Plangere contraventionala

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de (…), sub nr. (…), petenta  (…)  a solicitat in contradictoriu cu intimata (…) anularea procesului verbal seria (…), exonerarea acesteia de la plata amenzii si inlaturarea masurii complementare a confiscarii sumei de (…) lei.

In motivare, petenta a arătat că in data de (…) a fost sancţionată contravenţional, pe motiv că in urma controlului efectuat la statia de distributie carburanti situata in (…) sistemul de supraveghere video nu functiona. Petenta a aratat si ca afirmatia ca sistemul de supraveghere nu functiona este nereala deoarece sistemul video functiona si stoca imaginile, singura problema fiind faptul ca pe imagine se afisa permanent data de (…)

A mai arătat petenta că amenda de (…) lei si confiscarea sumei de (…) ar obliga societatea la un efort material imens care in final ar putea duce la incetarea activitatii.

În drept, petenta nu si-a intemeiat plangerea.

Intimata, legal citată,  a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plangerii si mentinerea procesului-verbal ca legal si temeinic. Intimata a aratat ca procesul-verbal cuprine toate mentiunile prevazute de lege, nefiind incidenta nicio cauza de nulitate. Intimata a precizat si ca, in fapt, in data de (...) a efectuat un control la punctul de lucru apartinand petentei din (…) cu ocazia caruia s-a constatat ca sistemul de supraveghere nu functiona, ultima imagine stocata care a putut fi vizualizata avand data de (…). S-a mai mentionat ca sistemul de supraveghere video nu a functionat permanent, stocarea imaginilor nefacandu-se in perioada (…) fiind astfel incalcate prevederile pct. 6.3 din Anexa nr. 1 la Ordinul (…) in referire la art. 206 ind. 16 alin. 3 lit. a-e din Legea nr. 571/2003. Intimata a precizat si ca sistemul de supraveghere trebuie sa functioneze permanent inclusiv in conditiile intreruperii alimentarii cu energie electrica. S-a mentionat ca petenta a savarsit cu intentie fapta, fiind greu de crezut ca, in tot intervalul de timp de 15 zile (…) defectiunea aparuta nu ar fi putut fi remediata.

Intimata a mentionat ca si puntul de lucru al petentei din (…) a fost sanctionat pentru acelasi motiv-nefunctionarea sistemului de supraveghere, iar in plangerea contraventionala depusa pe rolul Judecatoriei  (…) s-au invocat aceleasi motive.

In final, intimata a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.

In drept, intampinarea s-a intemeiat pe disp. art. 115-118, art. 242 (2) C.pc., Legea nr. 571/2003, Ordinul (…) .

Au fost depuse la dosarul cauzei, în fotocopii, următoarele înscrisuri:procesul verbal contestat, proces-verbal de control, proces-verbal de constatare a defectiunii, Contract de intretinere si service, Declaratie, Nota explicativa, Raport.

Instanta a administrat in temeiul art. 167 C.proc.civ. proba cu inscrisurile depuse la dosar: proces verbal nr. (…), proces-verbal de control, proces-verbal de constatare a defectiunii, Contract de intretinere si service, Declaratie, Nota explicativa, Raport, planse foto, precum si proba testimoniala cu trei martori ale caror depozitii sunt la dosar: (…)

Analizând actele dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie nr. (…), petenta a fost sancţionată potrivit art. 206 ind. 69, alin. 6 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu pct. 6.3 lit. h din Anexa nr. 1 la Ordinul (…) cu amendă în cuantum de (…) lei si confiscarea sumei de (…) lei pentru nerespectarea prevederilor art. 221 ind. 3 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 coroborat la art. 221 ind. 3 alin. 3 lit. a din acelasi act normativ, respectiv urma controlului efectuat la data de  (…) la punctul de lucru apartinand petentei din (…) s-a constatat ca sistemul de supraveghere video nu functiona.

Potrivit art. 206 ind. 69, alin. 6 din Legea nr. 571/2003 „Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”.

In acest sens, potrivit art. 6.3. din Anexa nr. 1 la Ordinul (…) operatorii economici prevăzuţi la pct. 2.2 au obligaţia îndeplinirii următoarelor condiţii, la data la care depun cererea şi pe perioada comercializării produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare:

h) spaţiul de comercializare trebuie să fie dotat cu un sistem de supraveghere video a zonelor de descărcare în rezervoare. Stocarea imaginilor înregistrate se face pe o durată de minimum 20 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a spaţiului de comercializare, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie

Procesul-verbal a fost semnat de către petentă, la rubrica alte mentiuni facand precizarea :”cu obiectiuni”.

Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa va verifica îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum şi pe cele în raport cu fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal şi prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficienţele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, procesul verbal conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuţie a fost întocmit în mod temeinic.

Instanţa, reţine mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simţuri”- de către un agent din cadrul intimatului, astfel încât actul administrativ în discuţie se bucură de prezumţia de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumţia de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum şi cu prezumţia de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumţie de legalitate, autenticitate şi verdicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate şi în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Sub aspectul prezumţiei de nevinovăţie şi al sarcinii probei în materie contravenţională, instanţa reţine că în legislaţia româneasca, ca şi în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenta legii penale şi suspuse unui regim administrativ.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni.

De asemenea, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (citată în continuare Convenţia) nu se opune, în principiu, tendinţei de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.

Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenţionale intră sub incidenţa art. 6 al Convenţiei. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenţie, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:

a) caracterizarea faptei în dreptul naţional;

b) natura faptei;

c) natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.

În acelaşi sens, CEDO s-a pronunţat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei şi Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii.

Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislaţiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetăţenilor în vederea realizării scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.

În aceste condiţii, distincţia realizată de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenţie, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumţia de nevinovăţie, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.

