Acţiune în constatare încetare obligație stabilită prin hotărâre judecătorească de a permite pârâtului accesul cu piciorul pe calea de acces: putere de lucru judecat

Prin sentinţa  Judecătoriei Paşcani a fost respinsă  ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâtul M. C.,

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:

„În fapt, prin certificatul de moștenitor nr. 2xx emis la data de 06.04.1995 de Notariatul de Stat Pașcani s-a stabilit calitatea de moștenitori  ai defunctului M. I. a numiților M. V., M. C., M. P., M.G. și C. V., în calitate de descendenți de gradul I, și a numitei M.M., în calitate de soție supraviețuitoare. Conform aceluiași certificat de moștenitor, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. I. era compusă din suprafața de teren de 2,16 ha menționată în adeverința nr. 187/1991 eliberată de Comisia Comunală de Fond Funciar B..

La data de 05.01.1996 a fost emis titlul de proprietate nr. 6478 pe numele defunctului M. C. I. pentru o suprafață totală de 2,2792 ha teren, din care 3087 mp teren situat în intravilanul localității B,

Din suprafața de 3087 mp a fost înstrăinată o suprafața de 1000 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1436 din data de 09.04.1992 de Notariatul de Stat Pașcani, încheiat între vânzătorii M.M. și M.I. și cumpărătorii M. V. și M. M., rămânând o suprafață de teren de  2087 mp aflată în intravilanul localității B..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995 de Notariatul de Stat Pașcani (f. 17-18) M. M., C.V., M. P. și M. C. au înstrăinat către C.N.drepturile succesorale ce li se cuveneau, în calitate de moștenitori ai lui M. I., din suprafața de 2165 mp teren arabil (grădină) situată în intravilanul localității B, jud. Iași, .

Prin sentința civilă nr. 1xxx pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997 s-a dispus ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților M. M. și M. I.. S-a reținut calitatea de moștenitori a numiților M.V., M.C., M. P., M. G.și C. V., fiecare venind la moștenire cu o cotă de 1/5.

În cauză s-au efectuat două expertize topografice, instanța reţinând raportul de expertiză topografică D. D.și, în privința terenului situat în B, jud. Iași, tarlaua 29, parcelele 928-929 și tarlaua 39, parcela 482/8, a atribuit lotul nr. 1 reclamantului M.. lotul nr. 2 lui M.G., lotul nr. 3 pârâtului M. C., lotul nr. 4 lui M. P. și lotul nr. 5 lui C. V.. Fiecare lot avea o suprafață de 475 mp, fiind creat un drum de acces la fiecare lot cu lățimea de 2 mp, însumând o suprafață de 325 mp.

De asemenea, în raportul de expertiză D.Dumitru a fost evidențiat și un lot nr. 6 ce s-ar fi cuvenit defunctei M. M., ce nu a fost atribuit niciunui moștenitor motivat de înstrăinarea de către M. M. a cotei sale parte din teren în timpul vieții, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995.

Se mai impune a se preciza că lotul nr. 4 se regăsea parţial în tarlaua 29, parcelele 928-929 şi parţial în tarlaua 39, parcela 482/8 (extravilan B conform titlului de proprietate), în timp ce loturile nr. 5 şi nr. 6 se regăseau în totalitate în tarlaua 39, parcela 482/8 (extravilan B conform titlului de proprietate).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 800 din 28.03.2006 de către Biroul Notarului Public C.R. D. (f. 15-16), N. (fosta C.) N. a înstrăinat către reclamantul M. V. și soția sa, M.M., cota sa de 14/20 din suprafața de 2165 mp dobândită de vânzătoare prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995, reținându-se că diferența de 6/20 se află în proprietatea lui M. V. și M.G., contractul fiind însoțit de aceeași schiță a terenului ce a făcut anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995, fără a se face nicio mențiune în cuprinsul acestuia despre existența sentinței civile nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997.

Prin sentința civilă nr. 2169 pronunțată la data de 16.11.2004 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 3843/2003 a fost admisă acțiunea promovată de M. C. în contradictoriu cu M.V., acesta din urmă fiind obligat să permită celui dintâi accesul cu piciorul pe drumul alăturat loturilor atribuite prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997, fiind constituită astfel o servitute de trecere în sensul art. 616 vechiul Cod civil.

