Înşelăciune. Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Sentinţă penală 36 din 03.03.2011


Prin plângerea înregistrata la nr.161/329/2011 din 14 ianuarie 2011 partile vatamate C. E. si C. V., ambii au solicitat desfiintarea rezolutiei nr.670/P/2010 din 23.06.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmaririi penale fata de faptuitorul T.F.cercetat pentru infractiunea prev.de art.215 al.1 Cod penal.

Au motivat ca au fost indusi în eroare  de catre faptuitor cu ocazia încheierii unui contract la notariat. Sustin ca nu au cunoscut ca au încheiat un contract de vânzare-cumparare a apartamentului lor ci unul de împrumut.

Astfel, în anul 2008 C. E. a împrumutat de la faptuitorul T. F. diverse sume de bani cupa cum urmeaza:

În luna august 2008 a împrumutat suma de 2500 euro cu o dobânda de 15%-20%, dobânda ce i-a impus-o T. F., dar el nu i-a putut-o returna pâna pe 25 noiembrie 2008 si l-a obligat sa mearga la notar sa încheie un contract de împrumut pentru suma de 4500 euro reprezentând suma împrumutata de el, 2500 euro si dobânda pe care i-a impus-o faptuitorul, ajungându-se la suma de 4500 euro amenintându-l cu luarea apartamentului lor.

În luna aprilie 2009 a solicitat înca un împrumut de la T. F. în valoare de 10.000 lei si respectiv 3000 lei la care i-a constrâns si fortat sa-i plateasca o dobânda de 1650 lei lunar dobânda ce a platit-o  pâna în luna aprilie 2010. Mentioneaza ca, pe perioada august 2008 – ianuarie 2010,  a fost angajat la firma sotilor T. cu contract de munca si nu a primit niciun salariu pentru munca depusa, suma ridicându-se la valoarea de  28.800 lei.  Fiind înselati de T. F. si T. S. M., suma stipulata în contractul de vânzare cumparare ridicându-se la 60.000 lei,.  nu a primit-o în fata  notarului si niciun martor nu a fost de fata la primirea banilor si,  prin eroare,  au fost înselati sa semneze acel contract care li s-a spus ca nu este de vânzare-cumparare,  ci de garantie la sumele împrumutate de ei. Solicita anularea actului de vânzare-cumparare act pe care atât el cât si sotia sa nu-l recunosc. Ambele parti vatamate au fost angajate ale firmei SC M. R. F. SRL din Turnu Magurele a sotilor T. F. si T. S. M., cu contract de munca  si,  pentru munca depusa,  nu au primit niciun salariu, dosarele lor cu drepturile banesti si carnetul de munca aflându-se pe rol la Tribunalul Teleorman, Sectia CMASCAF Alexandria pentru solutionare.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine ca,  prin rezolutia atacata, s-au constatat urmatoarele:

Începând cu luna august 2008 partea vatamata C. E., datorita unor probleme personale, a împrumutat în trei rânduri, de la faptuitorul T. F. sumele de 2.500 euro, 10.000 lei si respectiv 3.000 lei, cu dobânzi lunare cuprinse între 15% si 20%.

Întrucât partea vatamata nu a putut restitui sumele de bani împrumutate la data de 08.04.2009 faptuitorul l-a fortat, determinându-l sa-i cedeze apartamentul din T. M., prin încheierea unui contract de vânzare-cumparare.

Fiind audiat faptuitorul a confirmat faptul ca în anul 2008 l-a împrumutat pe partea vatamata C. E. cu diferite sume de bani, în lei si euro, încheind doua contracte de împrumut, în care s-a stipulat ca petentul C. E. se obliga sa restituie suma totala de 8.000 euro la data de 25.05.2009, suma ce „nu este purtatoare de dobânda pâna la data scadentei”.

Înainte de expirarea termenului de împrumut, C. E. si C. V., sot si sotie, au încheiat contractul de vânzare cumparare nr.484/08.04.2009, în baza caruia au vândut faptuitorului T. F. si sotiei acestuia, apartamentul anterior mentionat, cu suma de 60.000 lei.

În contract s-a mentionat fara echivoc ca „pretul este cel real dat si primit…”.

S-a confirmat astfel propunerea de neîncepere a urmaririi penale fata de numitul T. F. cercetat pentru savârsirea infractiunii prev.si ped.de art.215 alin.1 Cod penal.

Împotriva acestei rezolutii partea vatamata a formulat plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele prin care s-a respins ca neîntemeiata aceasta plângere,  motivându-se ca sustinerea petentilor cum ca nu au cunoscut ca au încheiat un contract de vânzare cumparare nu poate fi primita având în vedere ca acestia au semnat contractul de vânzare cumparare în fata unui notar public.

