Lovire şi alte violenţe

Asupra cauzei penale de faţă:

Constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, prin Rechizitoriul nr. 782/P/2011 din data de 22.02.2012, a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor M  M –Z , pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B  I ) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată S  M ), M  D , pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B  I ) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată S  M ) şi M  V-G, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I).

Prin rechizitoriu se reţine că inculpaţii M M-Z, M D, M V-G sunt fraţi şi locuiesc în satul Prodăneşti, com. Bereşti-Meria, judeţul Galaţi.

1. În ziua de 03.06.2011, partea vătămată B I a mers la prăşit împreună cu martorii F G şi fiul acestuia, F I.

Pe un teren din apropiere se afla la prăşit inculpatul M M-Z. Văzând-o pe partea vătămată, cu care se afla în conflict, el a plecat de pe câmp şi, în jurul orei 16.00, s-a întors împreună cu fraţii săi, inculpaţii M D şi M V-G, cu căruţa, având asupra lor o rangă, o furcă, respectiv o bâtă.

La vederea acestora, partea vătămată B I a fugit fiind urmărit de inculpaţi, care l-au ajuns şi l-au lovit toţi trei.

Conform certificatului medico-legal nr. 671 din 07.06.2011, emis de Serviciul medico-legal Galaţi,partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă care au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent. Partea vătămată a fost internată în perioada 04 – 06.06.2011 la Clinica a II-a de chirurgie generală a Spitalului judeţean Galaţi şi a necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

2. În ziua de 13.06.2011, în jurul orei 18.30, inculpatul M M-Z s-a aflat în faţa porţii locuinţei părţii vătămate S M, având cu aceasta un conflict verbal. La un moment dat, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei, de faţă fiind şi soţul acesteia, S I.

Conform certificatului medico-legal nr. 695 din 14.06.2011, emis de Serviciul medico-legal Galaţi, partea vătămată a prezentat leziune de violenţă care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur. Partea vătămată nu a fost internată şi a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

În faza de urmărire penală, s-a reţinut că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, iar inculpatului M V-Gnu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală deoarece s-a sustras de la cercetări, plecând în străinătate.

Partea vătămată B I nu a exprimat pretenţii civile urmare a infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Partea vătămată S M nu s-a constituit parte civilă.

În faţa instanţei de judecată, în termen legal, partea vătămată B I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.400 lei, reprezentând daune morale, iar parte vătămată S M, cu suma de 5.000 lei, tot daune morale. De asemenea, şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, s-a constituit parte civilă cu suma de 374,3 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă medicală acordată părţii vătămate B I.

Au fost audiaţi inculpaţii M D şi M M Z, care şi-au menţinut poziţia de nerecunoaştere a faptelor, audierea inculpatului M V G nefiind posibilă, deoarece acesta s-a sustras judecăţii, fiind plecat în străinătate.

De asemenea, au fost audiate părţile vătămate şi martorii din acte, iar la solicitarea inculpaţilor, au fost audiaţi martorii M I, M E, S D  şi F G.

Au fost depuse fişele de cazier ale celor trei inculpaţi.

Din examinarea materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza de judecată şi în special plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B I; certificatul medico-legal nr. 671 din 07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi; plângerea şi declaraţiile părţii vătămate S M; certificatul medico-legal nr. 695 din 14.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

1. În ceea ce priveşte fapta din data de 03.06.2011, instanţa reţine că partea vătămată B I, împreună cu martorii F G şi F I, au fost angajaţi de martora R I, să îi prăşească pământul.

La un moment dat, inculpatul M M-Z, care se afla pe o tarla în apropiere, văzând-o pe partea vătămată, cu care se afla în conflict, deoarece fusese şi el lovit în altă împrejurare de către partea vătămată, a plecat de pe câmp şi, în jurul orei 16.00, s-a întors împreună cu fraţii săi, inculpaţii M D şi M V-G, cu căruţa, având asupra lor o rangă, o furcă, respectiv o bâtă.

La vederea acestora, partea vătămată B I a fugit fiind urmărit de inculpaţi, care l-au ajuns şi l-au lovit toţi trei. Cele reţinute rezultă din declaraţiile martorilor F G şi F I.

Fapta inculpaţilor M M-Z, M D şi M V-G de a o lovi, în ziua de 03.06.2011, pe partea vătămată B I, cauzându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal.

Aceasta  se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B I; certificatul medico-legal nr. 671 din 07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor.

Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a părţii vătămate, iar încadrarea dată de art. 180, al. 2, C.P., este dată de împrejurarea că, părţii vătămate i-au fost produse leziuni vindecabile în 3-4 zile îngrijiri medicale, aşa cum este menţionat în certificatul medico-legal nr. 671 din 07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpaţilor faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19 C.P., aceştia putând prevedea rezultatul faptei lor, în condiţiile în care a lovit partea vătămată cu beţele, fiind fără relevanţă sub aspectul laturii subiective, dacă a urmărit producerea rezultatului sau doar l-a acceptat.

