Tâlhărie

Titlu : Tâlhărie

Prin rechizitoriul nr. 1399 P/2007 din data de 27.02.2008 şi înregistrat la instanţă sub nr. 301/339/2008 din data de 27.02.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor C.P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 al.1 cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit.  b şi c şi alin.21 lit. a Cod penal; art. 211 alin.1 Cod penal rap. la art. 211 alin.2 lit. b şi c Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal şi L.Ş.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 al.1 Cod penal rap.la art. 211 al.2 lit. b şi c şi al.21 lit. a cod penal.

Se reţine în actul de sesizare că în seara zilei de 05.12.2007, inculpaţii prin întrebuinţarea de violenţe au sustras de la partea vătămată V.G.V.ghiozdanul în care au crezut că acesta ascunsese telefonul mobil, iar inculpatul C.P.F., în  seara zilei de 07.12.2007, de asemenea prin întrebuinţarea de violenţe a sustras de la partea vătămată M.V. un telefon mobil.

Prin rechizitoriul nr. 3269 P/2007 din data de 05.05.2008 şi înregistrat la Judecătoria Alexandria sub nr. 1335/740/2008 din data de 05.05.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a  inculpaţilor C.P.F. şi L.Ş.M.  , ambii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin.1, 2lit.l b şi c şi alin. 21 lit. a Cod penal.

Se reţine în actul de sesizare că inculpaţii în noaptea de 23/24.11.l2007, în timp ce se aflau pe raza mun. Alexandria, prin violenţă au deposedat-o pe parte civilă D.P. de două telefoane mobile şi bijuterii din argint, cauzând un prejudiciu de  1.000 lei.

La termenul din 16.05.2008,  Judecătoria Zimnicea, constatând întrunite cerinţele impuse de textele de lege incidente în cauză a admis cererea formulată de inculpaţi, prin apărători şi a  dispus, în baza diusp.art.34 lit.b) şi d)  c.p.p., a disp.art.35 şi 36 din acelaşi cod, conexarea dosarului nr.1335/740/2008 al Judecătoriei Alexandria la dosarul nr.301/339/2008 al Judecătoriei Zimnicea.

Examinând actele şi lucrările dosarului: procesul verbal de sesizare din oficiu, plângerii şi declaraţii părţi vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului + planşe foto, procesul verbal de  prezentare pentru recunoaştere din grup + planşe foto, acte medico-legale, dovadă restituire bun sustras, declaraţii martori, procesul verbal de verificare registru camera de gardă Spitalul Zimnicea, fişe cazier, declaraţii învinuiţi, acte medicale, caracterizări ale inculpaţilor copii de pe foaia matricolă, adeverinţe emise de unitatea şcolară, precum şi referatele de evaluare efectuate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la solicitarea instanţei, instanţa reţine următoarele:

Inculpaţii C.P.F. şi L.Ş.M. sunt în vârstă de 18 ani şi sunt elevi la Liceul Teoretic Zimnicea.

În seara zilei de 05.12.2007, de comun acord cei doi inculpaţi au luat hotărârea infracţională de a sustrage un telefon mobil în scopul valorificării bunului în interes personal. Astfel în baza hotărârii luate, inculpaţii s-au deplasat în zona Şcolii generale nr. 2 Zimnicea, unde au aşteptat ieşirea elevilor de la cursuri, cunoscând faptul că majoritatea acestora deţin telefoane mobile. La un moment dat într-un grup de elevi au observat pe partea vătămată V.G.V. , care vorbea la telefonul mobil, fiind însoţit de martorul S.F.V., deplasându-se pe str. Primăverii, fapt pentru care inculpaţii s-au hotărât să-i urmărească pe minori în scopul sustragerii telefonului.

Profitând că strada era slab iluminată, iar în preajmă nu se aflau trecători, la intersecţia str. Primăverii cu Călugăreni, inculpatul C.P.F. s-a apropiat de partea vătămată şi pe la spate a prins-o cu mâinile de gât, cerându-i telefonul mobil, moment în care V.G.V. , fără a fi observat de inculpaţi, a reuşit să arunce telefonul lângă Bordură. În acest timp inculpatul L.Ş.M. i-a smuls acestuia ghiozdanul din mână, considerând că partea vătămată băgase  telefonul acolo, întrucât nu l-au mai văzut în mâna sa.

În momentul în care colegul său era agresat de cei doi inculpaţi, minorul  S.F.V. , de frică a fugit de la faţa locului, sesizând despre cele întâmplate primul organ de poliţie întâlnit.

Ulterior, verificând conţinutul ghiozdanului şi constatând că în el erau doar cărţi şi rechizite şcolare, nu şi telefonul mobil, inculpaţii l-au abandonat în apropierea blocurilor din Zona Liceului Teoretic Zimnicea  şi, deşi în timpul cercetărilor au indicat poliţiştilor zona respectivă, ghiozdanul nu a mai fost găsit.

În aceeaşi seară, după ce au fost anunţate, organele de poliţie, partea vătămată V.G.V. şi S.F.V.  au revenit la locul faptei, unde au găsit telefonul mobil, care era dezmembrat datorită impactului cu solul, urmare aruncării pentru a nu fi sustras de inculpaţi.

2. În seara zilei de 07.12.2007, în jurul orelor 23,00, în timp ce se deplasa pe raza oraşului Zimnicea, respectiv pe str. Mihai Viteazul, inculpatul C.P.F. a observat-o pe partea vătămată M.V. , colegă la acelaşi liceu. Cunoscând că aceasta are telefon mobil şi intenţionând să i-l sustragă în scopul  valorificării, pentru a face ros de bani, inculpatul a aşteptat-o în scara blocului în care aceasta locuieşte. În momentul în care partea vătămată M.V., după ce a parcat autoturismul, a intrat în scara blocului şi cu ajutorul telefonului a intenţionat să lumineze întrucât era întuneric, inculpatul a lovit-o cu pumnul în faţă, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut, iar telefonul i-a scăpat din mână şi a fost luat de inculpat, care a părăsit în fugă locul faptei. Inculpatul a  lăsat telefonul mobil, marca Nokia 6300, la locuinţa sa, în eventualitatea găsirii unui cumpărător, iar în momentul cercetărilor bunul sustras a fost restituit părţii vătămate prin intermediul organelor de cercetare penală.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2741/B/12.12.2007, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Teleorman, rezultă că „M.V. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din  07.12.2007 şi care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale”.

Inculpaţii C.P.F. şi L.Ş.M. , locuiesc în Zimnicea, judeţul Teleorman, iar în Ziua de 23.11.2007, s-au deplasat în Alexandria, pentru a se plimba, mergând şi într-un bar unde au rămas până în jurul orelor 23,00.

Cei doi inculpaţi au mers la gară, pentru a lua trenul spre Zimnicea, însă, întrucât pierduseră ultimul tren, au hotărât să se deplaseze cu un taxi.

În timp ce se deplasau pe o alee situată între clădirea fostului CEC şi blocul 313 de pe str. Ion Creangă, au văzut-o pe partea civilă D.P. , care era singură şi au atacat-o, luând-o prin surprindere.

Inculpatul C.P.F. a început să o lovească pe partea civilă D.P. cu pumnii şi picioarele, trântind-o la pământ, după care i-a luat din buzunarul gecii, cu care era îmbrăcată, două telefoane mobile, marca Nokia şi Samsung, smulgându-i totodată lanţul de argint de la gât, dar şi un inel, tot din argint, de pe deget.

Inculpatul C.P.F. a continuat să o lovească pe partea civilă, în tot acest timp, inculpatul L.Ş.M. stând la aproximativ 2 m depărtare de cei doi, iar la un moment dat i-a zis inculpatului  C.P.F. să o lase pe partea civilă, că ajunge cât a lovit-o şi au plecat spre staţia TAXI din zona Pieţei Centrale.

Cei doi inculpaţi au ajuns la Zimnicea cu un taxi condus de numitul Z.D.M., căruia neavând bani să-i plătească cursa, i-au lăsat gaj telefonul mobil marca Nokia, sustras de la partea civilă D.P. , spunându-i că a doua zi îl vor căuta şi îi vor achita banii, iar el le va restitui telefonul.

Întrucât acest lucru nu s-a mai întâmplat, numitul Z.D.M. a vândut telefonul mobil numitului C.M. , din comuna Ţigăneşti, de unde a fost ridicat şi prestat părţii civile D.P. .

