Revendicare

 Prin cererea adresata acestei instanţe la data de 01.08.2011 si înregistrata sub nr. 1993/313/2011, reclamantul B.A. a chemat în judecata pe pârâtul M.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună grăniţuirea proprietăţii sale de proprietatea pârâtului prin stabilirea liniei de hotar, obligarea pârâtul să îi lase in deplină proprietate şi liniştită posesie terenul ocupat ilegal de construcţia acestuia, obligarea pârâtului la ridicarea acestei construcţiei şi retragerea acoperişului astfel încât scurgerea apelor să nu îi mai afecteze propriul imobil şi obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând contravaloarea degradărilor aduse imobilului şi respectiv a lucrărilor de readucere a casei la stadiul iniţial., cu cheltuieli de judecata.

 În motivarea cererii, reclamantul a  arătat că proprietatea sa se învecinează cu proprietatea pârâtului, iar pe terenul său se află o casă de locuit edificată cu mulţi ani în urmă. Pârâtul şi-a construit un imobil, iar unul din ziduri se află pe terenul său, cu încălcarea dreptului de proprietate, iar acoperişul a fost montat peste acoperişul casei sale.

 A mai precizat reclamantul că prin scurgerea repetată a apelor pluviale de pe acoperişul casei pârâtului direct pe zidul casei sale, aceasta din urmă s-a degradat şi peretele dinspre pârât s-a prăbuşit.

 În drept, cererea este întemeiata pe dispoziţiile art.584, art.480, art. 494 vechiul cod civil, şi art.560, art.555 şi art.630 NCC.

 În dovedirea cererii, reclamantul a arătat ca înţelege sa se folosească de proba cu martori, înscrisuri, interogatoriu si expertiza.

 La termenul din data de 07.10.2011, apărătorul reclamantului a precizat că terenul ocupat de pârât are suprafaţa de 10 mp cu o valoare de 500 lei. De asemenea, a evaluat despăgubirile solicitate la suma de 500 lei.

 Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

 La data de 07.10.2011 pârâtul M.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii promovata de reclamant.

 În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că se învecinează în partea de est cu reclamantul B.A., dar nu ocupă abuziv nici o suprafaţă de teren de la acesta, el neschimbând niciodată limitele proprietăţii sale. A mai arătat că zidul imobilului său este hotarul despărţitor dintre cele două proprietăţi, casa sa fiind construită de peste 30 de ani, iar el a renovat această construcţie unind-o cu vechea construcţie de pe proprietatea sa ce deservea drept garaj. Acoperişul casei sale nu este construit peste acoperişul casei reclamantului, iar pentru toate lucrările pe care le-a făcut a avut iniţial acordul reclamantului, care i-a permis să monteze jgheaburile de scurgere spre proprietatea acestuia.

 Pârâtul a mai precizat că susţinerile reclamantului în sensul că apele pluviale i-au afectat imobilul nu sunt reale, casa reclamantului fiind veche, părăsită şi a fost afectată de inundaţiile care au avut loc în localitate, nefiind efectuată nici o lucrare de reparaţie la acest imobil şi, mai mult, o parte din materialele de construcţii din acest imobil au fost luate de persoanele care stau efectiv pe proprietatea reclamantului.

 A învederat pârâtul că pe acoperişul său sunt montate parazăpezi, are jgheaburi de scurgere, astfel încât nu a produs nici o vătămare reclamantului.

 În drept, au fost invocate disp. art. 114 -119 din C.p.c.

 În soluţionarea cauzei au fost audiaţi martorii D. I. şi D. M., la cererea reclamantului, precum şi martorii R. T. şi S G., la cererea pârâtului, declaraţiile acestora fiind anexate la dosar.

 De asemenea, la solicitarea părţilor a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, iar la cererea reclamantului a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului.

 În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către expert P. O., raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 19.03.2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

 Reclamantul B.A. este proprietarul unui teren în suprafaţă de 700 mp, potrivit titlului de proprietate nr.11908 din 04.10.2002 (fila 52).

