Raspundere contractuala. Imprumut persoane fizice.

DOSAR NR. 7149/320/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TG.MUREŞ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3408

Şedinţa publică din 04 mai 2009

PREŞEDINTE: MARIANA FĂGĂRĂŞAN

GREFIER: XXXXXXXXX

Pe rol soluţionarea acţiunii civile formulate de reclamantul XXXXXXXXX în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXXXX, pentru pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depuse la dosarul cauzei din partea reclamantului, prin registratura instanţei la data de 29 aprilie 2009, concluzii scrise.

Se constată depuse la dosarul cauzei din partea pârâtului, prin registratura instanţei la data de 04 mai 2009, concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea pentru data de 04 mai 2009.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, în data de 26.08.2008, pe rolul acestei instanţe, reclamantul XXXXXXXXX, a solicitat obligarea pârâtului XXXXXXXXX la plata sumei de 120.000 lei, echivalentul a 50.000 USD cu titlu de împrumut nerambursat, la plata unei dobânzi de 4% lunar, aferentă acestei sume, pe perioada 14.06.2006-14.06.2008 şi în continuare până la plata efectivă a creanţei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că la data de 14.06.2006, între părţi a fost încheiat un contract de împrumut sub semnătură privată intitulat „contract de împrumut cu garanţie, ipotecă.”Reclamantul în calitate de împrumutător i-a împrumutat pârâtului în calitate de împrumutat suma de 50.000 USD. Părţile au convenit asupra unei dobânzi de 4% lunar, începând cu data încheierii contractului 14.06.2006.

În aceeaşi zi au semnat un contract de împrumut cu garanţie ipotecară cu acelaşi clauze cu precizarea că suma împrumutată ar fi doar de 10.000 USD, pentru ca pârâtul împrumutat să nu achite o taxă de autentificare majorată.

În realitate, suma efectiv împrumutată pârâtului de către reclamant a fost de 50.000 USD, la data de 14.06.2006, în prezenţa martorului Disan Iuliu.

Mai arată că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a restitui suma la termenul fixat, care a expirat la 14.06.2007.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1576-1592 C civil, art. 1088 C civil, art. 274 C pr civ.

La termenul din 09.03.2009, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare, în temeiul art. 132 alin.2 pct. 2 C pr. civ., vizând majorarea pretenţiilor avute împotriva pârâtului de la 120.000 lei la 160.000 lei echivalentul a 50.000 USD, la paritatea 1 dolar/3,20 lei, plata dobânzii de 4% lunară, aferentă acestei sume, pentru perioada 14.06.2006-14.02.2009 şi în continuare până la plata efectivă a creanţei.

La termenul din 27 aprilie 2009, în şedinţa publică, pârâtul, a depus întâmpinare, instanţa constatând la acel termen că pârâtul era decăzut din dreptul de a mai propune probe şi de a mai invoca excepţii.

Părţile au depus concluzii scrise, reclamantul reiterând cele susţinute în cererea introductivă şi precizatoare, pârâtul, solicitând admiterea numai în parte a cererii şi obligarea la plata sumei de 32.000 de lei, cu titlul de împrumut nerestituit, culpa procesuală aparţinând reclamantului,care a refuzat primirea sumei împrumutate, şi a pretins restituirea unei sume peste cea datorată. Mai susţine că în mod greşit instanţa a apreciat asupra tardivităţii depunerii întâmpinării, cu consecinţa decăderii din dreptul de a propune probe, mai ales într-o cauză pe care o apreciază ca fiind sensibilă.

În probaţiune au fost administrate proba cu înscrisuri: contract de împrumut cu garanţie, ipotecă (f.2,copie, f.16, original), contract de împrumut cu garanţie, ipotecară, autentificat sub nr. 2845/14.06.2006 (f.3), cu interogatoriul pârâtului (f.28), cu declaraţia martorului Diosan Iuliu (f.30).

Instanţa, pentru neprezentarea pârâtului personal la interogatoriu, la termenul din 26 ianuarie 2009, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Asupra garanţiilor procesuale ale părţilor, instanţa constată că potrivit art. 129 alin.1 C. pr. civ. părţile au obligaţia ca în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. Ele mai au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordine şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi să îşi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. C pr.civ. Potrivit acestuia, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Pentru primul termen de judecată din 20 octombrie 2008, ambele părţi au primit citaţii în 1 septembrie 2008. Părţile fiind legal citate, la cererea reprezentantului reclamantului instanţa a deschis dezbaterile asupra cererilor în probaţiune, nefiind sosite la dosar cereri justificate, care ar fi amânat dezbaterile. Deşi pârâtul a depus o cerere în vederea amânării cauzei şi angajării unui apărător, cererea nu a fost depusă în timp util pentru a-şi atinge efectele. Pentru termenul următor fixat în 8 decembrie 2008, pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat cereri în probaţiune, înţelegând să formuleze o nouă cerere de amânare, de această dată prin mandatar. Instanţa apreciază că la acel moment procesual, cererea de amânare putea fi însoţită atât de întâmpinarea de care ar fi înţeles să se prevaleze, cât şi de o cerere justificată de repunere în termen potrivit art. 103 C pr civ.

Cererea de amânare de la termenul din 8 decembrie 2009 a fost admisă parţial, instanţa amânând administrarea probei încuviinţate pentru a da posibilitatea părţii lipsă să fie prezentă şi să poată adresa întrebări martorului încuviinţat. Nici la cel de-al treilea termen, din 26 ianuarie 2009, deşi reprezentantul pârâtului a fost prezent nu a fost invocate neregularităţi procedurale, acesta a invocat posibilitatea realizării unei tranzacţii.

Mai mult, la următorul termen, 9 martie 2009, instanţa a admis cererea mandatarului pârâtului de amânare a judecării cauzei pe motive medicale, fiind fixat termen în 27 aprilie 2009, când, în şedinţa publică mandatarul profesionist al pârâtului a înţeles să depună întâmpinare.

Instanţa apreciază că în acest caz, atât pârâtul cât şi reprezentantul acestuia nu au înţeles să îşi exercite drepturile procesuale cu bună credinţă, ci au urmărit tergiversarea soluţionării cauzei, având în vedere că principiul contradictorialităţii şi al egalităţii de arme a fost asigurat în egală măsură ambelor părţi, prin posibilitatea efectivă de a lua la cunoştinţă de piesele dosarului şi de a le discuta în contradictoriu. Potrivit Statutului profesiei de avocat, art. 216, acesta este obligat să se prezinte la fiecare termen stabilit de instanţele de judecată şi să manifeste conştiinciozitate pentru îndeplinirea mandatului încredinţat. Potrivit art. 221 alin 2 din acelaşi act normativ, în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, îşi va asigura substituirea

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reţine constant că nu se poate pretinde victima încălcării textului art. 6, cel care nu a respectat normele de procedură clare, accesibile si previzibile.

De altfel, a considera că de plano partea este îndreptăţită la amânarea judecării cauzei, înseamnă a goli de conţinut textul art. 156 C. pr. civ., textele referitoare la asigurarea dreptului la apărare al celui chemat în judecată prin citarea şi comunicarea cererii cu cel puţin 15 zile înaintea primului termen de judecată (art. 1141), şi la obligaţia depunerii întâmpinării (art. 118).

Nu în ultimul rând, dreptul la apărare nu profită avocatului părţii, ci în mod direct părţii, la fel cum obligaţiile procesuale instituite prin dispoziţiile art.129 alin.1 C. pr. civ. nu cad în sarcina avocatului, ci a părţii litigante, care deşi citată cu respectarea tuturor prevederilor legal mai sus amintite, nu a înţeles să combată în nici fel susţinerile reclamantului.

Asupra aspectelor supuse judecăţii:

Prin contractul autentificat la BNP XXXXXXXXX sub nr. 2845/14.06.2006 (f.3), reclamantul XXXXXXXXX l-a împrumutat pe pârâtul XXXXXXXXX cu suma de 10.000 usd, fără dobândă, data convenită pentru restituirea împrumutului fiind 14.06.2007, cu notarea unei ipoteci de rangul I în suma de 10.000 şi interdicţie de înstrăinare şi grevare asupra imobilului proprietatea debitorului, situat în Tg. Mureş, str. 8 Martie, nr. 55 A. în caz de neplată la termen, s-a stipulat plata dobânzii legale. În contract a fost inserată o clauză penală, în caz de neplată debitorul se obligă să plătească 0,5% penalizare pe zi, până la data executării silite. În contract s-a făcut menţiunea că pârâtul a primit de la reclamant suma împrumutată. Potrivit încheierii de autentificare întocmită de notarul public, părţile au citit actul şi au consimţit la autentificarea acestuia, semnând toate exemplarele lui, trei la număr.

Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de împrumut cu garanţie ipotecă, aceleaşi părţi convin asupra unui împrumut cu garanţie ipotecară suma împrumutată fiind de 50.000 usd, (sumă înscrisă numai în cifre) cu o dobândă de 4 la sută pe lună, începând cu 14.06.2006, data scadentă fiind aceeaşi ca în înscrisul notarial, 14.06.2007. Actul nu poată data redactării. La încheierea actului a participat martorul Diosan Iuliu, ale cărui date de identitate sunt consemnate în cuprinsul actului.

Rezultă că au fost încheiate două înscrisuri pentru acelaşi raport obligaţional, diferenţele dintre acestea fiind în privinţa cuantumul sumei împrumutate şi la nivelul clauzelor penale. Instanţa apreciază că se impune cu prioritate identificarea actului atât ca operaţiune juridică dar şi ca instrument probator, ce corespunde voinţei reale a părţilor şi apoi analiza efectelor pe care le produce acesta între părţi.

Dacă înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat anterior sau concomitent cu cel notarial, acesta din urmă având caracterul unui act simulat, atunci potrivit principiului priorităţii voinţei reale a părţilor, actul sub semnătură privată este cel care va produce efectele între părţi, desigur în măsura în care acesta este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă. Căci potrivit prevederilor art. 1175 C civil, efectele unui asemenea act secret se produc numai în privinţa părţilor.

În situaţia în care înscrisul sub semnătură privată ar fi fost încheiat ulterior actului notarial, în aplicarea priorităţii voinţei reale a părţilor se va da eficienţă tot înscrisului sub semnătură privată, care, fiind ulterior, anihilează, prin modificare, efectele primei convenţii.

În concluzie, instanţa reţinând şi declaraţia martorului audiat, apreciază că înscrisul sub semnătură privată, a fost încheiat ulterior actului notarial, că acesta exprimă voinţa reală a părţilor, urmând a proceda la analiza condiţiilor de formă şi de fond ale acestui act juridic.

Din analiza conţinutului rezultă cu claritate intenţia părţilor de încheia un contract de împrumut cu dobândă. Obiectul împrumutului l-a constituit suma de 50.000 usd şi dobânda. Împrumutul a fost acordat pentru un an, data scadenţei fiind fixată la 14 iunie 2007. Deşi înscrisul poartă denumirea de contract de împrumut cu garanţie ipotecă, sub sancţiunea nulităţii, ipoteca trebuia constituită prin act autentic (1772 C civil) şi specializată sub dublu aspect: determinată asupra bunului afectat garanţiei (art.1774) şi asupra sumei garantate (1176 C civil). Cel puţin sub aspect formal, (condiţia respectării formei autentice) nu poate fi cazul instituirii unei garanţii reale. În fapt, părţile au convenit asupra unei clauze contractuale potrivit căreia, dacă împrumutul nu se restituie, casa pârâtului va trece în proprietatea reclamantului, iar, potrivit art. 1088 şi art. 5 C civil o astfel de clauză este sancţionată cu nulitatea absolută.

Asupra probaţiunii contractului, instanţa reţine că fiind în prezenţa unei convenţii având ca obiect plata unei sume de bani, (obligaţie unilaterală) înscrisul potrivit art. 1180 C civil, nu conţine menţiunea bun şi aprobat, în cazul scrierii în întregime de o altă persoană decât debitorul. De asemenea se constată că suma este inserată numai în cifre, şi poartă corectură, sens în care se va lua în considerare suma mai mică, conform art. 1578 şi 983 C civil. Data întocmirii înscrisului lipseşte, fiind însă determinată generic, ca fiind ulterior datei de 14 iunie 2006 (data actului notarial). Toate aceste lipsuri conduc însă numai la nulitatea relativă a înscrisului sub semnătură privată, sancţiune care nu afectează valabilitatea împrumutului, negotium juris, înscrisul valorând început de dovadă scrisă. Actul nu poartă menţiunea numărului de exemplare, aspect, nerelevant fiind un contract unilateral, formalitatea multiplului exemplar nefiind obligatorie.

Din coroborarea acestui început de dovadă scrisă, cu declaraţia martorului şi valorificând şi atitudinea părţii, care fără motive temeinice a refuzat să se înfăţişeze la interogatoriu, deşi a fost citată cu menţiunea expresă de a se prezenta, conform prevederilor art. 225 C pr civilă, ca un început de dovadă, instanţa reţine ca fiind dovedită obligaţia asumată de debitor care a împrumutat de la reclamant suma de 50.000 usd şi că datorează reclamantului această sumă, în lipsa oricărei dovezi cu privire la restituirea împrumutului.

În raport de dispoziţiile art. 1576 şi art. 1584 C.civ., coroborate cu prevederile art. 1088 C civ. pârâtul este obligat să restituie reclamantului integral suma împrumutată.

Asupra dobânzii solicitate de 4% lunar, pe perioada cuprinsă între 14.06.2006-14.06.2008 şi în continuare până la achitarea efectivă a împrumutului, instanţa reţine că această cerere nu este întemeiată decât în parte.

Potrivit art. 1586, 1587C civil pentru un împrumut în bani părţile pot stipula daunele interese care nu pot cuprinde decât dobânda legală sau contractuală (Decizia I.C.C.J nr. 11/24.10.2005) şi care se datorează „de la ziua cererii prin judecată”.

Odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 9/2000 a fost stabilit cuantumul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, fiind statuat în mod expres faptul că „în raporturile civile obligaţia de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condiţiile prezentei ordonanţe este nulă de drept” (art. 9). Având în vedere sancţiunea ce intervine în cazul nesocotirii acestei prevederi, instanţa apreciază că este nulă absolut clauza prin care părţile au convenit asupra unei dobânzi mai mari decât cea legală. În lipsa unei dobânzi convenţionale valabile şi raportat la manifestarea expresă de voinţă a reclamantului în sensul acordării dobânzii contractuale instanţa apreciază că pârâtul datorează dobânda legală (art. 5 alin. 2 teza a doua O.G.nr. 2/2000) şi numai cu privire la acesta poate fi obligat.

Prin urmare, se constată că pârâtul XXXXXXXXX datorează reclamantului, în temeiul contractului de împrumut valabil încheiat, suma de 160000 lei, echivalentul a 50.000 usd (art.1584 C.civ.), precum şi dobânda legală calculată potrivit art. 3 alin.3 din OG nr. 9/2000 (dobânda de referinţă semestrială, diminuată cu 20%), de la data introducerii acţiunii (26.08.2008) – iar în raport de dispoziţiile fără echivoc ale art. 1088 alin.2 C.civ., nu de la data scadenţei – şi până la plata debitului, acţiunea fiind întemeiată în parte, în aceste limite.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtul căzut în pretenţii datorează reclamantului suma de 9584 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul XXXXXXXXX, cu domiciliul în Tg. Mureş, str. Moreşti, nr. 28, jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXXXX, cu domiciliul în Tg. Mureş, str. 8 Martie, nr. 55/A, jud. Mureş, şi în consecinţă,

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 160000 lei, echivalentul sumei de 50.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit.

Obligă pârâtul la plata dobânzii legale prevăzută de art. 5(1) coroborat cu art.3(3) din O.G. nr. 9/2000 şi care va fi calculată de la data de 26 august 2008 (data introducerii cererii) până la plata efectivă a debitului principal.

Obligă pârâtul la plata sumei de 9584 cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 4.05.2009.

PREŞEDINTE,GREFIER,

MARIANA FĂGĂRĂŞANXXXXXXXXX

Red/tehnred.F.M.

4 ex/2 com.

30.06.2009

Domenii speta

Spete similare