Având în vedere probatoriile administrate, respectiv: plângerea partilor vatamate, declaratii parti vatamate, declaratie faptuitor, contracte de împrumut încheiate între partea vatamata C. E. si faptuitor, autentificate la nr.1731/26.08.2008 si nr.2687/25.11.2008 ambele la B.N.P. R. M., contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.484/8.04.2009 la B.N.P. P. P., adeverinte de venituri parti vatamate obtinute de la SC M. R. F. SRL, contracte individuale de munca, instanta retine ca într-adevar la data de 26 august 2008 partea vatamata a împrumutat de la faptuitor suma de 4500 euro, echivalentul a 15851,25 lei la cursul de schimb BNR cu obligatia partii vatamate de a restitui suma la data de 25 noiembrie 2008. S-a stipulat ca,  în caz de neplata la data scadentei,  faptuitorul,  în calitate de creditor,  este îndreptatit sa procedeze la executarea silita a oricarui bun apartinând debitorului, fiind în drept sa pretinda si dobânzi penalizatoare în cuantumul maxim prevazut de art.5 alin.1 din OG nr.9/2000.

Ulterior, la data de 25 noiembrie 2008, data la care de fapt împrumutul trebuia restituit, partile încheie un alt contract de împrumut prin care faptuitorul împrumuta din nou pe partea vatamata C. E. cu suma de 3500 euro, echivalentul a 13300 lei , cu obligatia acestuia de a restitui suma de data de 25 mai 2009. Au mai declarat ca ele, partile, au convenit ca termenul de restituire a împrumutului contractat anterior,  în suma de 4500 euro,  sa se prelungeasca pâna la aceeasi data, adica 25 mai 2009,  astfel încât suma totala împrumutata a devenit de 8000 euro nefiind purtatoare de dobânzi pâna la data scadentei. S-a mai stipulat ca, în caz de neplata la scadentei, a sumei totale de 8000 euro,  faptuitorul,  în calitate de creditor,  este îndreptatit sa procedeze la executarea silita a oricarui bun apartinând debitorului,  fiind în drept sa pretinda si dobânzi penalizatoare în cuantumul maxim prevazut de art.5 alin.1 din OG nr.9/2000.

Înainte de expirarea datei scadentei – 25 mai 2009 – la data de 8 aprilie 2009, partile vatamate au vândut faptuitorului si sotiei sale T. M. S. în nuda proprietate liber de orice sarcini si cu garantia contra evictiunii totale sau partiale, apartamentul  proprietatea lor compus din doua camere si dependinte în suprafata totala utila de 49,81 m.p. S-au înteles ca partile vatamate sa pastreze uzufructul viager asupra întregului apartament pâna la data de 10 aprilie 2011.

Se mentioneaza în actul autentic ca pretul de vânzare este de 60.000 lei pe care ei vânzatorii, respectiv partile vatamate, l-au primit în întregime de la cumparator la data autentificarii, data de la care cumparatorii vor intra în stapânirea de drept asupra apartamentului iar în deplina proprietate la data de 10 aprilie 2011,  fara nicio formalitate.

Se mentioneaza,  de asemenea,”stim ca pretul vânzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti conform art.1303 Cod civil si, de asemenea,  declarând ca pretul este cel real dat si primit…”

Dupa legitimarea partilor cu actele de identitate de catre notarul public,  se mentioneaza în actul autentic ca, dupa citirea lui, declarând ca cele citite reprezinta vointa lor, toate cele trei parti ale contractului au consimtit la autentificarea înscrisului si au semnat toate exemplarele, notarul declarând autentic înscrisul încheiat între parti(filele 19-21 dosar urmarire penala).

Fata de aceste probatorii, instanta constata ca nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, partile vatamate încheind toate cele trei contracte în forma autentica în totala cunostinta de cauza, nerezultând astfel ca ar fi fost fortate într-un fel anume sa încheie actul de vânzare cumparare, act prin care de altfel si-au pastrat si un drept de uzufruct viager asupra apartamentului pâna la data de 10 aprilie 2011, data dupa care cumparatorii au deplina proprietate asupra acestuia. Se deduce astfel ca partile vatamate si-au pastrat acest drept tocmai pentru a-si procura o alta locuinta pâna la data de 10 aprilie 2011, înlaturându-se astfel apararea lor conform carora au crezut  ca încheie un contract de împrumut. Tot pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca nu se impune nici restituirea dosarului la Parchetul de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele în vederea audierii unor eventuali martori asa cum s-a solicitat astazi întrucât o asemenea proba nu are nicio relevanta juridica si este chiar inadmisibila atâta timp cât exista un act autentic de vânzare cumparare în care partile si-au exprimat liber si neviciat consimtamântul stipulând si clauze în favoarea lor, cum ar fi aceea a pastrarii temporare a dreptului de uzufruct viager.

Pentru eventuale pretentii de natura civila partile au la îndemâna calea dreptului comun.

Nefiind motive pentru a desfiinta rezolutia atacata, aceasta fiind temeinica si legala, instanta a respins ca nefondata plângerea formulata de partile vatamate.