Instanţa va respinge susţinerea inculpaţilor că nu ei au săvârşit fapta, deoarece apărările lor nu se coroborează cu declaraţiile martorilor prezenţi la locul săvârşirii, care au relatat existenţa contactului fizic între ei şi partea vătămată, şi nici nu se înlătură concluziile certificatului medico-legal nr. 671 din 07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi.

2. Referitor la fapta din data de 13.06.2011, instanţa reţine că în jurul orei 18.30, inculpatul M M-Z, fiind însoţit de mai multe persoane, se îndrepta spre locuinţa unei rude, cu scopul de a face un grătar, în acea zi fiind sărbătoare.

Drumul spre locuinţa rudei, trece prin faţa casei părţii vătămate S M. Între rudele părţii vătămate şi partea vătămată, pe de o parte, şi inculpat şi fratele său, M D, pe de altă parte, s-a iscat un conflict verbal, din cauză că M D urinase în faţa porţii părţii vătămate, în prezenţa altor persoane.

La un moment dat, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei, de faţă fiind şi soţul acesteia, S I.

Conform certificatului medico-legal nr. 695 din 14.06.2011, emis de Serviciul medico-legal Galaţi, partea vătămată a prezentat leziune de violenţă care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur. Partea vătămată nu a fost internată şi a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Fapta inculpatului M M-Z de a o lovi, în ziua de 33.06.2011, pe partea vătămată S M, cauzându-i leziuni vindecabile în 17-18 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal.

Se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate; certificatul medico-legal nr. 695 din 14.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului.

Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a părţii vătămate, iar încadrarea dată de art. 180, al. 2, C.P., este dată de împrejurarea că, părţii vătămate i-au fost produse leziuni vindecabile în 17 - 18 zile îngrijiri medicale, aşa cum este menţionat în certificatul medico-legal nr. 695 din 14.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19 C.P., acesta putând prevedea rezultatul faptei sale, în condiţiile în care a lovit partea vătămată cu pumnul, fiind fără relevanţă sub aspectul laturii subiective, dacă a urmărit producerea rezultatului sau doar l-a acceptat.

Instanţa va respinge apărarea inculpatului, prin care a încercat să demonstreze că nu el a lovit partea vătămată, ci numitul C A. Fiind audiat în faţa instanţei, acesta a arătat că la solicitarea inculpatului M M-Z, a fost cu acesta la magazinul părţii vătămate, să recunoască săvârşirea faptei, deşi nu era adevărat. Drept urmare, instanţa nu poate decât să aprecieze că inculpatul a încercat să ascundă adevărul, prin distorsionarea faptelor şi a probelor. Declaraţia martorului C A făcută în faţa primei instanţe, se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză, motiv pentru care, apărarea inculpatului că nu a săvârşit el fapta, va fi înlăturată.

Drept urmare, instanţa reţine că inculpatul M M Z se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată S M), ambele în concurs real, potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a C.P., M D, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată S M), ambele în concurs real, potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a C.P. şi M V G, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I).

La individualizarea pedepselor care urmează să fie aplicate celor trei inculpaţi, pentru infracţiunile reţinute, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire.

De asemenea, instanţa va reţine că inculpaţii nu au recunoscut fapta, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul  M M, acesta a încercat să inducă în eroare instanţa, încercând să acrediteze ideea că altcineva a săvârşit fapta, determinând martorul să declare în acest sens.

Va mai reţine că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M M-Z a mai suferit două condamnări pentru infracţiuni de violenţă, respectiv pentru art. 181  Cod penal în anul 2001, şi pentru art. 180 în anul 2003.

Prin sentinţa penală nr. 304 din 17.08.2010 a Judecătoriei tg. Bujor, definitivă prin neapelare la data de 30.08.2010, inculpatul M D a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare pentru art. 192 al. 1 şi art. 193 al. 1 Cod penal. Îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a şi art. 83 Cod penal , iar inculpatul M V G nu are antecedente penale. După comiterea faptei s-a sustras de la cercetări şi nu a fost posibilă audierea sa în calitate de învinuit/inculpat.

Având în vedere că la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, săvârşită în dauna părţii vătămate B I, cei trei inculpaţi au fost împreună, pentru această faptă sunt incidente prevederile art. 75 lit. a C.P.

Având în vedere aceste criterii, instanţa va dispune în baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.  C.p., condamnă pe inculpatul M M-Z  zis „Felice”, cu antecedente penale, dar nerecidivist, la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată B I).

În baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a C.p., condamnă pe acelaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată S M).

Constată că cele două infracţiuni sunt săvârşite în concurs real, iar în baza art. 33 lit. a raportat la art.34 lit. b, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 6 (şase) luni închisoare.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, care va fi aplicată inculpatului pe lângă fiecare infracţiune în parte, inclusiv pe lângă pedeapsa rezultantă, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2  şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” ( aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,  instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C.P., instanţa apreciază că acesta poate fi atins şi fără privare de libertate, în consecinţă va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de doi ani şi şase luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

De asemenea, în baza art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., condamnă pe inculpatul M V G, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată B I).