 Pârâtul M.M. este proprietarul terenului în suprafaţă de 1400 mp, dobândit prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 732/20.04.2010 de B.N.P. P. B (fila 13), imobil care se învecinează cu proprietatea reclamantului. Dreptul de proprietate al pârâtului a fost înscris in cartea funciara, potrivit încheierii nr.9057 din 05.05.2010 (fila 14). 

 Prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat grăniţuirea proprietăţii sale de proprietatea pârâtului prin stabilirea liniei de hotar, obligarea pârâtul M.M. să îi lase in deplină proprietate şi liniştită posesie terenul ocupat ilegal de construcţia acestuia, obligarea pârâtului la ridicarea acestei construcţiei şi retragerea acoperişului astfel încât scurgerea apelor să nu îi mai afecteze propriul imobil şi obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând contravaloarea degradărilor aduse imobilului şi respectiv a lucrărilor de readucere a casei la stadiul iniţial. La termenul din data de 07.10.2011 apărătorul reclamantul a precizat că terenul ocupat are suprafaţa de 10 mp şi a evaluat despăgubirile solicitate la suma de 500 lei.

 Prin urmare, părţile deţin proprietăţi vecine, iar litigiul vizează, printre altele, linia de hotar, precum si o suprafaţă de teren aflata in partea de vest a proprietăţii reclamantului.

 Prin expertiza tehnică întocmită în cauză de către expert P.O. (filele 96-98) au fost identificate terenurile părţilor, potrivit actelor de proprietate, concluzionându-se că reclamantul B.A. deţine terenul în suprafaţă de 897 mp, cu 197 mp mai mult decât în titlul de proprietate, iar pârâtul M.M. deţine terenul cu suprafaţa de 1696 mp (suprafaţa din măsurătorile cadastrale fiind de 1542 mp), respectiv cu 296 mp mai mult faţă de titlu şi cu 154 mp mai mult faţă de cadastru.

 Aşadar, în cauză ambele părţi deţin în fapt suprafeţe de teren mai mari decât cele la care sunt îndreptăţite potrivit titlurilor de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine că pârâtul ocupă din terenul reclamantului.

 În drept potrivit art.480 cod civil: „ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut însa în limitele determinate de lege”, iar conform art.584 cod civil, „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grăniţuire proprietăţii lipite cu a sa”.

 Ca urmare a faptului ca, atât reclamantul, cât si pârâtul deţin în realitate suprafeţe de teren mai mari decât cele înscrise în actele de proprietate, hotarul despărţitor va rămâne cel existent.

 In consecinţă, în baza disp. art. 584 C.civ, instanţa va stabili linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 3-4-5-6-7, conform schiţei anexe la raportul de  expertiza (fila 98).

 Cu privire la capătul de cerere având ca obiect grăniţuire, instanţa mai reţine că, potrivit practicii judiciare, chiar şi în cazul în care se stabileşte linia de hotar pe amplasamentul deja existent, cum este cazul în speţă, instanţa are obligaţia de a se pronunţa prin admitere asupra acestui capăt de cerere, deoarece introducerea acestei acţiuni de către reclamant demonstrează că există un litigiu cu privire la linia de hotar existentă, instanţa urmând să stingă în acest mod litigiul, deoarece o altfel de soluţie duce la perpetuarea conflictului existent între părţi.

 Cât priveşte acţiunea în revendicare instanţa reţine că aceasta este acea acţiune reală  prin care proprietarul  care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

 Pentru a putea fi exercitată acţiunea în revendicare trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: reclamantul să fie proprietarul bunului  revendicat, iar pârâtul să ocupe în mod abuziv suprafaţa de teren proprietatea reclamantului.

 In cauză, instanţa apreciază că reclamantul nu a făcut dovada acestei din urma condiţii, în sensul că din raportul de expertiza tehnică efectuata rezulta ca pârâtul nu ocupa nici o suprafaţă de teren din proprietatea reclamantului.

 Faţă de cele ce preced, instanţa constată că reclamantul nu a făcut dovada deţinerii de către pârât în mod nelegitim a vreunei suprafeţe de teren ce îi aparţine, motiv pentru care urmează sa respingă ca neîntemeiat capătul de cerere pentru revendicare imobiliară.