Noul Cod civil înlocuiește servitutea legală prevăzută de art. 616 vechiul Cod civil cu un drept legal de trecere prevăzut de art. 617-620 Cod civil, ce reprezintă o limitare legală a exercițiului dreptului de proprietate privată.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 71/2011 „Dispozițiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia”.

Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, în vigoare la momentul constituirii servituții de trecere.

Potrivit art. 638 Cod civil din 1864 orice servitute este stinsă când fondul către care este datorită şi acela ce o datoreşte cad în aceeaşi mana. Art. 1154 din același act normativ definește confuziunea astfel: când calităţi necompatibile se întâlnesc pe capul aceleiaşi persoane se face o confuziune, care stinge amândouă drepturile, activ şi pasiv.

Analizând raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul R. Cătălin V (f. 114-123), se constată că acesta nu expune în mod corect situația reală a terenului în litigiu întrucât nu respectă modalitatea de lotizare stabilită prin sentința civilă nr. nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997.

Ordinea în care au fost atribuite loturile prin sentința indicată este următoarea: M.V. (lot nr. 1 – suprafață totală de 1475 mp), M. G. (lot nr. 2 – supraf. 475 mp), M.C. (lot nr. 3 – supraf. 475 mp), M. P.(lot nr. 4 –supraf. 475 mp), C. V. (lot nr. 5 – supraf. 475 mp) și M.M. (lot nr. 6 –supraf. 792 mp – lot ce nu a fost atribuit niciunui moștenitor).  Pentru soluționarea dosarului nr. 706/1997, instanța a reținut raportul de expertiză D. D., în sentința civilă făcându-se trimitere la schița nr. 5, anexa nr. 3 a acelui raport de expertiză și nicidecum raportul de expertiză C.C. care propunea o altă variantă de lotizare, respectiv cea preluată de expertul din prezenta cauză, R. C. V..

Analizând raportul de expertiză D. D. din dosarul nr. 706/1997, se constată că numiților M. M., M. C., M. P. și C. V., în urma partajului, le-a revenit o suprafață totală de 2465 mp din care 1060 mp situați în intravilanul localității B, în tarlaua 29, parcelele 928-929 și 1405 mp situați în extravilanul localității B, în tarlaua 39, parcela 482/8.

Analizând conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995, se constată că, față de cota ce revenea fiecărui vânzător în calitate de moștenitor al lui M. I., terenul ce a fost înstrăinat, respectiv o suprafața totală de 1515,50 mp, nu poate fi în concret determinat întrucât potrivit vecinilor indicați în actul de înstrăinare, aceasta suprafață de teren se suprapune cu suprafețele de teren aflate în proprietatea lui M. V. și a lui M.G., având în vedere lotizarea efectuată prin sentința civilă nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997, ceea ce poate duce la concluzia că la efectuarea partajului, bunurile înstrăinate nu au căzut în loturile vânzătorilor.

În plus, analizând schiţele ce au însoţit cele două contracte de vânzare-cumpărare (f. 16 şi 18, ), se constată că N. (fostă C.) N. figurează ca dobânditoare a unei suprafeţe de teren de 2165 mp, or conform contractului autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995 aceasta a dobândit drepturile succesorale ale vânzătorilor M. M., C. V., M.P. și M. C. din suprafața de 2165 mp teren arabil (grădină), respectiv o cotă de 14/20 ceea ce înseamnă că a dobândit doar o suprafaţă 1515,50 mp şi nu 2165 mp. 

Chiar și considerând a fi clar determinat sau cel puţin determinabil obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate, se constată că suprafața totală din tarlaua 29, parcelele 928-929 și tarlaua 39, parcela 482/8,  este de 3492 mp (exclusă fiind suprafața de 1000 mp ce a fost înstrăinată de defuncți reclamantului). Din aceasta suprafață 475 mp (524 mp cu tot cu cale de acces) revin reclamantului, 475 mp (524 mp cu tot cu cale de acces) revin numitului M. G. și 1515,50 mp ar fi fost înstrăinați reclamantului de N.(fostă C.) Niculina, rezultând astfel o suprafață totală de 2563,5 mp. Faţă de acestea, reclamantul ar fi în măsură să justifice un eventual drept de proprietate pentru o suprafața de 2039,5 mp, fiind evidentă lipsa unei suprafețe de 928,5 mp, suprafață ce nu poate fi individualizată în concret.

Având în vedere obiectul nedeterminat al celor două contracte de vânzare cumpărare pe baza cărora înțelege reclamantul să își justifice calitatea de proprietar, în special contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995 de Notariatul de Stat Pașcani (f. 17-18) a cărui situația a fost expusă detaliat anterior, față de modalitatea de lotizare realizată prin sentința civilă nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997, reținând că reclamantul nu a dovedit în mod cert calitatea sa de proprietar a întregii suprafețe de teren situate în tarlaua 29, parcelele 928-929 și tarlaua 39, parcela 482/8, nu se poate reține că a operat confuziunea ca și mod de stingere a servituții de trecere instituite prin sentința civilă nr. 2169 pronunțată la data de 16.11.2004 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 3843/2003.

Pentru motivele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. C..”

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul M. V.n., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că motivul invocat de prima instanţa, care a stat la baza pronunţării soluţiei de respingere, a constat in faptul ca obiect celor doua contracte de vânzare cumpărare, nr.7712/29.06.1995 si nr.800/28.03.2006, prin care reclamantul îşi justifica calitatea de proprietar, este nedeterminat, pentru ca modalitatea de lotizare realizata prin sentinţa 1741/30.04.1999(dosar nr.706/1997, Judecătoria Paşcani) nu dovedeşte, in mod cert calitatea reclamantului de proprietar a întregii suprafeţe de teren situate in tarlaua 29 parcele 928-929 si tarlaua 39 parcela 482/8. Astfel retine instanţa de fond ca nu poate opera confuziunea ca mod de stingere a servituţii de trecere instituite prin sentinţa civila nr.2169/16.11.2004 a Judecătoriei Paşcani, pronunţata in dosarul nr.3843/2003.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, prima instanţa nu ia in seama raportul de expertiza dispus si întocmit in cauza de expertul R. C. V. (fila 114-123) pentru motivul ca acesta nu expune in mod corect situaţia reala a terenului in litigiu pentru ca nu respecta modalitatea de lotizare stabilita prin sentinţa civila nr.1741/30.09.1999, dosar nr.706/1997 Judecătoria Paşcani, in baza raportului de expertiza D. D., cu trimitere la Schiţa nr.5, anexa 3. Prima instanţa precizează ca nu poate fi luat in seama raportul de expertiza întocmit de expertul C.C., in acelaşi dosar 706/1997, de care a ţinut cont expertul desemnat in prezenta cauza – R. C. .Vpentru ca acesta propune o alta varianta de lotizare.

Motivul reţinut de instanţa de fond este eronat si contradictoriu fata de natura cauzei si probatoriul administrat in dosarul nr.706/1997 al Judecătoriei Paşcani privind dezbaterea succesiunii si lotizarea terenului intravilan.

Prima instanţa nu a stabilit corect situaţia terenului supus litigiului, respectiv modalitatea de lotizare, care a fost prezentata explicit in notele de şedinţa depuse de reclamantul M. V. la termenul din 13.12.2016 ,unde s-a arătat concret ca raportul de expertiza întocmit de expertul C. C., a fost dispus de instanţa in dosarul nr.706/1997 ca urmare a obiecţiunilor admise de instanţa împotriva raportului de expertiza întocmit de expertul D.D. ,in acelaşi dosar nr.706/1997.5o/ut/a data prin sentinţa nr.1741/30.04.1999 bazându-se in final .eronat numai pe expertiza D.D. cu privire la modalitatea de lotizare, aceasta eroare de judecata determinând soluţia din dosarul 3843/2003 privind calea de acces. Situaţia a fost prezentata astfel:

Prin încheierea de şedinţa din 18.09.1998 pronunţata de instanţa in dosarul nr.706/1997 s-a admis cererea numitului M. V., formulata prin av. E., de efectuare a unei noi expertize, fiind numit expertul C. C., la baza numirii unui nou expert a stat admiterea obiecţiunilor la expertiza efectuata iniţial in dosarul 706/1997 de către expert D. D.pentru ca acesta nu a ţinut cont la formarea loturilor de contractele de vânzare-cumpărare si celelalte acte de proprietate, de amplasamentul terenului si de utila folosinţa a acestuia.

