Uzucapiune

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 26 ianuarie2009

SENTINŢA CIVILĂ NR.239

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Tulcea la data de 05.02.2008 sub nr.550/327/2008, reclamanta .. a solicitat instanţei sa constate, in contradictoriu cu pârâţii …, că este proprietarul suprafeţei de 3700 de metri pătraţi de teren si a casei amplasata aici ,situata in municipiul Tulcea,…, ca efect al posesiei de lunga durata, prin efectul joncţiunii posesiilor tatălui, respectiv bunicului său.

In motivare, reclamanta arata ca din anul 1966 bunicul sau, …, a intervertit detenţia precară specifica indiviziunii apărute ca urmare a decesului părinţilor săi intr-o posesie utila pe care a exercitat-o pana la data decesului sau(august 1998). După acest moment aceeaşi posesie utila a fost exercitată de către reclamanta, se mai arata, in calitatea sa de nepoata de fiu predecedat, pana in prezent.

In susţinerea cererii, au fost depuse de către reclamanta: chitanţa din 1966, act de vânzare din anul 1922, acte de stare civila, sentinţa civilă nr.2796/2007 a Judecătoriei Tulcea si au fost audiaţi martorii …

Prin întâmpinarea depusa de către paratul … (denumita cerere de intervenţie, dar calificata de către instanţa ca si întâmpinare) s-a arătat ca cererea este inadmisibila pentru ca imobilul in discuţie a aparţinut părinţilor săi si ca descendenţi ai acestora sunt mai multe persoane care sunt in aceeaşi măsură îndreptăţite la recunoaşterea dreptului de proprietate.

In susţinerea întâmpinării au fost depuse acte de stare civila si au fost au fost audiaţi martorii …

Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa constata ca reclamanta di prezenta cauza solicita sa se constate proprietatea acestei asupra unui imobil (construcţie si teren) ca urmare a exercitării unei posesii utile, personale si prin folosirea posesiilor anterioare ale autorilor săi, pe o perioada de peste 30 de ani, începând din 1966 si până in prezent.

Uzucapiunea de lunga durata presupune verificare elementelor posesie utile (care trebuie sa se regăsească in cazul joncţiunii posesiilor in persoana tuturor celor care si-au unit posesiile) si a termenului. Pentru verificarea acestor elemente au fost audiaţi martorii menţionaţi in cele ce preceda.

Astfel, instanţa constata ca imobilul in discuţie a fost folosit de către numitul …, bunicul reclamantei si tatăl pârâtului …, împreuna cu mama acestuia pana la decesul acesteia. După acest moment, … a convenit cu fraţii săi sa cumpere de la aceştia (aşa cum rezulta din înscrisul de la fila 5 din dosar) drepturile lor succesorale, urmând sa rămână după facerea actului in forma autentica, unic proprietar. Deşi acest lucru nu s-a mai petrecut(cel putina sa rezulta din probele administrate in aceasta cauza), de la acel moment, ….s-a purtat in raport cu bunul ca un real si unic proprietar, realizând, din perspectiva prescripţiei achizitive, in privinţa cotelor celorlalţi moştenitori, o intervertire a detenţiei in posesie utila(art.1858 pct.4 din Cod civil).

Acesta, …,a exercitat o posesie utila pe toata perioada de la intervertire si pana la decesul sau din anul 1998, in imobilul in discuţie locuind, in diferite perioade de timp, soţia si copii săi. In privinţa acestora, până la decesul său, nu se poate vorbi de o posesie sau, mai exact, o coposesie pentru ca aceştia in afara elementului corpus (specific si detenţiei) nu au avut si animus domini, adică atitudinea de proprietar (si, din probe, nici pe cea de animus rem sibi habendi, adică atitudinea de a stăpâni pentru sine ca proprietar). Descendenţii lui … au locuit intervale mai mari s-au mai mici de timp cu tatăl lor, fără insa a exercita împreuna cu acesta (si cu atât mai puţin împotriva acestuia) o posesie utila pentru ca atitudinii acestora îi lipsea intenţia de se purta ca proprietari exclusivi, din nici o proba nerezultând schimbarea contactului material al acestora cu bunul in animus domini.

Prin urmare, pana la moartea lui … nu se poate vorbi de o posesie a descendenţilor acestuia si, din acest motiv, nu interesează din perspectiva cauzei daca reclamanta sau tatăl sau au locuit ori nu,mai mult ori mai puţin cu …..

Analizând posesia reclamantei după decesul bunicului sau, instanţa constata ca declaraţiile martorilor propuşi de către aceasta nu releva o posesie neviciata.

Astfel, după anul 1998, martora … arata ca reclamanta a locuit in imobilul in discuţie aproximativ vreo 5 ani. Dincolo de faptul ca afirmaţia martorei este necredibilă, atât pentru acesta nu a mai locuit in zona din anul 1980 si ca este buna prietena cu reclamanta, cat si pentru faptul ca este constant si neechivoc contrazisa total de către martorii paratului …. care sunt vecini permanenţi ai proprietăţii pe toata perioada in discuţie (1998 si pana in prezent), aceasta nici nu releva o situaţie faptică care sa conducă la concluzia ca reclamanta ar fi avut pe perioada presupusei locuiri o trecere de la simpla detenţie la posesia utila.

Intr-adevăr, reclamanta era, ca si ceilalţi descendenţi, moştenitoare a bunicului sau, stăpânind,aşa cum se întâmpla in cazul oricărei indiviziuni succesorale, si pentru ceilalţi moştenitori. Prin urmare, locuirea sa nu a avut atitudinea de a poseda pentru sine si a fost afectata de viciul echivocităţii.

Echivocul locuirii rezulta foarte bine si din faptul ca, concomitent, aşa cum arata martorii paratului …, si acesta folosea acelaşi imobil, cultivând pe el, întreţinând copacii, încercând sa închirieze casa.

Prin urmare, chiar daca reclamanta a avut un contact material cu imobilul in discuţie, după moartea bunicului sau nu se poate vorbi de o posesie utila care sa duca la recunoaşterea sa ca proprietar prin uzucapiune.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare