Pretenţii

Sentinţa civilă numărul 2224 pronunţată în dosarul numărul 1426/332/2010 în data de 15.12.2010

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 28.05.2010, înregistrată sub nr. 1426/332/2010, reclamantul N.I.I. a chemat în judecată pe  pârâţii Consiliul Local al com. Obîrşia de Cîmp, jud. Mehedinţi şi Primăria com. Obîrşia de Cîmp, jud. Mehedinţi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 25.000 lei, cu titlu de despăgubiri (daune interese) şi la cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamantul arată că la data de 06.05.2003 a încheiat un contract de închiriere a luciului de apă în suprafaţă de 7 ha cu Primăria Obîrşia de Cîmp, contractul derulându-se până la data de 24.07.2008, când , la iniţiativa noului primar, Consiliul local a adoptat abuziv hotărârea  nr. 8, prin care unilateral s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 965/06.05.2003, pentru motivul că din anul 2003  ar fi existat  restanţe de plată la bugetul local.

Datorită acestui fapt, părţile au avut un litigiu, pentru anularea hotărârii nr. 8/27.07.2008, acţiunea reclamantului, iniţial, fiind respinsă  de Tribunalul Mehedinţi, însă prin decizia Curţii de Apel Craiova, s-a admis recursul acestuia şi s-a modificat sentinţa, în sensul că a fost admisă acţiunea privind anularea hotărârii nr. 8/2008 a Consiliului Local Obîrşia de Cîmp.

Reclamantul susţine că după adoptarea hotărârii nr. 8/2008, pârâţii i-au interzis accesul  la cele cinci heleştee, pe care le populase cu  peşte (puiet crap vara a II-a ) în luna iunie 2008, pe care îl achiziţionase cu suma de 23942,20 lei, conform facturilor  fiscale şi chitanţelor anexate, cele cinci heleştee trecând  astfel în administrarea Consiliului Local Obîrşia de Cîmp, cum rezultă chiar din conţinutul hotărârii.

Ca urmare, toată investiţia sa, dar şi beneficiul nerealizat, a profitat în exclusivitate pârâţilor.

Aşa fiind, urmare executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, reclamantul solicită suma de 23942,20 lei, investită pentru popularea luciului de apă cu 2 luni înainte de rezilierea unilaterală a contractului de închiriere, precum şi beneficiul nerealizat în perioada august 2009 până în prezent, conform  art. 10 din contract.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea  pe dispoziţiile art. 969, art. 1073 şi art. 1084 – 1086 C.civ.

In dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie: contractul de închiriere nr. 965/06.05.3003, hotărârea nr. 8/24.07.2008, proiectul de hotărâre pentru rezilierea contractului, din 17.07.2008, procesul verbal din 08.08.2008,  factura fiscală nr. 2210086/03.06.2008 şi chitanţa nr. 7382432, factura fiscală nr. 2210087/04.06.2008 şi chitanţa nr. 7382433, factura fiscală nr. 2210088 din 05.05.2008 şi chitanţa  nr. 7382434/05.06.2008, factura fiscală nr. 2210089 din 07.06.2008 şi chitanţa nr. 7382435, factura fiscală nr. 2210085/02.06.2008 şi chitanţa nr. 7382431, Decizia nr. 960/27.04.2010 a Curţii de Apel Craiova,  dovada plăţii taxei de timbru şi timbru judiciar, împuternicire avocaţială, a solicitat proba testimonială cu martorii D.C., L.C. şi efectuarea unei expertize de specialitate.

În apărare, pârâta  Primăria Comunei Obîrşia de Cîmp a depus la dosar: raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, din 07.09.2010, întocmit de expertul I.T.R., adresele nr. 252/11.06.2010 şi nr. 2683/15.09.2010,  hotărârea nr. 25/13.11.2008 şi a solicitat proba cu martorii P.M., C.C.  şi expertiză de specialitate.

In cauză a fost efectuat şi depus raportul de expertiză de către  expertul Angelescu Nicolae, la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

La termenul de astăzi, reclamantul, prin av. C.T., şi-a majorat pretenţiile la suma de 73.142 lei şi  a depus la dosar dovada achitării diferenţei de taxă de timbru.

 Tot la termenul de azi, văzând şi dispoziţiile art. 188 alin. 3 C.pr.civ., instanţa, constatând că după mandatul de aducere, martorii legal citaţi nu s-au înfăţişat în cauză, păşeşte la judecată, acordând  cuvântul părţilor în fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului  şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată şi reţine în fapt şi în drept următoarele:

La data de 06.05.2003, părţile au încheiat contractul de închiriere nr. 965, prin care pârâtele i-au atribuit reclamantului folosinţa luciului de apă în suprafaţa de 7,00 ha, reprezentând 5 heleştee, în scop piscicol (f.3).

Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local Obîrşia de Cîmp nr. 8 din 24.07.2008, pârâtele au hotărât unilateral, încetarea contractului de închiriere nr. 965/06.05.2003, încheiat cu reclamantul N.I., începând cu data de 25.07.2008 (f.20).

Pentru a proceda astfel, pârâtele au invocat faptul că reclamantul avea restanţe la bugetul local, pentru care au făcut aplicarea prevederilor art. 5, teza finală din contract, care stipulau că în cazul în care termenul de plată este depăşit cu 30 zile se va proceda la rezilierea contractului din iniţiativa primăriei unilateral.

Urmare acestei hotărâri, reclamantului i s-a interzis accesul la cele 5 heleştee, pe care tocmai le populase cu peşte (puiet crap vara a II-a), în luna iunie 2008, în valoare de 23.942,20 lei, conform facturilor şi chitanţelor ataşate la dosar, luciul de apă respectiv, trecând în administrarea pârâtelor (f.4-8, 20).

Prin decizia nr. 960 din 27.04.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, sentinţa nr. 1680/27.04.2009 dată de Tribunalul Mehedinţi a fost modificată, a fost admisă acţiunea reclamantului N.I.I. şi s-a dispus anularea Hotărârii nr. 8/24.07.2008 emisă de Consiliul Local Obîrşia de Cîmp, jud. Mehedinţi.

În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că măsura rezilierii contractului a fost adoptată la data de 24.07.2008, adică anterior expirării termenului scadent de plată, iar în privinţa întârzierilor la plata chiriei pe parcursul derulării contractului, acest aspect nu poate să atragă măsura în discuţie, întrucât prin acceptarea chiriei, pârâta a confirmat continuarea derulării contractului (f. 21-23).

Din decizia Curţii rezultă că pârâtele au adoptat abuziv măsura de reziliere unilaterală a contractului, încălcând obligaţia de a nu întreprinde nimic de natură a împiedica reclamantul în folosirea bunului închiriat.

De altfel şi martorii audiaţi, L.C. şi D.C., susţin că în iunie 2008, reclamantul a populat cele 5 heleştee cu puiet şi că după rezilierea contractului nu a mai avut acces la aceste amenajări piscicole. Ca urmare, după popularea bălţilor, reclamantul nu a putut să recolteze peştele rezultat în vederea valorificării.

Mai mult, după reziliere, consiliul local a adoptat o hotărâre în temeiul căreia, populaţia din localitate a putut să pescuiască liber şi fără plată în oricare din aceste heleştee, iar persoanele din afara comunei numai contracost (f. 11).

Cum rezilierea unilaterală a contractului de închiriere s-a datorat faptului că pârâtele, prin emiterea Hotărârii nr. 8724.07.2008, au încălcat cu intenţie (dol) „obligaţia de a nu face”, acestea datorează reclamantului daune-interese pentru neexecutarea abuzivă a obligaţiilor contractuale.

Urmare rezilierii contractului, reclamantul a suferit un prejudiciu efectiv de 23.942,20 lei, constând în c/val. a 2376 Kg  puiet crap, dar şi un beneficiu nerealizat de 49.200 lei, stabilit prin raportul de expertiză (f. 68).

În temeiul art. 1084 C.civ., daunele interese ce se cuvin reclamantului cuprind atât pierderea ce a suferit, cât şi beneficiul de care a fost lipsit. În speţă, beneficiul nerealizat de reclamant este previzibil, părţile stipulând în contract (art.10), că pentru neexecutarea obligaţiilor datorează despăgubiri, dar este şi direct, constituind legătura cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului, respectiv este consecinţa H.C.L. nr. 8/2008.

Din probele administrate rezultă aşadar că, în cauză, sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile contractuale, respectiv: existenţa unei obligaţii valabile de a asigura derularea contractului de închiriere; existenţa unei pagube datorată măsurii rezilierii unilaterale a contractului; culpa pârâtelor care intenţionat şi abuziv au oprit derularea contractului; punerea în întârziere a debitorului pe calea cererii de chemare în judecată, ce a făcut obiectul dos. nr. 7115/161/2008, soluţionat irevocabil de C.A. Craiova.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1073 şi 1082 C.civ, urmând să admită acţiunea reclamantului şi să dispună obligarea pârâtelor la plata daunelor-interese compensatorii, care au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor în urma neexecutării obligaţiilor contractuale în natură, această executare nemaifiind posibilă pentru perioada 24.07.2008 - 25.06.2010.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.pr.civ,

Admite acţiunea civilă având ca obiect „pretenţii”,  formulată de  reclamantul N.I.I.

Domenii speta

Spete similare