Tâlhărie

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele :

Prin rechizitoriul nr. 1171/P/2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Bujor a dispus  trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37  alin. 1 lit. b Cod penal constând în aceea că  în ziua de 12.08.2013, în jurul  orei 1830, pe strada Grigore Hagiu din oraşul Târgu Bujor, a sustras părţii vătămate U.N. telefonul mobil  marca Nokia 1600, prin  întrebuinţarea de acte de violenţă, respectiv bruscarea ruperea obiectelor de vestimentaţie şi  ameninţări.

Măsura  arestării preventive a fost menţinută de instanţă prin încheierea din data de 04.09.2013.

La termenul de judecată din data de 02.10.2013 inculpatul a solicitat să fie judecat conform prevederii prevăzută de art. 320 indice C.pr.pen.

Analizând actele şi lucrările  dosarului, instanţa reţine următoarele :

Inculpatul M.M.locuieşte în oraşul Târgu Bujor, judeţul Galaţi şi nu are ocupaţie.

În ziua de 12.08.2013, în jurul orei 1800, după ce a consumat băuturi alcoolice, el a ieşit în zona centrală a oraşului pentru a vinde un telefon mobil. In faţa magazinului S.C. TITANA S.R.L. de pe strada Grigore Hagiu, a abordat-o pe partea vătămatăU.N. oferindu-i spre vânzare telefonul mobil. Ucal Nihat l-a refuzat pe inculpat şi, împreună cu soţia T.V., s-a îndepărtat aproximativ 20 m. în încercarea de a-l evita pe M.M. care devenise insistent, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, i-a băgat mâna în buzunarul hainei, a împins-o şi a bruscat-o, moment în care haina s-a rupt în zona buzunarului. Din buzunar, M.M.a sustras telefonul mobil marca Nokia 1600, de culoare gri, a părăsit imediat locul faptei şi a ajuns în apropierea sediului Băncii Române de Dezvoltare (BRD), aflat pe aceeaşi stradă. Constatând că i-a dispărut telefonul din buzunar, U.N.l-a urmărit pe inculpat până în faţa sediului BRD cerându-i telefonul sustras. Inculpatul a îmbrâncit-o din nou pe partea vătămată şi a ameninţat-o cu acte de violenţă. Desfăşurarea faptei a fost observată şi de martorul O.V. între timp, în jurul orei 1845, la faţa locului a ajuns un echipaj format dintr-un agent de poliţie şi doi jandarmi, anunţaţi telefonic în legătură cu săvârşirea faptei. Forţele de ordine au procedat la identificarea părţilor, le-au pus întrebări referitoare la prezenţa lor în acea zonă, după care au procedat la căutarea telefonului mobil stras de inculpat. Aparatul a fost găsit în vegetaţia din apropierea treptelor de acces în sediul Poştei, vecin cu clădirea BRD, şi restituit părţii vătămate (proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 12.08.2013).

Partea vătămată a estimat valoarea telefonului mobil care i-a fost sustras suma de 100 lei.

Fapta comisă de inculpatul M.M., în ziua de 12.08.2013, în jurul orei 1830, pe  strada Grigore Hagiu din oraşul Târgu Bujor, de a-i sustrage telefonul mobil marca Nokia 1600, de culoare gri, părţii vătămate U.N., prin întrebuinţarea de acte de violenţă, respectiv bruscarea, ruperea obiectelor de vestimentaţie şi ameninţări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de - tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) Cod penal.

În speţă,  elementul material al infracţiunii  de tâlhărie a fost  realizat prin sustragerea  prin violenţă şi ameninţări a telefonului mobil  din buzunarul părţii vătămate.

Urmarea imediată principală  a constituit-o împosedarea inculpatului cu bunul sustras prin violenţă, iar  urmarea imediată secundară a reprezentat-o starea de pericol cu  privire la libertate psihică a persoanelor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată a rezultat din  materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea de tâlhărie  a fost comisă cu intenţie directă, astfel cum este aceasta definită de art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal, inculpatul  prevăzând ţi urmărind rezultatul acţiunii prin comiterea  faptei.

În speţă, infracţiunea fiind săvârşită pe stradă, se va reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal.

Probele administrate în faza de urmărire, respectiv : procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 12.08.2013; procesul verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa foto; procesul verbal de vizionare a imaginilor înregistrate, la care se află ataşat suportul care conţine respectivele imagini; declaraţiile părţii vătămate; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului dovedesc că fapta există, a fost săvârşită de către inculpat şi constituie infracţiune în sensul  art. 17 Cod penal, astfel că instanţa va dispune  condamnarea inculpatului  pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 73  Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru  infracţiunea săvârşită gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

De asemenea, va fi avut în vedere scopul pedepsei, aşa cum este el prevăzut de art. 52 Cod penal şi necesitatea  realizării principiului prevenţiei generale şi speciale.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a primit numeroase condamnări pentru infracţiuni contra patrimoniului şi pentru infracţiuni contra vieţii. Ultima dintre acestea a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 356/20.07.2009, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 4237/233/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 339/28.02.2009 a Tribunalului Galaţi: pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani şi 6 luni. A fost arestat pe 27.02.2009 şi liberat la data de 19.07.2011 rămânându-i de executat un rest de 404 zile. În consecinţă inculpatul Manole Mitică a comis fapta din prezenta cauză în starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Faţă de cele ce prevăd, instanţa apreciază că scopul sancţionator, preventiv şi de reeducare a pedepsei  poate fi atins doar  prin privare de libertate.

În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului inculpatului, de a se  dispune  suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa  constată că în speţă nu sunt  îndeplinite condiţiile de aplicare a acesteia prevăzute de art. 86 indice 1 Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol, condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.

Deşi, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c Cod penal, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, întârzierea drepturilor de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.

Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private (……), iar punctul 2 prevede că „ nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranţa naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. 2 din Codul penal, şi norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura acesteia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, reglementată de dreptul penal român, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, nu îndeplineşte cerinţele  enunţate de art. 8 pct. 2 din Convenţie.

În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunii comise de inculpatul Manole Mitică, interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Conform disp. art. 350 C.pr.pen. instanţa va menţine starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal va deduce  din pedeapsa aplicată  perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 19.08.2013, la zi.

Sub aspectul laturii civile, instanţa va  constata că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

Văzând şi disp. art. 189 şi 191 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de inculpatul M.M.,  privind judecata cauzei conform procedurii prevăzută de art.320 indice 1 Cod procedură penală.

Condamnă pe inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza disp.art.71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Conform disp.art.350 Cod procedură penală menţine starea de arest a inculpatului iar în baza disp.art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 19.08.2013 la zi.

Constată acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate U.N., domiciliată în com. Bereşti-Meria, sat Balinteşti, jud. Galaţi.

În baza disp.art.189 şi 191 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărător oficiu în sumă de 400 lei (faza de urmărire penală şi faza de judecată) va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi de la comunicare pentru  inculpat şi partea vătămată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.10.2013.

Domenii speta

Spete similare