Civil - obligaţie de a face

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 5.10.2009 reclamantul P T a chemat in judecata pe parata OTP Bank România prin Suc. Tg. Mures OTP BANK ROMÂNIA solicitand ca prin hotararea ce o va pronunta sa dipuna obligarea paratei la inlaturarea pe viitor a clauzei abuzive din contractul de credit nr. C 2203/3200/40272 din 8.11.2006 inserata la art. 7 pct. 7.1 teza a treia si a patra din contract in conditiile art. 6 din Legea 193/2000 rep urmanad ca acest contract sa se deruleze in continuare insa cu dobanda initiala de 10% pe an si sa se dispuna obligarea paratei la modificarea ratei dobanzii curente de la 01.12.2007 si pana la incetarea contractului potrivit graficului initial de rambursare si in conformitate cu indicele BUBOR/ROBOR (RON) la valoarea reala care este in scadere de la data ultimei majorari a nivelului ratei dobanzii curente efectuata de banca, 01.01.2009 insa banca nu a procedat la modificarea acestui indicator iar sumele platite in plus ca urmare a modificarii abuzive a dobanzii curente sa fie imputate asupra debitelor urmatoare, sub sanctiunea  a 50 de lei pe zi de intarziere, cu cheltuieli de judecata.

In motivare s-a aratat ca in 8.11.2006 a incheiat un contract de nevoi personale cu parata in valoare de 33000 ron pe o durata de 84 de luni. Pe parcursul derularii contractului a constatat reclamanta ca parata a modificat in mod unilateral in mai multe randuri nivelul ratei dobanzii curente de la 10% pe an incepand cu luna decembrie 2007 la 12,90 % pe an incepand cu luna iulie 2008, 14,9 % pe an incepand cu noiembrie 2008 si ulterior la 18,90 % pe an incepand cu luna ianuarie 2009. In acest mod reclamantul a fost pus in fata faptului implinit de a plati o rata mult mai mare decat cea mentionata in graficul de rambursare semnat la data incheierii contractului, deoarece banca s-a prevalat de prevedrile art. 7 pct 7.1 teza a treia si a patra potrivit carora „ dobanda este variabila in raport cu plitica Bancii. Dobanda poate fi modificata unilateral de catre Banca luand in considerare valoare ratei de referinta pentru fiecare valuta,.. BUBOR (ron ) far a exista consimtamantul clientului”. A mai aratat reclamantul ca sunt indeplinite conditiile art. 4 din Legea 193/2000 rep pentru ca acea clauza sa fie considerata abuziva intrucat reclamantul are calitatea de consumator iar banca de comerciant, contractul fiind unul standard. S-a mai aratat ca printre cauzele considerate ca fiind abuzive in anexa legii se enumera o clauza de natura celei ce formeaza obiectul litigiului. S-a mai aratat ca reclamantului nu i-au fost explicate clauzele contractuale si ca prin necircumstantierea in niciun mod a elementelor care permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente, lasand la libera apreciere a bancii majorarea ratei dobanzii curente aceasta clauza incalca prevederile legale in materie conducand la prejudicierea reclamantului. A mai aratat reclamantul ca desi modificarea ratei dobanzii nu i-a fost opozabila deoarece nu a semnat alt grafic de rambursare decat cel initial, a achitat totusi dobanda solicitata de banca pentru a evita aplicarea unor sanctiuni cu repercursiuni grave asupra sa ca penalitati de intarziere, introducerea in centrala riscurilor bancare, rezilierea contractului cu obligarea la rambursarea imediata a soldului, etc. S-a mai aratat ca la momentul incheierii contractului pozitia partilor a fost in mod evident inegala, in dezechilibrul operand in defavoarea reclamantului care nu a avut posibilitatea de a negocia nicio cluaza din contract intregul act juridic fiindu-i impus de banca. Dovedire s-a depus copia contractului de credit, graficul de rambursare emis la data incheierii contractului, grafice de rambursare cu dobanzi majorate, extras de cont emis de banca cu privire la platile efectuate in perioada 8.11.2006-25.09.2009, tabel privind situatia platilor efectuate in contul bancii, corespondenta cu banca, chitante de plata a ratelor lunare.

In drept s-au invocat prevederile Legii 193/2000 rep.

Parata a formulat intampinare f. 48 prin care a solicitat respingerea cererii.