În constatările si răspunsurile la obiective, expertul C. C. menţionează concret (fila 2, paragraf 4) ca "după eliberarea titlului de proprietate nr.6xxx/1996, comoştenitorii-M.M., M. P. si M.C.au înstrăinat partea lor de moştenire numitei C.N. N. astfel:1. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.7xxx/29.06.1995 a fost înstrăinata suprafaţa de 2.165 mp din gradina bătrâneasca compusa din: M. M. 740 mp, M. C. 475 mp, M.P. 475 mp si C V 475 mp”.

In acelaşi raport de expertiza (pag.3,4,5), la punctele 2, 3, 4, 5 sunt stabilite loturile care revin comoştenitorilor astfel: M. M. - Lotul B, M. C. - Lotul C, M. P. - Lotul D, C.V. - Lotul E. Pentru loturile menţionate (B,C,D,E) se face precizarea în scris, de către expert, ca au fost înstrăinate lui C. N. N.conform contractului de vânzare-cumpărare nr.7712/29.06.1995. De asemenea, pe Planul de situaţie - Schiţa nr. 1care constituie anexa 4 la raportul de expertiza ,este menţionat de către expert ca "Loturile B,C,D,E sunt proprietatea C.N.N.".

Prin sentinţa civila nr.1741/1999 pronunţata in dosarul nr.706/1997, instanţa retine concluziile puse de M.C. si M. P.care solicita admiterea acţiunii iar lotizarea să se facă conform primei expertize (D. D.), fără a se mai pronunţa asupra expertizei C.C.. Astfel, se dispune ieşirea din indiviziune si atribuirea loturilor fără a se face precizarea ca loturile B.C.D.E. au fost înstrăinate prin contractual de vânzare-cumpărare 7xxx/1995.

Prima instanţa nu a mai reţinut ca in Schiţa 5, anexa 3 întocmită în dosarul 706/1997, expertul D. D. menţionează expres ca "suprafaţa cumpărata de C. N. este de 2.165 mp" (loturile 3+4+5+6= 3 loturix475mp + 792 mp) si este cea din loturile 3,4,5,6.

Expertul desemnat in cauza de fata R. C.V., face măsurătorile in teren si prezintă situaţia reala prin raportare la obiectivele expertizei, la lotizarea expertului C. C. din dosarul 7706/1997 si la cele doua contracte de vânzare-cumpărare nr.7712/29.06.1995 si nr.800/28.03.2006. La baza întocmirii raportului de expertiza ,expertul R.C. V. a ţinut seama de modul cum sunt dispuse in teren loturile, de situaţia din registrul agricol si registrul posesiilor de la Comuna B unde pârâtul M. C. nu figurează cu rol agricol iar reclamantul M. nu V.figurează cu rol agricol înregistrat conform celor contractului de vânzare-cumpărare nr.8xx/28.03.2006.

Trebuie făcută precizarea, ca expertiza D. D. din dosarul 706/1997 a fost refăcută de expertul C. C. numai sub aspectul stabilirii ordinii loturilor (A,B,CD,E,F, în loc de 1,2,3,4,5,6), ţinând seama de contractele de vânzare-cumpărare efectuate de unii moştenitori  astfel încât moştenitorului M. G. (cave nu a vândut) să-i rămână cu ultimul lot (F), in loc de lotul 2 stabilit in expertiza D.D.. Schiţa 5 ,anexa 3 din raportul D. D. este asemănătoare schiţei nr. 1 din raportul C.C., sub aspectul măsurătorilor si vecinilor.

Expertul R. C. V.nu a făcut altceva decât sa retina situaţia reala din teren, în fizic si cadastral pe baza măsurătorilor efectuate si comparate cu cele de la OCPI, situaţie care este înregistrata si in evidentele Comunei B si sa răspundă concret la obiectivele expertizei stabilite de catre instanţa de judecata.

Eronat susţine prima instanţa ca obiectul celor doua contracte de vânzare cumpărare (7712/1995 si 800/2006) nu este determinat sau determinabil. Faptul ca ar rămâne o suprafaţa de 928,5 mp, care nu este individualizata concret si ca reclamantul M. V. ar justifica dreptul de proprietate pentru o suprafaţa de 2.039,5 mp , este eronat si se datorează unui calcul greşit efectuat de catre instanţa de judecata.

