Partaj bunuri comune. Criterii de apreciere a cotei majorate.

Sentinţă civilă 7 din 20.12.2007


Prin cererea înregi strata la această instanţă sub nr. _ reclamantul _ a solicitat în contradictoriu cu pârâta _ partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote de 50% pentru ftecare.

In motivarea cererii reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta în perioada _, căsătorie ce a fost desfacută prin divort prin sentinţa civilă nr. _

Legal citată pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin întâmpinare a arătat că reclamantul a inclus in masa de împărţit bunuri care nu au existat niciodată sau care nu mai există deoarece s-au degradat, deteriorat, distrus, bunuri achiziţionate de ea după desfacerea căsătoriei, bunuri aparţinând copilului eel mare. De asemenea a inclus bunuri care constituie zestre a sa din partea părinţilor. Bunurile sunt foarte vechi aşa că nu se poate vorbi despre uzura lor după anul 2005. Apartamentul este vechi, degradat din acest motiv, după desfacerea căsătoriei a înlocuit tâmplăria cu geamuri termopan. Pe cale de cerere reconvenţională a solicitat partajarea bunurilor în cotă de 70% pârâta reconvenientă şi 30% reclamantul pârât. Arată pârâta reconvenientă că a obţinut venituri suplimentare din activitatea de croitorie, a facut hainele copiilor, a facut împrumuturi la C.A.R., a fost ajutată de părinţii şi sora sa. Reclamantul pârât a fost un consumator notoriu de băuturi alcoolice, toate veniturile sale le cheltuia în acest scop. Toate sarcinile familiei au căzut în sarcina sa: plata cheltuielilor căsniciei, îmbunătăţirile şi zugrăvitul apartamentului. Prin cererea completatoare pârâta reconvenientă a solicitat şi partajarea pasivului căsniciei. Datoriile comune au fost achitate doar din munca şi din efortul său.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de _ iar prin sentinţa civilă nr. _s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, din vina exclusivă a reclamantului pârât din prezenta cauză. In timpul căsătoriei părţile au dobândit, în condiţiile prevăzute de art. 30 din Codul familiei, următoarele bunuri: .

In urma probelor administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor, interogatoriul reclamantului pârât şi chiar din memoriile depuse la dosarul cauzei de către pârâta reconveninentă rezultă că din comuniunea de bunuri nu mai existau la data desfacerii căsătoriei următoarele bunuri:_. Din categoria bunurilor indicate de pârâta reconveninetă ca fiind de zestre, se reţine că s-au produs probe în acest sens doar pentru: _

Din declarative martorilor audiaţi în cauză se reţine că ambele părţi au avut loc de muncă pe perioada căsătoriei. Cu toate acestea, declară martorii pârâtei reconveninete că reclamantul pârât era un consumator înrăit de băuturi alcoolice, banii pe care acesta îi câştiga erau folosiţi pentru procurarea de băuturi alcoolice, pentru achitarea datoriilor pe care le facea la diverse magazine în vederea procurării de băuturi alcoolice. Declaraţiile martorilor se coroborează

 

şi cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv deciziile de sancţionare de la locul de muncă al reclamantului pârât. Mai mult, arată martorul _ că în repetate rânduri s-a intervenit pentru ca reclamantul să nu îşi piardă locul de muncă urmare a faptului că obişnuia să consume alcool chiar şi în timpul orelor de program. A rezultat din declaraţiile martorilor pârâtei reconveniente şi faptul că aceasta, pentru suplimentarea veniturilor familiei obişnuia să facă, contra cost, croitorie şi să muncească o suprafaţă de teren ce i-a fost data de către părinţi. Mai mult, arată martorii că economisea din veniturile familiei prin confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte pentru copii părţilor. Pentru întreţinerea familiei s-a ajuns în situaţia ca unul din copii părţilor, deşi minor, să presteze activităţi aducătoare de venituri. De-a lungul căsătoriei a fost o femeie gospodină, ocupându-se în permanenţă de copii, menaj, de achitarea datoriilor familiei în timp ce pârâtul avea o atitudine indiferentă faţă de bunul mers al căsniciei. Declaraţiile martorilor reclamantului pârât s-au dovedit a fi vădit nesincere faţă de întreg materialul probator administrat în cauză, astfel încât vor fi înlăturate.

Pentru aceste considerente, instanţa de judecată urmează să admită capătul de cerere formulat de pârâta reconvenientă şi să constate că aceasta are o contributie de 70% la dobândirea bunurilor comune.