În acest sens, instanţa reţine că potrivit jurisprudenţei CEDO în materie penală, jurisprudenţă care este obligatorie pentru instanţele naţionale, conform art. 20 alin. 2 din Constituţia României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 şi 3 ale art. 6 din Convenţie. Primul consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie şi implică, printre altele, ca în exercitarea funcţiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparţine acuzării şi dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzaţiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-şi pregăti şi prezenta apărarea în cunoştinţă de cauză, şi de a-i oferi probe suficiente pentru a susţine un verdict de vinovăţie.

De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenţie obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligaţia de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura şi cauza acuzaţiei ce îi este adusă, în obligaţia de a-i acorda timpul şi facilităţile necesare pentru a-şi pregăti apărarea şi de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuşi sau cu asistenţa unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obţină interogarea acestora, dar şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existenţa în această materie a unui echilibru între acuzare şi apărare dar şi ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.

Cu toate acestea, în cauza Anghel împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă şi să opereze cu ajutorul prezumţiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depăşească o limită proporţională şi rezonabilă a modalităţii în care funcţionează respectiva prezumţie raportată la gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuţiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumţiei de nevinovăţie a petentului şi nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârşit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislaţia contravenţională română este calificată „penală”, în înţelesul european autonom al CEDO şi recunoscând prezumţia de nevinovăţie a petentului, instanţa constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumţia de legalitate -asociată cu cele de autenticitate şi veridicitate- a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de faţă, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simţuri săvârşirea faptei, văzând şi natura sancţiunilor aplicate petentului, instanţa apreciază că prezumţia de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumţia de nevinovăţie a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravenţională este constatată prin propriile simţuri de către reprezentanţii autorităţii statele, prezumţia de legalitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăţia contestatorului - bineînţeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumţii - ar însemna a crea practic situaţii de impunitate, ca urmare a imposibilităţii obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput.

Instanţa apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reţinută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simţuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declaraţiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza Anghel împotriva României.

Recunoscând prezumţia de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanţa apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumţii, incumbă petentei.

Cu toate acestea, instanta constata ca petenta nu a reusit sa faca dovada contrara a celor sustinute in cuprinsul procesului-verbal.

Instanta porneste de la ideea ca pct. 6.3 lit. h din Anexa nr. 1 la Ordinul (…) prevede ca sistemul de supraveghere trebuie sa functioneze permanent, inclusiv in perioadele de nefunctionare a spatiului de comercializare, chiar si in conditiile intreruperii alimentarii cu energie electrica. Pe cale de consecinta, prevederea legala vorbeste despre obligativitatea asigurarii functionarii permanente, nu cu mici intreruperi, nici cu posibile erori in sistem. Scopul reglementarii legale este de a se asigura o functionalitate a sistemului de supraveghere non-stop si in parametrii normali, nu cu mici defectiuni.

Analizand Procesul-verbal de constatare a defectiunii , instanta retine ca, desi se arata ca sistemul functiona, se face precizarea ca „unitatea de stocare inregistra imagini, dar data era setata gresit. Astfel data afisata a DVR-ului era (…) cand de fapt in realitate  aceasta era (…)”.

Instanta constata din depozitia martorului (…) faptul ca, in data de (…)  a fost contactat de petenta pentru probleme cu sistemul de supraveghere video. Pe data de (…) ajuns la punctul de lucru al petentei a constatat ca sistemul de supraveghere functiona dar camera video indica o alta data si nu era normal sa arate o alta data. S-a precizat si ca sistemul de supraveghere inregistra imaginile, dar nu cu data corecta. Martorul a subliniat faptul ca au fost inregistrate imaginile aferente ultimelor 20 de zile anterioare controlului.

Instanta retine ca depozitia martorului (…) se coroboreaza cu depozitia martorului (…) care a aratat ca sistemul de supraveghere inregistra imagini dar, nu cu data de (…) ci cu o data anterioara.

In ceea ce priveste depozitia martorei (…) instanta retine ca aceasta s-a referit la o perioada anterioara momentului controlului, aratand ca in data de (…) a fost o pana de curent iar dupa revenirea curentului a constatat ca monitorul nu functiona. Martora a aratat ca a inlocuit monitorul cu un televizor adus de o colega. Martora a invederat ca, ulterior schimbarii monitorului a constatat ca se vedeau imaginile pe toate camerele dar nu s-a uitat daca si data era corecta.

Astfel, instanta constata prin coroborarea mijloacelor de proba administrate in cauza ca sistemul de supraveghere inregistra imagini dar cu o mare eroare: toate inregistrarile prezentau data de (…). Or, scopul inregistrarii imaginilor nu este de a prezenta o serie de imagini la intamplare ci de a se stoca imaginile in mod corect, cu aratarea precisa a datei, orei si minutului.

Astfel, instanta constata ca o inregistrare eronata fara a putea fi controlata in functie de data ei precisa echivaleaza cu o lipsa a inregistrarii.

Pentru motivele aratate, instanta va constata ca in mod corect s-a retinut in sarcina petentei savarsirea contraventiei prevazute in procesul-verbal contestat.

Sub aspectul sancţiunilor aplicate petentei, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancţiunea ce a fost aplicată, recte amendă în cuantum de (…) lei, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale contravenientei care nu a dat dovada de regret in savarsirea faptei. Instanta retine ca petenta a dovedit o grava neglijenta in respectarea obligatiilor, fiind greu de crezut ca defectiunea aparuta din data de (…) nu ar fi putut fi remediata mai repede.

Instanta constata ca si sanctiunea confiscarii sumei de (…) lei a fost legal si temeinic aplicata fata de faptul ca provine din nerespectarea dispozitiilor legale, fiind  proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale petentei.

Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentă, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare