitoarei beneficiare, pe distanţa Buşteni - Bucureşti şi în toată ţara.

Se mai arată că pentru una dintre serviciile de transport prestate societatea creditoare a emis factura în valoare de 24.691,21 lei, din care debitoarea a achitat în tranşe mai multe sume de bani, respectiv: 1.454,03 lei la data de 18.06.2010 (diferenţa până la suma de 4.000 lei reprezentând c/val facturii nr. ... ce nu face obiectul prezentei cereri), 10.000 lei la data de 18.08.2010, 3.000 lei la 02.11.2010 şi 3.237,18 lei, potrivit extrasului de cont din data de 12.10.2010, rezultând suma de 17.691,21 lei, rămânând de achitat o diferenţă de 7.000 lei.

Precizează creditoarea că, potrivit dispoziţiilor contractuale, debitoarea avea obligaţia achitării facturii în termen de 30 de zile de la data primirii facturii, iar pentru neachitarea la scadenţă a contravalorii facturii debitoarea datorează penalităţi de întârziere de 1% pe zi, potrivit clauzei contractuale prev. de art. 6.1 din contractul părţilor, cu un termen de graţie de 5 zile calendaristice, penalităţi ce au început să curgă din data de 23 iulie 2010, astfel cum apreciază creditoarea.

Arată creditoarea că a făcut demersuri în vederea plăţii datoriei de către firma debitoare, notificând-o la data de 15.02.2011, fără ca acestea să aibă vreun rezultat.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OUG nr.119/2007.

Debitoarea SC S SRL, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că pretinsa creanţă a creditoarei nu este certă, lichidă şi exigibilă, factura depusă la dosar în susţinerea cererii nefiind însuşită de reprezentantul debitoarei, deoarece nu poartă semnătura sau ştampila societăţii, iar faţă de împrejurarea că în cuprinsul acţiunii se face referire şi la plata penalităţilor de întârziere, debitoarea apreciază că este necesară administrarea de probe pentru clarificarea raporturilor obligaţionale dintre părţi, expertize, martori, procedura somaţiei de plată neputându-se substitui procedurii de drept comun, având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certă, lichidă, exigibilă, clară şi necontestată (fila 27).

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut:

Între creditoarea SC El I S.R.L. şi debitoarea SC S SRL s-au stabilit relaţii comerciale în baza contractului de transport mărfuri încheiat la data de 04 ianuarie 2010, având ca obiect transportul mărfurilor de către societatea creditoare (cărăuş) cu mijloace de transport auto, pe distanţa Buşteni - Bucureşti şi toată ţara, destinatarul beneficiar fiind societatea debitoare SC S SRL.

Ca urmare a serviciilor prestate a fost emisă factura în valoare de 24.691,21 lei.

Factura nu este acceptată expres prin semnătura reprezentantului legal al debitoarei sau prin aplicarea ştampilei societăţii, însă instanţa apreciază că acceptarea respectivei facturi a fost făcută tacit prin plăţile parţiale succesive făcute de debitoare.

Astfel, debitoarea a achitat din contravaloarea respectivei facturi suma de 17.691,21 lei, prin mai multe plăţi parţiale, rămânând de achitat o diferenţă de 7.000 lei.

De asemenea, societatea debitoare nu a făcut dovada că ar fi avut vreo obiecţie relativ la factura emisă de cărăuş, sens în care ar fi trebuit să notifice în scris cărăuşul, potrivit art. 12.1-12.3 din contract şi nu să procedeze la efectuarea a 4 plăţi parţiale ale facturii.

O apărare formulată de societatea debitoare se referă la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, arătând că acţiunea creditoarei nu se poate întemeia pe prevederile OUG nr. 119/2007, întrucât pretinsa creanţă a creditoarei nu este certă, lichidă şi exigibilă, factura nefiind acceptată la plată de societatea debitoare, societatea debitoare neinvocând alte motive pentru care nu a semnat sau ştampilat factura respectivă, pentru ca instanţa să aprecieze dacă este necesară administrarea unui probatoriu mult mai amplu.

Într-adevăr, relativ la domeniul de aplicare al OUG nr. 119/2007, disp. art. 2 alin.1 prevăd că "prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale", însă, OUG nr. 119/2007 lărgeşte aria mijloacelor de probă ce pot di administrate în instanţă pentru dovedirea creanţei creditorului, dispunând prin art. 10 alin.1 "în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care precizează suma şi termenul de plată".

Ca urmare, în procedura somaţiei de plată întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007, astfel cum este cazul în speţa de faţă, pot fi administrate alte probe în dovedirea/combaterea cererii creditorului.

Cu toate acestea, debitoarea a formulat doar apărări generice relative la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de creditoare, fără a se referi în concret la motivele pentru care apreciază neîntemeiată cererea creditoarei sau la aspectele pe care ar fi dorit să le dovedească prin alte probe administrate.

Pentru motivele ce preced, instanţa consideră că pretinsa creanţă a creditoarei este certă, lichidă şi exigibilă, factura fiind acceptată la plată de societatea debitoare în mod tacit, astfel cum s-a precizat anterior, sens în care apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 din OUG nr. 119/2007.

 Relativ la capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere, potrivit art.4.2 din contractul părţilor, plata facturii trebuia făcută în termen de 30 de zile de la data primirii facturii de către beneficiar, părţile prevăzând şi penalităţi de întârziere de 1% pe fiecare zi de întârziere, cu o perioadă de graţie de 5 zile calendaristice, în situaţia neîndeplinirii obligaţiei asumate de către beneficiar -art. 6.1.

În consecinţă, pentru neplata la termen a contravalorii facturii emise debitoarea datorează şi penalităţile de întârziere contractuale de 1% pe fiecare zi de întârziere de la data scadenţei facturii stabilită cu calcularea şi a termenului de graţie de 5 zile calendaristice, 23 iulie 2010, ţinând seama de debitul restant neachitat, penalităţi ce se vor calcula şi în continuare până la data plăţii efective şi integrale a debitului de către societatea debitoare.

Faţă de cele ce preced şi de dispoziţiile art.2 din OUG nr. 119/2007, constatându-se existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitoarei, rezultată dintr-un contract comercial, va fi admisă cererea de emitere a somaţiei de plată, urmând ca debitoarea să fie obligată către creditoare la plata sumelor de 7.000 lei diferenţă de achitat din c/val factură nr. 1113/18.06.2010, la care se calculează penalităţi în cuantum de 1 % pe zi de întârziere calculate începând cu data de 23.07.2010 şi până la data plăţii efective, sume ce vor fi plătite în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei, la care se adaugă cuantumul cheltuielilor de judecată către creditoare în sumă de 539,30 lei, compuse din taxele judiciare de timbru, timbru judiciar şi onorariul avocatului ales, datorate în temeiul art.274 Cod proc. civ.

Domenii speta

Spete similare