In motivare s-a aratat ca formula corecta de calcul a dobanzii bancare lunare cu indicarea expresa si precisa a notiunilor si criteriilor bancare incidente deciziei de majorare a dobanzii a fost cunoscuta de reclamant inca de la momentul incheierii contractului, aceasta fiind redactata in cuprinsul art. 7 pct 7.4, 7.5 si 7.6. Fata de acestea parata a raspuns in mod prompt si obiectiv solicitarilor reclamantului cu privire la motivatiile financiare care au condus la fiecare majorare a dobanzii bancare aferente contractului de credit.

S-a invocat exceptia prematuritatii cererii aratand ca reclamantul era obligat in conformitate cu art. 109 alin 2  si 720 indice 1 alin 1 si 2 din C pr civ sa urmeze porcedura concilierii directe. S-a mai aratat ca potrivit art. 3 pct 11 C com  contractul de credit este considerat ca fiind un act de comert.

Asupra fondului cauzei s-a aratat ca sunt incidente prevederile art. 969 C civ si cele ale Legii 289/2004, art III al OUG 174/2008 potrivit carora contractul de credit bancar trebuie sa cuprinda valoarea dobanzii cu precizarea tipului acesteia, fixa si / sau variabila iar in cazul in care dobanda este variabila, variatia acesteia trebuie sa fie independenta de vointa creditorului, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract sau la modificarile legislative care impun acest lucru.

S-a mai aratat ca clauza a carei caracetr abuziv se soicita a fi constat prin prezenta se incadreaza in exceptia de la caracterul abuziv al cluazelor bancare in temeiul caruia banca poate modifica unilateral dobanda datorata de client, daca exista o motivatie intemeiata, cu conditia informarii in termen scurt a consumatorului si acordarea posibilitatii de a rezilia contractul. A mai aratat parata ca tocmai in acest sens a informat de fiecare data reclamantul cu oprivire la modificarea indicelui BUBOR precum si despre posibilitatea de a rezilia contractul de credit al carui semnatar era. S-a mai aratat ca in urma cererii reclamantului inregistrata sub nr. 1085/10.08.2009 i s-a remis acestuia textul nui act aditional prin acre se preciza cunatumul dobanzii si criteriile avute in vedere la modificarea acestora precum si cu privire la semnificatia tuturor termenilor bancari invocati, formula de calcul a dobanzii si consecintele nerambursarii la termen a obligatiilor asumate. S-a mai aratat ca s-a acordat reclamantului un termen de 15 zile pentru exprimarea consimtamantului mentionanadu-se ca neexprimarea niciunui punct de vedere echivaleaza cu un dezacord tacit la modificarile propuse.

S-au invocat prevederile art. 969 c civ, art. 4 din Legea 193/2000, Legea 289/2000 si art III al OUG 174/2008.

In dovedire s-a depus contractul de credit.

S-a depus de catre reclamat cererea inregistrata la sediul paratei in data de 27.12.2007, cea din data de 24.07.2008,  23.12.2008, 10.08.2009, raspunsul paratei din 28.01.2009, 09.09.2008, notificare sera R AR 268307, dovada transmiterii notificarilor, invitatie 15.15.2009, formular act aditional din 15.09.2009, cerere adresata BN R in 9.02.2010, adresa BNR nr. 282 din 09.02.2010  cu indicele robor si BUBOR , adresa nr. 2041 din 09.03.2010 a Autoritatii Nationale pt protectia consumatorilor f. 109, extras cont, scadentar credit , adresa paratei din 18.08.2009, tabel cu situatia platilor , adresa paratei din 15.09.2009.

Analizand probele administrate instanta retine urmatoarele:

In temeiul art. 137 c pr civ, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei de prematuritate a cererii invocata de parata prin intampinare.

Asupra exceptiei invocate instanta retine mai intai ca pricina are caracter comercial purtandu-se cu privire la un act de comert obiectiv, enumerat in cuprinsul art. 3 pct 11 c com.

Se retine de asemenea aplicabilitatea dispozitiilor art. 109 alin 2 si 720 indice 1 C pr civ, cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile a concilierii directe.

