Evitarea producerii unui accident de circulatie. cerinta previzibilitatii legii

EVITAREA PRODUCERII UNUI ACCIDENT DE CIRCULATIE. CERINTA PREVIZIBILITATII LEGII

Sentinţa penală nr. 332/10 februarie 2006

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr. 1023/P/2004 s-a dispus in baza art. 262 pct. 1 lit. a c.p.p. punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a invinuitului T.D. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 184 alin 2 si 4 c.p.

In cuprinsul actului de sesizare s-a retinut ca la data de 11.02.2004 in jurul orelor 6,00 inculpatul se deplasa la volanul microbuzului marca „Fiat Ducato” cu nr de inmatriculare VL 03 VCX pe DN 64 pe raza localitatii Strejesti din directia Dragasani Ganeasa iar la un moment dat datorita neatentiei in conducere si neadaptarii vitezei in functie de conditiile de drum astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta a acrosat cu autovehiculul pe numita I.E. de 71 ani care circula pe partea carosabila la o distanta de aprox. 1 m fata de acostament avand directia de deplasare opusa celei a autovehiculului condus de inculpat.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a audiat inculpatul care a recunoscut savarsirea infractiunii comise, martorul B.C. audiat si pe parcursul urmaririi penale si succesorii partii vatamate M.I. si M.C. care au  declarat ca nu se constituie parti civile in cauza, depozitiile acestora fiind atasate la f. 16-17 d.f. si la acelasi termen din data de 18.11.2005 avand in vedere aspectele invederate de Reprezentantul Ministerului Public si de catre parti in sensul renuntarii la audierea martorului V.G. – martor asistent la intocmirea procesului verbal de cercetare la fata locului si celelalte probe administrate in cauza instanata a dispus, potrivit art. 329 C.p.p. ca acest martor sa nu mai fie audiat .

Totodata instanta a dispus emitere unei adrese catre Casa de Asigurari de Sanatate Olt care s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 1.629,44 RON plus dobanda legala reprezentand cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate I.E. la Spitalul Judetean Slatina in sectia Ortopedie in perioada 11.02-15.04.2004 inaintand in acest sens adresa nr 30/10.01.2006, foaia de observatie clinica generala nr 6547/2004 (f. 21-22 d.f.) 

Analizand probele administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele :

La data de 11.02.2004 in jurul orelor 6,00  inculpatul se deplasa la volanul microbuzului marca „Fiat Ducato” cu nr de inmatriculare VL-03-VCX pe DN 64 pe raza localitatii Strejesti din directia Dragasani Ganeasa iar la un moment dat a acrosat cu autovehiculul pe numita I.E. de 71 ani care circula pe partea carosabila la o distanta de aprox. 1 m – 1,5 m fata de acostament avand directia de deplasare opusa celei a autovehiculului condus de inculpat.

In urma accidentului numita I.E. a fost internata la Spitalul Judetean Olt iar la data de 15.04.2004 aceasta a decedat , insa potrivit raportului de constatare medico legala (autopsie) nr 130/A/15.10.2004 s-a stabilit ca intre leziunile traumatice si deces nu exista nici o legatura de cauzalitate iar leziunile suferite in urma accidentului de circulatie ar fi necesitat in cazul supravietuirii aprox. 3-4 luni ingrijiri medicale.

La data producerii accidentului conducatorul auto nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice potrivit buletinului de analiza toxicologica alcoolemie atasat la f. 15 d.u.p. iar autoturismul condus de acesta nu prezenta defectiuni tehnice conform raportului de verificare tehnica atasat la f. 12 d.u.p. si verificarii sistemului de franare de catre RAR intocmit la data de 11.02.2004 (f. 13 d.u.p.).

Vinovatia inculpatului in forma culpei fara prevedere reglementata de art 19 pct 2 lit b c.p. reiese din declaratiile inculpatului care a recunoscut savarsirea infractiunii comise (f.48-55 d.u.p., f. 5 d.f.)  care se coroboreaza cu procesul verbal de cercetare la fata locului incheiat de organele de politie la data de 11.02.2004 (f. 6-7 d.u.p.),  plansa fotografica intocmita de organele de politie (f. 8-11 d.u.p.), raport de expertiza tehnica auto (f. 26-32), raportul de verificare tehnica si eliberare CIV (f. 12-13 d.u.p), raportul de constatare medico legala nr. 130/A/15.10.2004 intocmit de Serviciul Judetean de Medicina Legala Olt (f. 18-20 d.u.p.), buletinul de analizaza toxicologica alcoolemie nr 138/E/11.02.2004 (f. 15 d.u.p.) si cu declaratia martorului B.C. (f. 34-36 d.u.p., f. 11 d.f.).