Pentru aceleaşi motive analizate în cazul primului inculpat, instanţa va interzice inculpatului, în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C.P., instanţa apreciază că acesta poate fi atins şi fără privare de libertate, în consecinţă va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de doi ani şi şase luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M D, instanţa va dispune în baza art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. si art..37 lit. a C.p., condamnarea acestuia, la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată B I).

Instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 304 din 17.08.2010 a Judecătoriei tg. Bujor, definitivă prin neapelare la data de 30.08.2010, inculpatul M D a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare pentru art. 192 al. 1 şi art. 193 al. 1 Cod penal, iar infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârşită în cursul termenului de încercare stabilit prin această condamnare.

Pentru aceste motive,  în temeiul art. 83 C.P., dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr.304/17.08.2010 a Judecătoriei Tg.Bujor, definitivă prin neapelare, la data de 03.08.2010 şi va dispune executarea acestei pedepse, în întregime, alăturat de pedeapsa stabilită în această cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni.

Pentru aceleaşi motive analizate în cazul primului inculpat, care nu vor mai fi reluate, instanţa va interzice inculpatului, în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Pe latură civilă, instanţa ia act că părţile vătămate B I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.400 lei, reprezentând daune morale, iar parte vătămată S M, cu suma de 5.000 lei, tot daune morale.

De asemenea, şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, s-a constituit parte civilă cu suma de 374,3 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă medicală acordată părţii vătămate B I.

Având în vedere că la data soluţionării prezentei, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanţa va analiza aplicabilitatea în timp a Legii civile. Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite. Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, din prezentul dosar fiind săvârşite înainte de această dată (luna iunie 2011). Faţă de aceste prevederi, instanţa va analiza cererea, prin raportare la prevederile vechiului cod civil, care va fi menţionat în continuare ca fiind Codul civil 1864.

Instanţa califică cererile în pretenţii ale părţilor vătămate, ca fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 998 – 999 C.C., fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.

Având în vedere prevederile art. 998 C.C. 1864, potrivit cărora, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, instanţa constată că în cauză s-a făcut dovada existenţei faptei ilicite (sub aspect penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracţiune) şi existenţa vinovăţiei (în speţă fiind vorba de vinovăţia penală sub forma intenţiei, care este  cea mai gravă formă de vinovăţie, fiind înglobată vinovăţiei civile).

În ceea ce priveşte solicitarea părţii vătămate B I de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 4.400 lei, reprezentând daune morale, instanţa reţine că fapta cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de cei trei inculpaţi împreună, fiindu-le imputabilă, iar sub acest aspect, în cauză sunt incidente prevederile art. 1003 C.C. 1864, răspunderea celor doi fiind una solidară.

Referitor la cuantumul sumei solicitate, apreciem că daunele morale nu reprezintă un echivalent al suferinţelor cauzate, ci doar o modalitate de reparare a prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.

Pe de altă parte, infracţiunea de lovire, prin natura ei, este reglementată în vederea protejării integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei, şi mai puţin în vederea protejării demnităţii acesteia.

Indiscutabil, ca urmare a săvârşirii infracţiunii, părţii vătămate i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice urmare loviturii, suferinţe ce nu pot fi cuantificate, aducându-se atingere integrităţii corporale şi sănătăţii acesteia – atribute ale persoanei de o deosebită însemnătate fără de care persoana nu se poate bucura pe deplin de viaţă şi de celelalte atribute inerente ale acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale aflate la dosar.

Pentru aceste motive, în baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C.p.p. raportat la art. 998 – 999 Cod civil 1864 şi art.1003 C.civ.1864 instanţa va admite în parte cererea şi va obliga în solidar pe cei trei inculpaţi să achite părţii vătămate B I, suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.

Cu aceeaşi motivare, pe care nu o vom mai relua, şi în cazul părţii vătămate S M, instanţa apreciază cererea acesteia ca fiind întemeiată în parte, iar în baza art. 14 şi art. 346 C.p.p. raportat la art. 998 – 999 Cod civil 1864, obligă pe inculpatul M M-Z să achite părţii vătămate, suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.

În ceea ce priveşte solicitarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, instanţa reţine că au fost depuse dovezi în acest sens. Art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă persoanele care răspund potrivit legii şi care, prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

Faţă de această situaţie, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art.14 C.p.p. şi 998-999 Cod civil 1864, obligă în solidar pe cei trei inculpaţi să plătească suma de 374,3 lei reprezentând despăgubiri civile către Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, cu sediul în str. Brăilei, nr.177, jud. Galaţi, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă medicală acordată părţii vătămate Beraru Ilie.

În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare