Chemare în judecată

 Prin acţiunea civilă  înregistrată sub nr.1785/313/2010 reclamanţii R.G. ,  M.I. şi M.M. au chemat în judecată pe paratul G.M.  şi au solicitat  constatarea  nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 372 din dosarul notarial nr. 357/1989 emis de Notariatul de Stat Strehaia, să se constate că după defunctul M.I.  calitate de moştenitor are R.G. şi G.A., în prezent decedată iar după acesta, pârâtul G.M.. De asemenea au solicitat să se dispună întocmirea unui nou certificat de moştenitor după defunctul M.I. ,  să se constate că  după defunctul M.M. , calitate de moştenitori au reclamanta  R.G. si pârâtul, să se stabilească masa succesorală după  defunctul M.M., să se dispună modificarea t.p. nr. 81739/12.05.2009, să se constate că toţi moştenitorii au acceptat moştenirea după M.M.  şi să se dispună întocmirea unui certificat de moştenitor  după acesta . Cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că , atât ei cât şi pârâtul sunt moştenitori ai defunctului  M.M.. Au arătat că  M.M. a avut doi fii , pe M.I. şi M.C. , în prezent ambii decedaţi, iar la rândul lor,  M.I. a avut doua fiice : pe R.G. şi G.A., decedata cu moştenitor G.M. , iar  M.C.  a avut  şi el doi copii , şi anume reclamanţii M.I. şi M.M..

 Au susţinut reclamanţii că, M.I.  nu a avut în proprietate nici un  imobil toate au aparţinut lui M.M. , şi deci certificatul de moştenitor eliberat după decesul acestuia este nul întrucât masa succesorală  nu îi aparţine acestuia ci lui M.M., iar semnătura de pe declaraţia de renunţare la succesiune şi de pe încheierea finală nu este a reclamantei R.G..

 S-a mai arătat că reclamanţii M.I. şi M.M. nu au calitatea de moştenitori ai lui M.I., însă solicită anularea certificatului de moştenitor, întrucât masa succesorală înscrisă în acest act nu aparţine lui M.I., ci antecesorului lor M.M..

 În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.998, 659,669,689,728, şi urm.., 736 C. civ.

 La data de 05.10.2010, pârâtul G.M. a depus întâmpinare, la care a ataşat in copie  încheiere din dos. nr.793/313/2010 al Judecătoriei Strehaia,  procura specială  aut. sub nr. 209/25.02.2010, t.p. nr. 81739/12.05.2009, fila RA . A susţinut că  pe rolul Judecătoriei Strehaia  se mai află o cauză având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect , cauză ce poartă nr. 793/313/2010, astfel aflându-ne  sub incidenţa art.163 c.p.civ. A solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul cu nr. 793/313/2010.

 La solicitarea instanţei, reclamanta R.G. a depus in copie: acte de filiaţie, certificat fiscal,  chitanţe impozit, certificat de moştenitor nr.372/1989, titlu de proprietate  şi taxa timbru.

 Prin încheierea de şedinţă din data de  29.10.2010 , în baza art.165 C.p.c s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect modificare titlu de proprietate, s-a constatat nelegala compunere a completului de judecată şi a fost înaintat la completul de judecată imediat următor în materie de fond funciar. De asemenea, a fost disjuns capătul de cerere având ca obiect partaj si in baza art.244 alin.1 pct.1 c.p.c. s-a dispune suspendarea acestuia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunilor având ca obiect modificare titlu de proprietate şi anulare certificat moştenitor.

 În şedinţa publică din 19.11.2010,  reclamanta R.G. prin apărător a precizat că înţelege să se înscrie în fals cu privire la declaraţia  de renunţare la succesiune a numitei R.G. şi cu privire la  încheierea din data de 21.08.1989, înscrisuri aflate  în dosarul notarial.

 În baza art.167 alin. 1 c.p.civ. instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri solicitate de părţi în cadrul cărora a dispus emiterea unei adrese către Primăria  Motru şi  către Primăria Bîcleş  pentru a înainta  în original înscrisuri  care s-ar afla în evidenţele primăriei şi care poarta semnătura reclamantei R.G. şi către  Scoala Generala  Smadovita pentru a preciza daca  R.G. a fost înscrisă in clasele primare.

 In soluţionarea cauzei, instanţa a luat un interogatoriu reclamantei R.G..

 La data de 10.12.2010, în baza art.183 c.p.civ., instanţa a suspendat judecata pricinii  şi a înaintat  Parchetului de pe lângă  Curtea de Apel Craiova înscrisurile  împotriva  cărora reclamanta s-a înscris in fals împreuna cu încheierea de şedinţă.

 Cauza a fost repusă pe rol la data de 22.03.2012, când  Parchetul de  pe lângă Curtea de apel Craiova a  înaintat  soluţia pronunţată ca urmare a sesizării  dispusa prin încheierea de şedinţă din data de  10.12.2010.

 După repunerea cauzei pe rol, la cererea părţilor au fost încuviinţate şi administrate în cauză proba testimonială cu martorii  P.F. şi P.G., pentru reclamanţi si  proba testimonială cu martorii  C. C., D. M. pentru pârât.

 De asemenea, instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză, la cererea reclamantei R.G. prin apărător, efectuarea unei expertize grafice, expertiză care a fost efectuata de către  expert I. I. din cadrul  Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti  şi depusă  la dosar la data de 16.02.2012.

 În baza rolului activ,  instanţa a dispus suplimentarea probatoriului  cu interogatoriul  reclamanţilor M.I. si  M.I., care însă nu s-au prezentat în instanţă, precum şi cu încă un martor pentru fiecare parte. În acest sens au fost audiaţi martorii  P.G.  şi D.V..

În şedinţa publică din data de 27.04.2012, instanţa din oficiu a invocat  excepţia lipsei de interes a reclamantei R.G. cu privire la capătul de cerere având ca obiect  constatarea nulităţii certificatului de moştenitor nr. 372/1989 pentru motivul includerii la masa succesorală a unor bunuri ce nu îi aparţineau defunctului M.I., formulat de R.G. in contradictoriu cu  pârâtul G.M..

 Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

 Prin certificatul de moştenitor nr.372/21.08.1989, emis de fostul Notariat de Stat Judeţul Mehedinţi (fila 39) s-a constatat masa succesorala rămasă în urma defunctului M.I., s-a stabilit calitatea de moştenitoare a numitei G.A., în calitate de fiică, cu cota de 1/1 şi s-a stabilit că au renunţat la succesiune numitele M.S. şi R.G..

 Din conţinutul acţiunii introductive rezultă că reclamanta R.G. a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.372/1989 invocând doua motive: falsul semnăturii reclamantei R.G. şi întocmirea unei mase succesorale care nu îi aparţinea defunctului M.I..

In ceea ce priveşte primul motiv invocat, instanţa considera ca este vorba într-adevăr de un motiv de nulitate absoluta pentru fraudă la lege, care urmează a fi analizat în cele ce urmează:

 Instanţa reţine că reclamanta R.G. s-a înscris în fals cu privire la declaraţia sa de renunţare la succesiune, precum şi cu privire la încheierea finală din 21.08.1989, înscrisuri în baza cărora a fost întocmit certificatul de moştenitor nr.372/1989 şi care se află la dosarul notarial, arătând că autori ai falsului sunt notarul care a eliberat certificatul de moştenitor şi sora sa G.A..

 Prin rezoluţia nr. 1/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 14.02.2011 (filele 91-92) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P. C. şi faţă de numita G.A., având in vedere intervenirea prescripţiei răspunderii penale, astfel încât analiza existenţei sau nu a falsului cu privire la cele două acte se poate face doar în condiţiile art. 184 din Codul de procedura civila potrivit căruia „când nu este caz de judecata penala sau daca acţiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civila, prin orice mijloace de dovada”.

 Instanţa mai reţine că reclamanta R.G., atât în expunerea motivelor de fapt ale cererii de chemare în judecată, cât şi cu ocazia interogatoriilor luate din oficiu de către instanţă (filele 80, 162), a susţinut că nu a renunţat la succesiunea tatălui său M.I., că nu a semnat nimic în acest sens şi că nici nu avea cum să semneze întrucât nu ştie să scrie şi să citească. De asemenea, la interogatoriu, reclamanta a declarat că a urmat cursurile şcolii din localitatea Smadoviţa un singur an.

 Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că susţinerile reclamantei R.G. nu sunt confirmate de niciuna din probele cauzei, ci dimpotrivă, ansamblul probator a demonstrat fără putinţă de tăgadă contrariul.

