Drept de superficie - constituire

Sentinţă civilă 839 din 15.05.2013


Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei cu nr. (…) reclamanţii (…) au chemat în judecată pe pârâtul (…), solicitând să se constate că sunt proprietarii unei construcţii compusă din două camere, un hol şi baie, acoperită cu tablă şi edificată pe terenul pârâtului şi să se constate existenţa unui drept de superficie, în favoarea reclamanţilor pentru terenul în suprafaţă de 400 mp., din totalul de 800 mp. aparţinând pârâtului.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că pe terenul proprietatea pârâtului, pe care se mai află o construcţie aparţinând tatălui reclamantului, acesta din urmă, alături de soţia sa au realizat, cu acordul pârâtului, o construcţie compusă din două camere, hol şi baie, cu pereţi din lemn, acoperită cu tablă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 693 şi art. 694 cod civil.

La cerere a fost anexat, în copie, testament.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care arată că a fost de acord ca pe terenul pe care-l deţine de la bunicul său, în suprafaţă de 800 mp., reclamanţii să construiască o anexă, pe suprafaţa de 400 mp. care să o folosească.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat administrarea probelor cu interogatoriul pârâtului, audierea unor martori, înscrisuri şi expertize tehnice, cereri încuviinţate în parte de instanţă, care a apreciat ca nefiind utilă proba cu interogatoriul pârâtului, faţă de poziţia procesuală exprimată în scris.

La termenul de judecată din (…) au fost audiaţi martorii (…)

Rapoartele de expertiză au fost efectuate de expert (…) – specialitatea topografie şi (…) – specialitatea construcţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta a reţinut :

În sistemul codului civil de la 1864 (aplicabil în speţă în raport cu data faptului juridic pe care reclamanţii îsi întemeiază pretenţiile) dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate ce constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafaţă de teren ce aparţine unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosinţă.

Nefiind reglementat, ca atare de codul civil vechi, dreptul de superficie a fost recunoscut de practica şi doctrina de specialitate, ca o derogare de la regula înscrisă în art. 492 cod civil, atunci când se face dovada contrară prezumţiei că proprietarul terenului este şi proprietar al construcţiei.

În cauză, din declaraţiile celor doi martori audiaţi şi din recunoaşterea pârâtului, cuprinsă în întâmpinare, reiese că acesta din urmă şi-a dat acordul pentru ca reclamanţii să construiască, în perioada 2009-2010, construcţia C2, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară (…)

Aşadar, nefiind incidentă prezumţia instituită prin art. 492 cod civil vechi, proprietari au construcţiei sunt reclamanţii care, prin acordul pârâtului au dobândit şi dreptul de folosinţă asupra terenului ocupat de construcţie şi necesar pentru o normală exploatare a acesteia.

Terenul corespunzător acestor criterii a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (…)