Potrivit art 18/1 alin 2 c.p. „la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului”.

Este incontestabil ca din punct de vedere strict formal fapta comisa de inculpat realizeaza in mare masura conditiile prev de art 184 alin 2 si 4 c.p insa la determinarea in concret a gradului de pericol social al acestei infractiuni nu se poate face abstractie de imprejurarile ce au ocazionat si pe fondul carora s-a produs accidentul, de modul concret de manifestare atat al inculpatului dar si al partii vatamate.

Astfel potrivit probelor administrate in cauza partea vatamata I.E. a avut o contributie majora la producerea accidentului, aceasta circuland pe partea carosabila in conditiile in care legea ii permitea sa foloseasca numai trotuarul care in cauza exista si avea o latime de 2,10 m conf. masuratorilor efectuate de expertul tehnic (f. 31 verso d.u.p.) si la o distanta de cca 1 – 1,50 m fata de acest acostament desi aceeasi lege ii impunea sa circule cat mai aproape de marginea partii carosabile si aceasta i-ar fi fost permis doar in lipsa acostamentului, pe partea stanga a drumului in directia sa de mers, conditii nerespectate de catre partea vatamata, incalcand astfel disp art 66 alin 1 din OUG 195/2002 privind regimul circulatiei pe drumurile publice.

De asemenea, partea vatamata nu a avut aplicate pe imbracaminte elemente reflectorizante si nici nu a avut asupra sa o sursa de lumina.

Pe de alta parte, inculpatul a circulat cu viteza legal admisa de disp art 155 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 (aprox. 50 km/h) potrivit raportului de expertiza tehnica auto (f. 32) anterior accidentului si a redus viteza atunci cand a observat ca pe partea carosabila circula un pieton si la intalnirea cu un alt autovehicul care circula din sens opus asa incat in momentul producerii accidentului viteza a fost de aprox 42 km/h respectand astfel disp prev de art 143 alin 2 si art 153 alin 2 din RAOUG 195/2002.

Este adevarat ca acesta nu a redus viteza pana la 22 km/h , viteza la care expertiza tehnica auto a stabilit ca s-ar fi putut evita producerea accidentului si ca din acest punct de vedere in sarcina inculpatului poate fi retinuta o culpa cu privire la nerespectarea disp art 48 alin 1 din OUG 195/2002 conf. carora « trebuie sa se adapteze viteza in functie de conditiile de drum astfel incat sa poata fi efectuata orice manevra in conditii de siguranta », insa acest text legal nu corespunde cerintei de previzibilitate a legii impusă de  jurisprudenţa  constantă a Curtii Europene de Justitie.

Din aceasta perspectiva, Curtea Europeana, in cauza Rotaru impotriva Romaniei din data de 4.05.2000, in cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit al Marii Britanii a statuat ca o norma legala este previzibila numai atunci cand aceasta este redactata cu suficienta precizie in asa fel incat sa permita oricarei persoane sa-si corecteze conduita, respectiv sa-i permita cetateanului sa-si adapteze aceasta conduita cerintelor legale , sa fie capabil sa prevada cu un grad de exactitate rezonabil , tinand seama de circumstantele cauzei, consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat comis de el. (Hotărârea Malone împotriva Regatului Unit  din 02.08.1994,  Amann împotriva Elveţiei ).Ori în cauză redactarea  mult prea generală a textului nu permite conducătorului auto să-şi conformeze conduita acestor dispoziţii legale , întrucât acesta nu ar putea să prevadă limita la care ar trebui redusă viteza  de circulaţie astfel încât să se evite orice pericol apărut câtă vreme acesta nu face altceva decât să respecte dispoziţiile legale privind viteza maxima pe sectorul de drum pe care circulă pentru categoria din care face parte vehiculul condus  şi aceea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit Curţii Europene « prevăzut de lege » înseamnă nu doar  o anume baza legală în dreptul intern  dar şi calitatea legii în cauză. Astfel aceasta trebuie să fie accesibilă şi previzibilă ( Hotărârea Amann împotriva Elveţiei).

Deşi cerinţa accesibilităţii se poate afirma că a fost îndeplinită întrucât regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 a fost publicat în  Monitorul Oficial al României Partea I a … cerinţa previzibilităţii nu este realizată de acest text legal pretins a fi fost încălcat de inculpat – art. 48 alin. 1 – în sensul că acesta nu descrie cu suficientă precizie condiţiile pe care ar trebui să le respecte un conducător auto aşa încât comportamentul său să fie corespunzător acestor dispoziţii.