 Astfel, din adresa nr.713/30.11.2010 emisă de Şcoala cu clasele I-VIII Bîcleş (fila 77) reiese că reclamanta R.  G. (fostă M.), a urmat cursurile învăţământului primar la Şcoala Smadoviţa între anii 1951 – 1955, contrar celor afirmate de reclamantă care a arătat că doar un singur an a fost şcolarizată. De asemenea, din declaraţia  martorului D. M. (fila 135) rezultă că reclamanta R.G. a urmat cursurile Scolii Generale Smadoviţa pe parcursul a patru ani.

 Susţinerea reclamantei R.G. în sensul că nu ştie să scrie şi să citească este infirmată şi de menţiunea din fila Registrului Agricol pentru M.I. (fila 19), în care la rubrica membrii familiei – ştiinţă de carte, în dreptul reclamantei M.G., s-a consemnat “scrie, citeşte”. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului C. C. (fila 136) care a declarat că în urma efectuării cursurilor şcolare reclamanta R.G. a învăţat să scrie şi să citească.

 Faptul că reclamanta R. ştie să se semneze rezultă şi din declaraţiile celor doi martori propuşi de către aceasta, respectiv din declaraţiile martorilor P.F. şi P.G.. Astfel, martora P.F. (fila 137) a arătat că o cunoaşte pe reclamanta R.G. şi cunoaşte faptul că aceasta ştie să se semneze. De asemenea, martorul P.G. (fila 138), a declarat că reclamanta Rada nu semna fişele de la CAP întrucât spunea că se face de râs cu semnătura ei, ceea ce înseamnă că aceasta ştia să se semneze, dar semnătura nu avea un aspect plăcut.

 Instanţa apreciază că cea mai edificatoare probă în privinţa inexistenţei falsului este expertiza grafică efectuată în cauză de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti care a concluzionat că semnăturile de pe actul de căsătorie nr.6/30.10.1961, rubrica „soţia”, ce redă numele M.G., şi semnăturile de pe declaraţia autentificată sub nr.3812/21.08.1989 de către Notariatul de Stat Local Strehaia şi încheierea nr.357/21.08.1989 a Notariatului de Stat Judeţean Mehedinţi, ce redau numele R.G., au fost executate de către aceeaşi persoană.

 La efectuarea expertizei grafice instanţa a avut în vedere ca şi script de comparaţie actul de căsătorie al reclamantei nr.6/30.10.1961, care este un înscris autentic, datorită forţei probante a acestui înscris. Astfel, înscrisul autentic se bucură de  prezumţia de autenticitate şi validitate, prezumţie care operează erga omnes  şi în virtutea căreia actul este considerat că provine efectiv de la cei care l-au subsemnat. În plus, menţiunile ce reprezintă constatările personale ale agentului instrumentator care privesc faptele materiale petrecute în faţa sa şi constatate cu propriile simţuri (quorum notitiam et scientiam habet propriis sensibus visu et auditu), precum: semnăturile părţilor; constatarea identităţii părţilor, fac dovada inter partes şi sunt opozabile terţilor până la înscrierea în fals.

 De menţionat, în privinţa motivului de nulitate mai sus analizat, mai este şi faptul că însăşi reclamanta R.G., cu ocazia interogatoriul luat de instanţă la data de 10.12.2010 (fila 80), a recunoscut că în anul 1989 a fost prezentă la Notariatul de Stat din localitatea Strehaia împreună cu sora sa G.A. pentru a dezbate succesiunea defunctului M.I..

 În concluzie, în considerarea celor anterior expuse, instanţa reţine că cele două înscrisuri defăimate ca false, şi anume, declaraţia autentificată sub nr.3812/21.08.1989 de către Notariatul de Stat Local Strehaia şi încheierea nr.357/21.08.1989 a Notariatului de Stat Judeţean Mehedinţi nu au fost produse pe calea falsului, ci au o existenţă reală, astfel că îşi produc efecte juridice.