Conform schiţei nr.5,anexa 3, comparata cu schiţa expertului C. C. privind ordinea loturilor, la raportul de expertiza din dosarul de partaj nr.700/1997fiecărui moştenitor din cei 5 copii i-a revenit cate un lot in suprafaţa de 475 mp/iar soţiei M. M. i-a revenit un lot in suprafaţa de 792 mp, diferenţa de teren de 325 mp s-a constituit in drumul comun(calea de acces stabilita de expert). În total, din terenul din intravilan de 3.492 mp supus partajului succesoral, fiecărui moştenitor din cei 5 copii i-a revenit suprafaţa de 524 mp (inclusiv cota din calea de acces) iar soţiei suprafaţa de 872 mp (include cota din calea de acces), asa cum este stabilit in Tabelul centralizator - Anexa 4 la raport expertiza, dosar 706/1997. Calculul matematic este următorul: 5 loturi x 524 mp/fiecare =2620 mp. Prin adăugarea lotului 6 de 872 mp ce revenea soţiei supravieţuitoare, rezulta totalul de 3.492 mp (2620 mp+ 872 mp= 3492 mp).

Diferenţa de teren de 928,5 mp calculata de instanţa de fond, ca fiind lipsa, este in mod real de 872 mp(inclusiv calea de acces) care reprezintă lotul ce a revenit soţiei supravieţuitoare M. M.. În anul 2006, când vânzătoarea N. (fosta C.) N.a perfectat la notar actul de vânzare-cumpărare nr.800/28.03.2006 cu cumpărătorul M.V.,notarul nu a luat în seamă lotul lui M. M., constatând ca aceasta a decedat si trebuie făcuta succesiunea.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de probele cu înscrisuri, respectiv procesul verbal încheiat in 06.05.1996 de către Comisia de fond funciar B prin care pune in posesie pe C. N. cu suprafaţa de 2.165 mp in intravilan B cu vecinii indicaţi la vest fiind M.G.care a primit ultimul lot (numerotat 6 sau F). La baza acestei puneri in posesie Comisia Locală B a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare nr. 7712/1995 prin care C.N. a cumpărat cotele de moştenire de la M. C., M. P., C. V. si M.M..

Totodată, la acea data(1996), In baza aceluiaşi contract, C. N. a fost înregistrata cu rol agricol in suprafaţa de 2.165mp. rol agricol care apoi a fost transferat cumpărătorului M.V.in anul 2006 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.800/28.03.2006, aşa cum a stabilit si expertul R. C. V. in urma verificărilor evidentelor de la Comuna B.

Aşa cum rezultă din evidentele Comunei B si cum a stabilit si expertul R.C.V., paratul M. C.nu deţine si nu foloseşte nici un teren in perimetrul care a fost identificat si măsurat De asemenea paratul M. C. nu este înregistrat cu rol agricol la Comuna B pentru terenul atribuit prin sentinţa 1741/30.04.1999(dosar 706/1997) in urma partajului succesoral după autorul M. I., pentru ca a intervenit contractul de vânzare cumpărare nr.7xxx/29.06.1995.

Din situaţia prezentata cronologic si motivele invocate, rezultă clar ca a intervenit confuziunea prin faptul ca reclamantul-apelant M. V. a devenit proprietar, inclusiv asupra lotului atribuit lui M. C. si astfel calea de acces stabilită prin sentinţa civila nr.2169/16.11.2004 (dosar nr.3843/2003) nu mai este necesara, obligaţia stabilită în sarcina reclamantului M.V. fiind încetată, nemaiexistând.

Din precizările de mai sus rezultă erorile judiciare făcute de către instanţele de judecata in dosarele 706/1997 având ca obiect partajul si 3843/2003 având ca obiect - obligaţia de a permite accesul cu piciorul, care nu au analizat judicios probatoriul si apărările din dosar cu privire la înstrăinarea drepturilor din moştenire de către M. C..