Cu toate că art. 155 din acelaşi Regulament prevede limita de viteză admisă pentru circulaţia unui asemenea vehicul  în condiţiile date în speţă, art. 48 alin. 1 nu prevede limita ce urmează a fi respectată de un conducător auto astfel încât acesta să nu fie culpabil aproape automat la implicarea sa într-un accident de circulaţie  de producerea acestuia ( Cazul Rotaru împotriva României ,  paragrafele 52,55 şi 57).

Totaodata instanta retine ca prin Legea nr.30/1994  Romania a ratificat Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile direct in dreptul roman ,potrivit art.11 si 20 din Constitutia Romaniei precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, sistemul european avind in vedere si aceasta sursa,care completeaza Conventia,formind un bloc de conventionalitate.

In conformitate cu art 25 din Conventie, recunoscand dreptul la recurs individual tara noastra a recunoscut si jurisdictia Curtii Europene a Drepturilor Omului in privinta interpretarii si aplicarii dispozitiilor Conventiei.

Mai mult textul legal in discutie - art. 48 alin 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.195/2002- incalca principiul prezumtiei de nevinovatie reglementata de art 5/2 si art 66 c.p.p. instituind in realitate o prezumtie de vinovatie fie chiar si in forma culpei in raport de nerespectarea acestor dispozitii de neadaptare a vitezei asa incat sa poata fi efectuata orice manevra in conditii de siguranta, dat fiind ca aceasta ar aparea in mod inerent in orice accident de circulatie  care odată produs induce concluzia că există o culpă din partea conducătorului auto cu privire la « neadaptarea vitezei aşa încât să poată efectuta orice manevră în condiţii de siguranţă ». Totodată  instanţa va ţine seama de faptul că potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie  drumul era uscat , nu reiese că ar fi fost condiţii atmosferice deosebite ( ceaţă , ploaie ,ninsoare) , nu era o intersecţie , nici un alt indicator care să impună reducerea vitezei de către conducătorul auto cu mult sub aceea permisă de lege pe care , de altfel , acesta a respectat-o.

De asemenea, va ţine seama de textul integral reglementat de dispoz. art. 48 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conform cărora « conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză ( dispoziţii respectate de inculpat ) şi să o adapteze  în funcţie de condiţiile de drum astfel încât  să poată efectua  orice manevră în condiţii de siguranţă » şi nu doar de teza finală a acestui text.

Aşadar, din probele administrate rezultă că inculpatul circula în mod corespunzător având o viteză potrivită pentru condiţiile de trafic. Aşa cum s-a statuat în doctrină în condiţiile în care traficul rutier cunoaşte accente deosbite rezultate din multitudinea vehiculelor aflate în trafic şi a aglomeraţiilor care au devenit aproape un fapt obişnuit , atenţia şi concentrarea conducătorilor auto trebuie să fie cu atât mai sporite, dar aceasta nu înseamnă ignorarea comportamentului pietonilor. Nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a conducătorului auto , mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective,automate ignorându-se factorii cauzali care vin , ca în speţa dedusă judecăţii , din atitudinea total imprudentă a unor pietoni . A interpreta altfel s-a spus că ar însemna să se ajungă la concluzii inacceptabile ce depăşesc sfera cauzelor şi condiţiilor ce pot fundamenta răspunderea penală care astfel ar apărea aşa cum s-a arătat obiectivă , automată fără a se ţine seama de împrejurările concrete ale producerii unui accident de circulaţie.

Pe de altă parte se constată că  potrivit aceluiaşi raport de expertiză tehnică auto accidentul putea fi evitat şi printr-un comportament corespunzător dispoziţiilor legale al părţii vătămate respectiv dacă aceasta  ar fi circulat fie pe acostament care exista în cauză având o lăţime de 2,10 m fie cât mai aproape de marginea părţii carosabile  pe partea stângă a drumului în direcţia sa de mers dacă n-ar fi existat acostamentul , dacă ar fi avut aplicate pe îmbrăcăminte elemente reflectorizante sau ar fi avut asupra sa o sursă de lumină.

Coroborand toate aceste elemente , tinand seama si de circumstantele personale ale inculpatului care este casatorit si are in intretinere doi copii minori, este de profesie conducator auto, instanţa apreciază că o condamnare a acestuia ar determina nu doar anularea permisului de conducere conf art 101 din OUG 195/2002 dar aceasta sanctiune ar afecta insasi viitorul si siguranta minorilor fata de care inculpatul are obligatia de crestere si ingrijire. Totodata prin imposibilitatea exercitarii profesiei pentru care este calificat – conducator auto – si a unui loc de munca stabil , aceasta siguranta a minorilor ar fi foarte dificil de asigurat de catre inculpat in conditiile societatii romanesti in care rata somajului este destul de ridicata.