 În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei R.G. potrivit căreia certificatul de moştenitor nu a fost legal întocmit, întrucât declaraţiile de renunţare la moştenire au numerele 228/1989 şi 229/1989 şi nu corespund cu declaraţiile care se află în dosarul notarial care au numerele 3811/1989, respectiv 3812/1989, instanţa o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere că numerele 3811 şi 3812 reprezentă numerele încheierilor de autentificare a celor două declaraţii de renunţare, iar numerele 228 şi 229 reprezintă numerele de înregistrare a acestor declaraţii.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că acţiunea reclamantei R.G. în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 372/21.08.1989 este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

 In ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de nulitate, respectiv includerea la masa succesorala a unor bunuri ce nu aparţineau defunctului M.I., ci autorului acestuia M.M., motiv invocat atât de reclamanta R.G., cât si de ceilalţi doi reclamanţi, M.I. şi M.M., instanţa apreciază ca se impune a se face distincţie după cum acesta cauza de nulitate este invocata de un moştenitor participant la procedura succesorala sau de terţe persoane care invoca un drept propriu asupra bunurilor incluse la masa succesorala. Astfel, in primul caz este vorba de o nulitate relativa, iar in cel de-al doilea caz de o nulitate absoluta.

 Aceasta deoarece, conform practicii si literaturii de specialitate, moştenitorii prezenţi în faţa notarului care si-au recunoscut reciproc calitatea de moştenitori, cotele de moştenire si componenta masei succesorale nu pot combate elementele cuprinse în certificatul de moştenitor, afara de cazul în care se dovedeşte existenta unui viciu de consimţământ, în timp ce terţii pot cere anularea certificatului de moştenitor dacă înţelegerea intervenita între succesori, cu ocazia procedurii notariale, le încalcă drepturile si constituie o convenţie frauduloasa.

 Aşa fiind, instanţa reţine ca cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta R.G. are doua capete separate, unul în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor pentru frauda la lege şi care a fost examinat mai sus de către instanţă, iar cel de-al doilea în constatarea nulităţii relative, având în vedere că în urma analizării primului motiv de nulitate invocat de reclamanta R.G. instanţa a reţinut că acesta a participat la procedura succesorală.

 La termenul de judecată din 27.04.2012 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii relative a certificatului de moştenitor pentru motivul includerii la masa succesorală a unor bunuri ce nu îi aparţineau defunctului M.I., formulat de reclamanta R.G. în contradictoriu cu pârâtul G.M..

 Aşadar, în ceea ce priveşte obiectul de aplicare a excepţiei lipsei de interes, instanţa s-a raportat la al doilea capăt de cerere al reclamantei R.G..

 Deliberând cu prioritatea impusă prin prevederile art. 137 alin.1 C.pr.civ., asupra excepţiei lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii relative a certificatului de moştenitor formulat de reclamanta R.G. în contradictoriu cu pârâtul G.M., instanţa reţine că aceasta este întemeiată urmând să o admită, având în vedere următoarele motive:

 Persoana care invocă nulitatea unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv, altfel acţiunea este lipsită de interes.

 În speţă, reclamanta R.G., în calitate de fiică a defunctului M.I., decedat la data de 23.05.1989, a renunţat la moştenirea acestuia, aşa cum rezultă din declaraţia de renunţare din 21.08.1989 aflată la dosarul notarial, declaraţie apreciată de instanţă ca fiind conformă cu realitatea pentru considerentele expuse cu prilejul analizării primului motiv de nulitate invocat de reclamanta R.G..

 Cum aceasta a devenit străină de moştenirea defunctului M.I. nu mai are un interes personal în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor emis de pe urma acestui defunct, pe motiv că bunurile imobile incluse în masa succesorală nu îi aparţineau defunctului M.I., ci tatălui acestuia M.M., întrucât desfiinţarea acestui act nu i-ar aduce nici un folos practic, nemaiavând vocaţie la această moştenire şi, pe cale de consecinţă, neputând veni prin retransmitere nici la moştenirea defunctului M.M., autorul lui M.I..

 In ceea ce îi priveşte pe reclamanţii M.I. şi M.M., din dezvoltarea motivelor de fapt ale cererii de chemare în judecata se constată ca aceştia au înţeles să solicite constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor doar pentru motivul includerii la masa succesorala a unor bunuri ce nu au aparţinut defunctului M.I., ci tatălui acestuia M.M., drept pentru care instanţa va analiza cererea de chemare în judecată formulată de aceşti reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul G.M. prin prisma acestui motiv.

 Examinând certificatul de moştenitor nr.372/21.08.1989 se observă că au fost incluse la masa succesorală, pe lângă o serie de bunuri mobile, şi următoarele bunuri imobile: teren loc de casă în suprafaţă de 250 mp aflat în comuna Bîcleş, sat Smadoviţa, jud. Mehedinţi, şi ? din casa, pătulul şi magazia aflate pe acest teren, reclamanţii M.I. şi M.M. susţinând că defunctul M.I. nu a avut în proprietate nici un bun imobil în timpul vieţii şi că imobilele trecute în certificatul de moştenitor au aparţinut autorului comun al părţilor din prezenta cauza, defunctul M.M..

 Potrivit actelor de stare civilă ale reclamanţilor M.I. şi M.M. (filele 37-38), aceştia nu au calitatea de succesori ai defunctului M.I., fiind terţi faţă de certificatul de moştenitor nr.372/21.08.1989, calitate in care pot solicita anularea acestui act daca dovedesc că înţelegerea intervenita între succesori, cu ocazia procedurii notariale, le încalcă drepturile si constituie o convenţie frauduloasa.

 Dispoziţiile art.85 alin.1 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activităţii notariale prevăd următoarele: „Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca, certificatul de moştenitor face dovada deplina în privinţa calităţii de moştenitor si a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moştenitor în parte.”

 Prin urmare, pretenţiile reclamanţilor M.I. şi M.M. trebuiesc analizate şi în raport de forţa probanta a actului juridic contestat, ţinându-se seama ca, faţă de terţi, certificatul de moştenitor nu poate face dovada decât cu privire la calitatea de moştenitor, nu si asupra componentei masei succesorale, chiar daca aceasta este menţionata în cuprinsul lui.

 Patrimoniul defunctului se transmite moştenitorilor în situaţia juridica în care se afla la decesul lui si nu se poate susţine ca trecerea unor bunuri în masa succesorala, cu ocazia dezbaterilor în fata notarului, ar constitui proba în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al moştenitorilor asupra lor. Practica judiciara si literatura de specialitate au subliniat in mod constant faptul ca certificatul de moştenitor nu constituie un titlu de proprietate care sa poată fi opus ca atare terţilor.

 În acest context, instanţa reţine ca reclamanţii nu au fost vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor, atâta timp cât acesta nu le poate fi opus, el neavând putere probanta împotriva terţilor în ceea ce priveşte masa partajabila.

 In plus, instanţa reţine că reclamanţii M.I. şi M.M. nu au făcut dovada vreunui drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu si nu au probat încălcarea acestui drept prin emiterea certificatului de moştenitor contestat. Astfel, aceşti nu au produs nici o probă care să ateste că imobilele înscrise în certificatul de moştenitor au aparţinut în proprietate autorului lor M.M. şi că au vocaţie succesorală la moştenirea acestuia.

 De asemenea, reclamanţii nu au probat existenţa vreunei convenţii frauduloase a moştenitorilor participanţi la dezbaterea succesiunii defunctului M.I., în sensul că aceştia ar fi cunoscut că bunurile imobile nu aparţineau defunctului M.I., ci autorului acestuia M.M., şi ar fi consimţit la includerea lor in masa succesorala cu intenţia de a frauda interesele reclamanţilor M. si M. Nici din probele administrate din oficiu de către instanţă nu rezultă acest lucru. Astfel, martorii  P.G. şi D.V. au declarat că nu cunosc dacă s-a dezbătut succesiunea defunctului M.I. şi dacă moştenitorii acestuia s-au înţeles care sunt bunurile rămase de pe urma acestuia.

 De menţionat este şi faptul că in fila din RA a lui M.I. acesta figurează înscris la 1959, deci anterior decesului tatălui acestuia M.M. care a survenit la 14.02.1060 conform certificatului de deces (fila 25), cu suprafaţa de 500 mp curţi şi clădiri. De asemenea, acesta figurează în RA cu următoarele construcţii: casa de locuit, grajd, pătul şi magazie.

 Faţă de cele mai sus expuse, având în vedere că din probele administrate în cauză nu se poate reţine ca dovedit faptul că imobilele înscrise în certificatul de moştenitor contestat au fost proprietatea defunctului M.M., la dosarul cauzei neexistând nici un titlu de proprietate care să ateste acest fapt, şi că prin includerea acestora în certificatul de moştenitor eliberat în urma dezbaterii succesiunii defunctului M.I. au fost vătămate drepturile reclamanţilor M.M. şi M.I., instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de aceştia în contradictoriu cu pârâtul G.M..

Domenii speta

Spete similare