Cu toate acestea, instanta mai retine ca dreptul de a se adresa justitiei este un drept fundamental, recunoscut de art. 21 din constitutie si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Din aceasta perspectiva, obligatia impusa de art. 720 indice 1 C pr civ apare ca o restangere a dreptului fundamental, permisa de normele conventionale in masura in care aplicarea sa nu duce la impiedicarea exercitarii dreptului de acces la instanta in mod concret si efectiv iar pe de alta parte este prevazuta de lege si este proportionala cu scopul legitim urmarit. Daca suntem intrutotul de acord cu sustinerea ca procedura concilierii prealabile prevazuta de 720 indice 1 C pr civ urmareste un scop legitim, respectiv degrevarea instantelor de pricini a caror solutionare amiabila era posibila si dorita de parti in anumite conditii, nu trebuie sa pierdem din vedere ca reprezentand o restrangere a unui drept fundamental, trebuie sa nu fie interpretata si aplicata dincolo de scopul legitim pentru care a fost adoptata. Ori altfel spus aplicarea sa in concret cu consecinta respingerii cererii ca prematur introdusa si obligarea reclamantei la parcurgerea procedurii sa nu conduca la o restrangere disproportionata a dreptului reclamantului de a-si vedea realizat dreptul afirmat in justitie. In aceste conditii relevant este a se constatata ca in litigii de natura celui din speta elementul timp are o relevanta deosebita pentru situatia reclamantului care este fortat sa se supuna clauzei a carui caracter abuziv se solicita a se constata prin prezenta pentru a evita producerea unor prejudicii importante in patrimoniul sau respectiv perceperea unor penalitati de intarziere, introducerea in centrala riscurilor bancare, rezilierea contractului cu obligarea la rambursarea imediata a soldului, etc. Nu poate fi trecuta cu vederea nici imprejurarea ca inainte de sesizarea instantei, intre parti s-au purtat discutii repetate desfasurate pe o perioada indelungata de timp, chiar daca nu in forma reglementata de 720 indice 1 C pr civ, cu privire la cauza litigioasa intr-o maniera care sa faca posibila solutionarea cauzei pe cale amiabila. Fata de acestea instanta apreciaza ca scopul avut in vedere de legiuitor la adoptarea art. 720 indice 1 C pr civ a fost realizat in cauza prin corespondenta purtata intre parti incepand cu  luna decembrie 2007 si pana in septembrie 2009 anterior sesizarii instantei asupra temeiurilor modificarii dobanzii si modului de calcul al acesteia iar respingerea cererii reclamantului ca prematura cu consecinta obligarii parcurgeri procedurii concilierii prealabile cu respectarea conditiilor de forma prevazute de 720 indice 1 C pr civ desi punctul de vedere al paratei cu privire la pretentiile reclamantului a fost clar expirmat in corespondenta purtata de parti pe parcursul celor patru ani ar reprezenta o restrangere nejustificata a dreptului acestuia de acces la instanta cu consecinte prejudiciabile pentru reclamant.

Fata de cele de mai sus, instanta va respinge exceptia de prematuritate invocata de parata prin intampinare, ca neintemeiata.

Asupra fondului cauzei instanta retine urmatoarele:

Intre parti s-a incheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr.  C 2203/3200/40272 din 8.11.2006 in valoare de 33000 ron pe o durata de 84 de luni in temeiul careia parata avea calitatea de imprumutator iar reclamantul de imprumutat.

Potrivit prevederilor art. 7.1 „ la data incheierii contractului rata dobanzii este de 10 % pe an. Dobanda se stabileste in rata procentuala ca rata anuala de dobanda.” La art. 7 pct 7.1  teza a treia si a patra se prevde ca „ dobanda este variabila in raport cu Pitica Bancii. Dobanda poate fi modificata unilateral de catre Banca luand in considerare valoare ratei de referinta pentru fiecare valuta, ex: EURIBOR(eur)/BUBOR (HUF)/LIBOR (CHF)/ BUBOR (RON ), etc. fara a exista consimtamantul clientului”.

Se mai prevede ca in cazul in care clientul imprumutat nu va rambursa intremen de 10 zile de la comunicarea majorarii dobanzii a ratelor nescadente /restul de credit angajat si dobanzile aferente se consiera ca a acceptat tacit noul procent de dobanda.

Purtandu-se asupra caracterului abuziv sau nu al unei clauze mentionate intr-un contract incheiat intre un comerciant si consumator avand ca obiect acordarea unui credit bancar, se mai retine de catre instanta ca in cauza sunt deplin aplicabile prevederile Legii 193/2000 rep, fapt necontestat de altfel de catre parti.