Nu in ultimul rand , interesul superior al copilului reglementat de disp art 2 din Legea nr 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului potrivit carora „orice reglementari adoptate in acest domeniu se subordoneaza principiului interesului superior al copilului principiu care este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului si acesta va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii intreprinse de autoritatile publice si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti”, nu poate fi ignorat in incercarea de a antrena raspunderea tatalui acestor minori pentru o fapta comisa de acesta din culpa si chiar un grad redus de culpa.

Preocuparea legiuitorului în acest sens al ocrotirii persoanelor aflate în întreţinerea unui infractor este relevată şi de dispoz. art. 63 alin. 5 C.p. potrivit cărora” la stabilirea pedepselor … se va ţine seama de dispoz. art. 72 C.p. fără însă a-l pune pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplinii îndatoririle privitoare la creşterea , învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale”.

Printr-o  interpretare sistematică a  tuturor acestor dispoziţii legale  se remarcă aceiaşi intenţie a ocrotirii interesului superior al copilului chiar şi pe tărâmul dreptului penal si pentru identitate de ratiune instanta la stabilirea sanctiunii pentru fapta comisa de inculpat nu va ignora nici situatia familiala a acestuia,respectiv a persoanelor aflate in intretinerea sa.

Se va avea in vedere de asemenea atitudinea sincera manifestata de inculpat pe tot parcursul procesului penal,acesta prezentindu-se in fata organelor judiciare,recunoscind si regretind implicarea sa in accidentul produs, comportamentul acestuia imediat dupa comiterea accidentului constind in aceea ca a alertat persoanele din apropiere si a incercat sa asigure primul ajutor pentru victima, precum si imprejurarea ca acesta se afla la primul conflict cu legea penala asa cum reiese din fisa de cazier judiciar atasata la fila 46 d.u.p.

Apreciind toate aceste elemente in mod obiectiv prin prisma tuturor criteriilor de evaluare prev de art.18/1 alin.2 c.p mentionate anterior, instanta apreciaza ca fapta comisa de inculpat in continutul ei concret nu prezinta gradul de pericol social caracteristic al unei infractiuni.

Desi aceasta are totusi un grad de pericol social instanta apreciaza insa ca aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ prev de art 91 lit c c.p. ar fi in masura sa conduca la reeducarea inculpatului si sa constituie pentru acesta un avertisment in viitor,nefiind necesara antrenarea raspunderii penale si a  aplicarii unei pedepse.

In consecinta, instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente disp art 18 ind 1 c.p. cu privire la fapta comisa de inculpat in raport de toate imprejurarile in care aceasta a fost comisa asa cum a rezultat din probele administrate si de toate celalalte elemente prev in alin 2 al acestui text legal si prin urmare in baza art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit b ind 1 c.p. se va dispune achitarea inculpatului iar in baza art 18/1  alin 3 c.p. rap la art 91 alin 1 lit c c.p. aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ amenda in cuantum de 9.000.000 ROL.

Sub aspectul laturii civile se constata ca pe parcursul cercetarii judecatoresti CAS Olt conform adresei nr 30/10.01.2006 s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 1629,44 RON plus dobanda legala reprezentand cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate I.E. in sectia Ortopedie din cadrul Spitalului Judetean Slatina in perioada 11.02-15.04.2004 inaintand in acest sens adresa nr 30/10.01.2006, foaia de observatie clinica generala nr 6547/2004 (fil. 21-22 d.f.) 

Conform art.998 C.Civ „orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara” iar potrivit art.999 C.Civ „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

Potrivit art.106 din O.U.G.150/2002”persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrvit legii si sunt obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata…”.

In raport de toate considerentele expuse instanta apreciaza ca fapta inculpatului comisa din culpa a produs partii vatamate un prejudiciu nepatrimonial(suferinte fizice) ce se impune a fi reparat.

Potrivit deciziei in interesul legii nr 1/28.03.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie societatea de asigurare are in procesul penal calitatea de asigurator, raspunderea acesteia putand fi angajata in mod direct potrivit art 55 din Legea 136/1995 modif cu citarea obligatorie  a acesteia conform art 54 .

S-a apreciat ca raspunderea civila a asiguratorului este reglementata prin dispozitiile speciale ale legii civile (Legea 136/1995) iar in cazul producerii unui accident de circulatie avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu produs prin accident de autovehicul pe teritoriul Romaniei in care a fost implicat un autoturism pentru care s-a incheiat contract de asigurare de raspundere civila obligatorie coexista raspunderea civila delictuala bazata pe art 998 c.civ. a invinuitului care prin fapta sa a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea 136/1995.