Tribunalul a respins  apelul pentru următoarele motive:

Analizând ansamblul probator administrat în cauză la instanţa de fond şi în apel din perspectiva prevederilor legale incidente, Tribunalul constată că instanţa de fond  a stabilit în mod corect situaţia de fapt în cauza dedusă judecăţii şi a procedat la o riguroasă aplicare a prevederilor legale.

Tribunalul  constata ca prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.05.2016 sub nr. de dosar 1758/866/2016, reclamantul M. V.a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. C., să se constată încetată obligația stabilită prin sentința civilă nr. 2169/16.11.2004 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 3843/2003 de a permite pârâtului accesul cu piciorul pe calea de acces alăturată lotului atribuit prin sentința civilă nr. 1741/1999. În drept reclamantul a invocat  dispozițiile art. 770, alin. 1, lit. a), art. 1624, alin. 1 Cod civil (art. 638 vechiul Cod civil).

În fapt, instanţa de apel notează ca  prin certificatul de moștenitor nr. 279 emis la data de 06.04.1995 s-a stabilit calitatea de moștenitori  ai defunctului M. I. a numiților M. V., M. C., M. P., M. G. și C. V., în calitate de descendenți de gradul I, și a numitei M. M., în calitate de soție supraviețuitoare. Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. I.l. era compusă din suprafața de teren de 2,16 ha menționată în adeverința nr. 187/1991 eliberată de Comisia Comunală de Fond Funciar B. La data de 05.01.1996 a fost emis titlul de proprietate nr. 6478 pe numele defunctului M. C. I. pentru o suprafață totală de 2,2792 ha teren, din care 3087 mp teren situat în intravilanul localității B, având ca vecini la N – P. M. și B. V., la E – A482/8 (teren extravilan aparținând defunctului M. I.), la S -  C. P.și C. I.și V –DE. În prelungirea acestui teren, se regăseşte şi suprafaţa de 1405 mp situată în extravilanul localităţii B, tarlaua 39, parcela 482/8 cu vecinii: la N – B. V., la E – De livadă, la S – C. I.şi la V – M. I.. Din  totalul de 3087 mp a fost înstrăinată o suprafața de 1000 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1436 din data de 09.04.1992 de Notariatul de Stat Pașcani, încheiat între vânzătorii M. M. și M. I. și cumpărătorii M.V.și M.M., rămânând o suprafață de teren de  2087 mp aflată în intravilanul localității B. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995  M.M., C. V., M. P.și M. C.au înstrăinat către C.N.drepturile succesorale ce li se cuveneau, în calitate de moștenitori ai lui M. I., din suprafața de 2165 mp teren arabil, situată în intravilanul localității B, jud. Iași, având ca vecini N- P. M., E- R. I., S- C. P. și V- drum.

 Prin sentința civilă nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999, în dosarul nr. 706/1997,  s-a dispus ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților M. M. și M. I.. S-a reținut calitatea de moștenitori a numiților M. V., M. .C M.P., M. G. și C.V., fiecare venind la moștenire cu o cotă de 1/5.

Sunt vadit neîntemeiate sustinerile apelantului care solicita  a se lua in considerare loturile ce erau stabilite prin raportul C C. deoarece in dosarul nr 706/1997, instanța  a avut  in vedere la pronunțarea hotărârii raportul de expertiză topografică D. D. și nu raportul C C.. În privința terenului situat în B, jud. Iași, tarlaua 29, parcelele 928-929 și tarlaua 39, parcela 482/8, a atribuit lotul nr. 1 reclamantului M. V., lotul nr. 2 lui M.G., lotul nr. 3 pârâtului M. C., lotul nr. 4 lui M.P. și lotul nr. 5 lui C. V.. Fiecare lot avea o suprafață de 475 mp, fiind creat un drum de acces la fiecare lot cu lățimea de 2 mp, însumând o suprafață de 325 mp.  Tribunalul observa ca, în raportul de expertiză D. D. a fost evidențiat și un lot nr. 6 ce s-ar fi cuvenit defunctei M.M., ce nu a fost atribuit moștenitor motivat de înstrăinarea de către M. M. a cotei sale parte din teren în timpul vieții, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7xxx din data de 29.06.1995. Lotul nr. 4 se regăsea parţial în tarlaua 29, parcelele 928-929 şi parţial în tarlaua 39, parcela 482/8 (extravilan B conform titlului de proprietate), în timp ce loturile nr. 5 şi nr. 6 se regăseau în totalitate în tarlaua 39, parcela 482/8 (extravilan B conform titlului de proprietate).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 800 din 28.03.2006 de către N (fosta C) N.a înstrăinat către reclamantul M. V. și soția sa, M. M., cota sa de 14/20 din suprafața de 2165 mp dobândită de vânzătoare prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7712 din data de 29.06.1995, reținându-se că diferența de 6/20 se află în proprietatea lui M.V.și M.G., contractul fiind însoțit de aceeași schiță a terenului ce a făcut anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7xxx din data de 29.06.1995, fără a se face nicio mențiune în cuprinsul acestuia despre existența sentinței civile nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997. Prin sentința civilă nr. 2169 pronunțată la data de 16.11.2004 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 3843/2003 a fost admisă acțiunea promovată de M. C.în contradictoriu cu M. V., acesta din urmă fiind obligat să permită celui dintâi accesul cu piciorul pe drumul alăturat loturilor atribuite prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997, fiind constituită astfel o servitute de trecere în sensul art. 616 vechiul Cod civil