Referindu-ne la clauza supusa analizei instantei se retine ca aceasta nu a fost negociata de catre parti in conditiile enuntate de art. 4 alin 2 din Legea 193/2000. In acest sens instanta apreciaza ca find lispita de relevanta sustinerea paratei in sensul negocierii clauzei privitoare la dobanda cu consumatorul prin formularea  actului aditional cata vreme aceasta a intervenit ulterior incheierii contractului si dupa ce clauza considerata ca fiind abuziva si-a produs efectele iar pe de alta parte, neacceptarea noilor conditi in termen de 15 zile erau considerate ca fiind un refuz ramanand in vigoare prevederile contractului initial. Se mai reitne ca in cuprinsul actulu aditional se prevedea modul de calcul al dobanzii insa se stabilea ca dobanda initiala una de 18,4 % in loc de 10 % prevazuta in contractul initial iar pe de alta part dobandae se calcula in functie de un indice clar determinat si de unul greu de verificat si neprecizat in actul aditional denumit „ marja bancii „ Fata de acestea se retine ca oferta de a incheia actul aditional nu inlatura caracterul nenegociat al clauzei contestate de reclamant.  Prin urmare raman incidente prevedeirle art. 4 alin 2 si deci ale 4 alin1 din Legea 193/2000 cu privire la clauza supusa analizei.

 Potrivit art. 4 alin1 din acelasi actul normativ,  clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul este apreciata ca fiind abuziva daca , prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

O clauza de natura celei supuse analizei prin care se recunoaste posibilitatea unilaterala a comerciantului de a modifica conditiile contractului fara un motiv intemeiat mentionat in contract este calificata de dispozitile art. 1 ale anexei la legea 193/2000 ca avand caracter abuziv.

In cuprinsul aceluiasi articol se mai prevede ca dispozitiile art 1 lit a teza 2 metioneaza ca „nu se opun prevederilor acestei litere  clauzelor în temeiul carora un furnizor de servicii financiare îsi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie întemeiata, în conditiile în care comerciantul este obligat sa informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.”

Fiind o prevedere de exceptie care exclude calificarea unei clauze ca fiind abuzive desi principiul general aplicabil clauzelor de aceeasi natura este in sensul contrar are a fi interpretata si aplicata restrictiv. Se mai retine ca fiind cuprinsa in cadrul unei enumerari exemplificative a clauzelor calificate de lege ca fiind abuzive, conditia mentionata in cuprinsul exceptiei referitoare la existentei unei motivatii intemeiate trebuie nu doar sa fie interpretata restrictiv astfel cum am aratat mai sus ci si in acord cu dispozitiile art. 4 alin 2 din acelais act normativ. Altfel spus invocarea motivelor sa nu fie contrara bunei credinte si sa fie intemeiata, chiar daca nu mentionate expres in contract. Fata de acestea, instanta retine ca dispozitiile art. art 1 lit a teza 2 din anexa la lege nu se refera la contractele de credit cu dobanda variabila in sensul de a permite bancii sa modifice dobanda in mod unilateral fara respectarea unor criterii stabilite in contract prin simpla invocare a unor „motive intemeiate” ci doar  la clauzele de impreviziune in care dreptul bancii de a modifica unilateral dobanda prevazuta in contract are fi recunoscut in baza clauzei prevazute in contract in ipoteza aparitiei unor imprejurari exceptionale si imposibil de prevazut la momentul incheierii contractului. Instanta considera ca fata de scopul adoptarii legii 193/2000 privind protectia consumatorului nu se poate aprecia ca o dispozitie continuta de acest act normativ este de natura se permita bancii incalcarea principiului fortei obligatorii a contractului in dauna consumatorului fara a fi incidente niste motive exceptionale. Ca nu este admisibila o astfel de interpretare reiese si din cuprinsul reglementarii speciale adoptate in materia contractelor de credit bancar (dispozitiile art III din OUG 174/2008 )care  obliga banca la precizarea in cuprinsul contractului de credit cu dobanda variabila  a unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract  iar variatia dobanzii sa fie independenta de vointa creditorului.