Ori, in cazul asigurarilor de raspundere civila societatile de asigurare au obligatia despagubirii persoanelor pagubite in limitele stabilite de contract sau lege odata cu producerea cazului asigurat.

Potrivit art 51 alin 1 din Legea 136/1995 despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci cand asiguratul este responsabil de accidentul auto dar si in cazul in care cel care conduce autovehiculul raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul fiind avuta in vedere ipoteza in care autovehiculul a fost condus de alta persoana indiferent daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de raspundere civila acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzata.

De altfel societatea de asigurare desi a fost legal citata aceasta nu a formulat nici un fel de aparare si nu a invocat nici o situatie care sa indice  vreo cauza care sa inlature raspunderea sa alaturi de aceea a persoanei care a condus autoturismul asigurat.

Potrivit art 44 si art 49 din legea 136/1995 „asiguratorul plateste despagubirile nemijlocit celui pagubit prin accident de autovehicul, in masura in care acesta nu a fost despagubit de asigurat”.

In acest context asiguratorul ar putea fi obligat in mod direct catre partea civila la plata unei despagubiri care sa se situeze in limita prev de art 10 lit b din Ordinul nr 3113/28.11.2003 privind punerea in aplicare a normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule in vigoare la data savarsirii infractiunii (norme publicate in Monitorul Oficial Partea I nr 858/3.12.2003), respectiv la plata sumei de maximum 700.000.000 ROL intrucat conform acestui text legal „in unul si acelasi accident indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor asiguratorul acorda despagubiri de pana la 700.000.000 ROL pentru fiecare persoana dar nu mai mult de 3.500.000.000 ROL indiferent de numarul persoanelor accidentate in caz de vatamari corporale sau deces inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial .

In raport de toate considerentele expuse in baza art  14 si 346 alin 1 c.p.p. corob cu art 106 din OUG 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate coroborat cu art 998 si urm c.civ. si art 55, art 54, art 57 si 51 din Legea 136/1995 mod si art 10 lit b din Ordinul nr 3113/28.11.2003 privind punerea in aplicare a normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, instanta va admite actiunea civila promovata in procesul penal de partea civila CAS Olt si va obliga inculpatul in solidar cu asiguratorul societatea de asigurare UNITA SA Rm. Valcea conf art 1003 c.civ. la plata catre partea civila a sumei de 1629,44 RON si dobanda legala de la data ramanerii definitive a hotararii reprezentand despagubiri civile respectiv cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate I.E. in perioada 11.02-15.04.2004 in sectia Ortopedie a Spitalului Judetean Olt Slatina.

Totodata instanta va tine seama de principiul disponibilitatii aplicabil in materie civila si va da eficienta manifestarii de vointa a succesorilor partii vatamate audiati in cauza atit de organele de urmarire penala cat si nemijlocit de catre instanta conform art.21 c.proc.pen ,mostenitori ai acesteia potrivit certificatului de mostenitor nr 90/26.04.2004 autentificat de BNP Ruscu Rodica (f. 41-43 d.u.p.) si adresei nr 926/22.03.2005 emisa de Primaria comunei Strejesti (f. 40) si va lua act ca acestia nu s-au constituit parti civile in cauza si nu au avut pretentii de natura civila impotriva inculpatului (f. 38-39 d.u.p., f. 16-17 d.f.).

Referitor la solicitare acestora de a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acestia pe parcursul procesului penal constind in cheltuielile efectuate pentru deplasarea acestora la organele de politie si la instanta de judecata se constata ca succesorii partii vatamate nu au respectat dispozitiile impuse de art 1169 c.civ. conform carora «cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca » ci au declarat cu prilejul audierii ca nu solicita administrarea vreunei probe pentru a dovedi aceste cheltuieli judiciare  si ca nu detin niciun inscris in acest sens.(f. 18 d.f.).  In consecinta instanta apreciaza ca in cauza nu poate face aplicarea dispozitiilor art.193 c.proc.pen intrucat succesorii partii vatamate nu au facut dovada efectuarii cheltuielilor judiciare solicitate (cheltuieli de transport) si prin urmare va respinge cererea acestora .

In baza art. 192 pct 1 lit c C.p.p. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 700 RON reprezentind cheltuieli judiciare avansate de stat din care 500 RON (5.000.000 ROL) reprezinta onorariu expert tehnic auto conform decontului nr 667/12.05.2005 (f. 27 d.u.p.).

Domenii speta

Spete similare