 Dreptul de trecere este reglementat in noul Cod Civil  in art.617-620 . Instanţa de control judiciar notează  insa potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 71/2011 „Dispozițiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia”. În speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, în vigoare la momentul constituirii servituții de trecere.  Potrivit art. 638 Cod civil din 1864 „Orice servitute este stinsă când fondul către care este datorită şi acela ce o datoreşte cad în aceeaşi mana”. Tribunalul constată că nu poate fi reţinut că ar fi intervenit,  in mod cert,  confuziunea,  respectiv că apelantul ar fi devenit proprietar asupra întregii suprafeţe de teren ce a făcut obiectul partajului.  Sarcina probei ii revenea apelantului,  potrivit art 249.CPC

In mod  legal prima instanța a înlăturat raportul de expertiza intocmit la fond de expertul R. C. V. (f. 114-123),  constatând  că acesta nu expune în mod corect situația reală a terenului în litigiu întrucât nu respectă modalitatea de lotizare stabilită prin sentința civilă nr. nr. 1741 pronunțată la data de 30.04.1999 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 706/1997.

Instanţa de control judiciar notează că nu pot fi primite nici susţinerile apelantului care a invocat faptul că s-ar fi săvârşit erori judiciare de către instanţele ce au soluţionat dosarele 706/1997 şi 3843/2003, atât timp cât hotărârile irevocabile pronunţate în aceste cauze se bucură de prezumţia de autoritate de lucru judecat.

Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Tribunalul observa ca în același sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,  reţinându-se în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preemineţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi rediscutate.  In cauza Amurăriţei c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană  a arătat că instanţele trebuie sa ţină cont chiar şi de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuţie într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcţie de particularităţile cauzei, trebuie să analizeze şi posibilitatea ca în anumite situaţii, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse chiar şi terţilor (§ 31-38). De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât , în acord cu jurisprudenţa CEDO si deciziile Curţii Constituţionale, că autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotărârii, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină. (Decizia nr. 1011 din 12 martie 2013 Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie )

Din cele anterior expuse Tribunalul constată ca  sunt vădit neîntemeiate criticile apelantului care a invocat ca ar fi  intervenit confuziunea prin faptul ca reclamantul-apelant M. V. ar fi  devenit proprietar,  şi asupra lotului atribuit lui M. C. si astfel calea de acces stabilită prin sentinţa civila nr.2169/16.11.2004 (dosar nr.3843/2003) nu ar mai fi  mai este necesara. În mod legal, instanţa de fond a avut în vedere cele irevocabil  statuate prin sentinţa civilă nr. 1741/1999 în dosarul nr. 706/1997. Nu prezintă relevanţă, faţă de cele reţinute, nici  procesul-verbal de punere în posesie a numitei C. N., cum neîntemeiat a solicitat apelantul.

În consecinţă, în baza art. 480 NCPC, se va respinge apelul formulat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei civile nr.1737/04.10.2017 a Judecătoriei Pascani ca neîntemeiat.

In  baza art 453 Cod civil se va respinge, ca  nefiind nedovedita cererea intimatului M. C.privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel.

Domenii speta

Spete similare