Acţiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil. Posesia bunului, condiţie de admisibilitatea a acţiunii. Caracterul subsidiar al acesteia.

Sentinţă civilă 8546 din 04.11.2008


Autor: judecătoria Tg-Jiu

Dosar nr.1087.3.3/318/2007

Sentinţa civilă nr. 8546

Acţiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil. Posesia bunului, condiţie de admisibilitatea a acţiunii. Caracterul subsidiar al acesteia.

Prin acţiunea înregistrată  pe rolul judecătoriei Tg – Jiu sub nr. 1087.3.3/318/2007 reclamanţii  V.M., V.D., V.S., V.T., şi V.P., în calitate de moştenitori ai autorului V.I., au solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, în  contradictoriu cu pârâţii S.V. şi C.G., să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în oraşul Turceni.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului V.I., decedat la data de 14.06.2008 care, în timpul vieţii, a convenit cu pârâtul S.V. să cumpere de la acesta imobilul în litigiu, înţelegerea fiind materializată în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată intitulat ,, chitanţă”.

Că, fiind vorba de un apartament, operează regimul consensualismului, astfel că vânzarea este perfectată între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător de îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va predat şi preţul nu se va fi numărat.

S-a mai arătat că pârâtul S.V. a înstrăinat apartamentul pârâtului C.G.  prin act autentic, deşi nu mai era proprietarul bunului.

Prin sentinţa civilă nr.8546/04.11.2008 acţiunea a fost respinsă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că acţiunea în constatarea dreptului de proprietate întemeiată pe dispoziţiile art.111 C.p.c. este admisibilă în situaţia în care reclamanţii au posesia bunului imobil, astfel că în aceste condiţii nu au deschisă calea acţiunii în realizarea dreptului, respectiv acţiunea în revendicare, întrucât aceasta presupune existenţa unui proprietar neposesor şi  a unui posesor neproprietar.

Că, acţiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găseşte în posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedeşte că acest drept îi este contestat de pârât.

În această situaţie interesul proprietarului pentru promovarea acţiunii în constatare derivă din pericolul contestării sau încălcării dreptului său de către pârât.

Cum, reclamanţii nu se află în posesia bunului, ei au la îndemână acţiunea în revendicare şi nu acţiunea în constatare, acesta din urmă având caracter subsidiar.