Retinand in consecinta , contrar sustinerilor paratei,  ca prevederile art 1 lit a teza 2 ale anexei la Legea 193/2000 nu sunt aplicabile clauzei supuse analizei instantei reiese ca in speta devin pe deplin incidente dispozitiile art. 1 lit a potrivit carora este considerata ca fiind abuziva clauza care da dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract.

Nu pot fi retinute ca reprezentand un criteriu intemeiat precizat in contract mentionarea mai multor  indici distincti a caror evolutie poate fi diferita si fara precizarea criteriului de selectie a indicelui fata de care se va proceda la modificarea dobanzii. Cu atat mai putin nu poate fi calificat un motiv intemeiat precizat in contract „Pitica Bancii „

Nu pot fi retinute nici sustinerile paratei in sensul ca criteriile de modificare si modul de calcul al dobanzii au fost precis determinate in contract din moment ce nu se mentioneaza exact care dintre indicii mentionati in enumerarea exemplificativa continuta in contract este cel care determina modificarea cuantumului dobanzii. Sustinerea paratei in sensul ca modificarea era in fucntie de indicele de inflatie al valutei in care s-a incheiat contractul este o simpla afirmatie si nu poate fi retinuta in cauza din  moment ce in cuprinsul contractului nu se face o astfel de specificare, lasand deci la facultatea  bancii alegerea indicelui in functie de care procedeaza la modificarea ratei dobanzii.

Se mai retine de catre instanta ca pe parcursul derularii contractului parata a modificat dobanda in mod succesiv respectiv de la 10% pe an incepand cu luna decembrie 2007 la 12,90 % pe an incepand cu luna iulie 2008, 14,9 % pe an incepand cu noiembrie 2008 si ulterior la 18,90 % pe an incepand cu luna ianuarie 2009 invocand criza internationala de lichiditate ( f.77) ori evolutia dobanzii de referinta, evolutia ROBOr pe o perioada de 3 luni, costurile de refinantare.

In urma modificarii ratei dobanzii, pana la data de 2.04.2010 reclamantul a achitat paratei in plus fata de sumele datorate in conditiile contractuale prevazute la incheierea sa in care se mentiona o dobanda de 10% suma de 2280,68 lei conform inscrisurilor d ela filele 134-148, chitantelor, extraselor de cont si graficului de rambursare.

Fata de cele de mai sus, este lipsita de relevanta sub aspectul solutionarii fondului cauzei imprejurarea ca parata a informat reclamantul cu privire la modificarea dobanzii si ca a acordat acestuia posibilitatea de a rezilia contractul in ipoteza neacceptarii noilor conditii pentru calificarea clauzei ca fiind abuziva. Mai mult, instanta considera ca posibilitatea recunoscuta reclamantului de a rezilia contractul daca nu accepta majorarea dobanzii, in conditiile in care rezilierea era permisa doar daca se achita in 10 zile de la notificarea deciziei de majorare  întregul debit restant cu dobanzile scadente, in conditiile in care contractul era incheiat pe o perioada de 84 de luni iar practica majorarii dobanzii a avut loc de patru ori in primii trei ani de contract, pana la aproape dublarea dobanzii convenite la incheierea acestuia,  nu poate fi apreciata ca fiind altfel decat  pur formala. 

In consecinta, constatand ca prevederile prevedrile art. 7 pct 7.1 teza a treia si a patra potrivit carora „ dobanda este variabila in raport cu Pitica Bancii. Dobanda poate fi modificata unilateral de catre Banca luand in considerare valoare ratei de referinta pentru fiecare valuta,.. BUBOR (ron ) fara a exista consimtamantul clientului” creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor in temeiul art 4 alin 2 si art 13 din Legea 193/2000 constata caracterul abuziv al acestor clauze motiv pentru care le va desfiinta si tinand seama de consmimtamantul reclamantului contractul urmeaza sa se deruleze in continuare cu o dobanda de 10 % prevazuta la incheierea contractului.

In temeiul art. 13 si 14 din Legea 193/2000 rep va obliga parata sub sanctiunea unei amenzi civile de 50 de lei pe zi de intârziere datorata  incepand cu ramanerea irevocabila a prezentei, sa impute  suma de 2280,68 lei achitate in plus de reclamant in baza clauzei abuzive, asupra debitelor viitoare  datorate de reclamant in temeiul contractul nr. C 2203/3200/40272 din 8.11.2006 incheiat de parti.

Domenii speta

Spete similare