 Concluzia firească a faptului că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului este aceea că nici construcţia acestuia nu este amplasată pe terenul reclamantului, ci aşa cum rezultă din raportul de expertiză, construcţia în litigiu are latura de est pe hotar. Sub acest aspect, expertiza efectuată în cauză se coroborează cu depoziţiilor martorilor audiaţi S. R. G., R. T. şi D. M. (filele 69-70, 82) care au declarat că unul din pereţii construcţiei pârâtului se află pe linia de hotar a celor două proprietăţi, aspect recunoscut şi de către pârât prin întâmpinarea formulată.

 Prin urmare, se constată că nu este întemeiată nici cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la ridicarea construcţiei amplasate pe terenul său.

 Cu privire la solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul să îşi retragă acoperişul, astfel încât scurgerea apelor să nu îi mai afecteze imobilul, instanţa o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

 Aşa cum rezultă coroborarea declaraţiilor martorelor S.R.G. şi D.M., cu raportul de expertiză, acoperişul imobilului pârâtului este prevăzut cu opritori pentru zăpadă şi jgheaburi colectoare a apelor pluviale ce se dirijează prin burlane pe terenul reclamantului, astfel că apele pluviale de pe acoperiş nu se scurg direct pe zidul casei reclamantul, cum nefondat a susţinut acesta prin cererea de chemare în judecată.

 Este adevărat că, aşa cum reiese din ansamblul probelor administrate în cauză,  construcţia pârâtului nu respectă servitutea de picătură a straşinei, apele pluviale fiind dirijate prin burlane pe terenul reclamantului, ci nu pe terenul pârâtului sau pe drumul public, cum prevăd dispoziţiile legale în materie, însă, în conformitate cu prevederile art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă,  acest fapt nu poate fi analizat în prezenta cauza, întrucât instanţa nu a fost investită cu o cerere având ca obiect servitute întemeiată pe disp. art.615 c.civ. In acest sens, reclamantul se poate adresa instanţei de judecată cu o acţiune confesorie de servitute privind picătura straşinei prin care să solicite obligarea pârâtului la respectarea servituţii de scurgere a straşinei, astfel încât scurgerea apelor pluviale să se realizeze doar pe suprafaţa de teren aparţinând pârâtului.

 Expertiza dispusă în cauză a concluzionat că imobilul reclamantului se află într-o stare avansată de deteriorare din cauza unor inundaţii ce au avut loc în urmă cu circa 10 ani şi este lipsită de acoperiş pe o mare parte. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorelor S.R.G., R. T. şi D.M. care au declarat că imobilul reclamantului a suferit degradări majore datorită inundaţiilor care au avut loc în urmă cu 10 ani, iar după inundaţii nu a fost consolidat sau reparat, în prezent fiind în stare avansată de degradare. De altfel, din planşele foto aflate la filele 44-45 din dosar se observă că este vorba de degradări majore ale imobilului în integralitatea sa, ci nu doar a zidului dinspre proprietatea pârâtului, degradări care au survenit intr-o perioadă mai mare de timp.

 În raport de cele reţinute, instanţă apreciază că reclamantul nu a făcut dovada faptului că edificarea construcţiei de către pârât i-a adus un prejudiciu, pentru a fi îndreptăţit la despăgubiri reprezentând contravaloarea degradărilor aduse imobilului şi a lucrărilor de readucere a casei la stadiu iniţial.

 Art.998 – 999 C.civil reglementează instituţia răspunderii civile delictuale, care constituie răspunderea de drept comun şi care se angajează în toate situaţiile în care un prejudiciu este cauzat altei persoane prin încălcarea unor obligaţii legale, cu caracter general, ce revin tuturor, condiţiile răspunderii delictuale, care trebuie întrunite cumulativ, fiind următoarele: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

 În speţă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 998-999 c.civ., instanţa reţine ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect pretenţii.

 Faţă de considerentele de fapt şi de drept invocate, instanţa va admite în parte acţiunea reclamantului, va stabili linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 3-4-5-6-7, conform schiţei anexă la raportul de expertiză, urmând a respinge ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, obligaţie de a face şi pretenţii.

 În raport de disp. art. 276 C.p.c., instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate de către părţi în prezenta cauză.

Domenii speta

Spete similare