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2616/B/2007 din 27.11.2007 al S.M.L. Teleorman rezultă că partea civilă D.P. a prezentat leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.

Partea civilă D.P. , fiind audiată, a apreciat valoarea prejudiciului cauzat la suma de 1.000 lei, însă, întrucât i-a fost restituit telefonul mobil marca Nokia, s-a mai constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 600 lei.

Partea civilă D.P. a mai declarat că nu-i poate recunoaşte pe cei doi inculpaţi, întrucât aceştia aveau glugă pe cap, însă a precizat că a fost lovită de inculpatul mai înalt ca statură, fiind vorba de inculpatul C.P.F.

Fiind audiaţi, inculpaţii C.P.F. şi L.Ş.M. au confirmat situaţia de fapt, reţinută în cauză, însă fiecare au aruncat agresiunea părţii civile în sarcina celuilalt.

În ce priveşte solicitările apărătorilor inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului L.Ş.M. din infracţiunea prev.şi ped. de art.211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p. în infracţiunea prev. şi ped. de art.262 c.p.( cerere formulată de apărătorul acestuia ,av. C.F. .) şi în complicitate la infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped.de art. 26 raportat la  art.211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p.( apărătorul inculpatului C.P.F., av. A.C.D.), instanţa a  găsit-o  nefondată pe prima şi întemeiată pe cea de-a doua, pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, potrivit art.262 c.p., omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151, 217 alin. 2-4, art. 218 alin. 1 şi art. 276 alin. 3 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. În consecinţă,infracţiunea omisivă  de nedenunţare a infracţiunilor enumerate limitativ de art.262 c.p. invocat anterior apare ca o infracţiune subsecventă şi  presupune întotdeauna săvârşirea  anterioară a altei infracţiuni,- infracţiunea nedenunţată -,  dar aceasta  nu înseamnă nicicum că ar fi o formă de participaţie la acea infracţiune. Se va putea vorbi de o formă de participaţie la infracţiunea săvârşită anterior, deci la infracţiunea nedenunţată, şi nu de infracţiunea prevăzută în art.262 c.p., dacă nedenunţătorul a promis celui ce urma să săvârşească infracţiunea că nu o va denunţa, întărindu-i, în felul acesta, hotărârea infracţională ( complicitate morală).

În speţă,din întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut  că inculpaţii de comun acord au hotărât să o urmărească pe partea vătămată  D.P. şi „ să vadă ce are asupra ei” ( fila 4 din dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria).Convingerea instanţei în acelaşi sens s-a  mai fundamentat  pe declaraţiile inculpaţilor şi ale părţii vătămate coroborate între ele. Astfel, partea vătămată relatează că a fost „ agresată de două  persoane” (fila 85 din acelaşi dosar), iar din contradicţiile dintre relatările inculpaţilor,instanţa a dedus aceeaşi situaţie de fapt,- o înţelegere prealabile dintre inculpaţi în săvârşirea faptei. Nu mai puţin, din declaraţia aceeaşi părţi vătămate,coroborată cu relatările inculpaţilor înşişi în sensul că inculpatul L.Ş.M. i-a cerut inculpatului C.P.F. să  înceteze, să o lase pe partea vătămate în pace, întrucât „ ajunge”, instanţa a reţinut  existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţi. Acest mod de intervenţie,- „ ajunge”- relevă, în accepţiunea instanţei, existenţa înţelegerii prealabile dintre inculpaţi,  intervenţia, nefiind în nici un caz a unei persoane luate prin surprindere ,- în această ipoteză inculpatul  L.Ş.M. putând interveni pentru a-l împiedica efectiv pe celălalt coinculpat să continue agresiunea sau să-i fi cerut explicaţii „Ce ai cu ea?”,”De ce ai procedat astfel?”,intervenţie, care dacă ar fi fost a unei persoane luate prin surprindere ar fi putut fi exprimată chiar în prezenţa părţii vătămate şi,eventual,confirmată de aceasta. Inculpatul L.Ş.M. , neprocedând astfel, fundamentează o dată în plus, convingerea instanţei în sensul existenţei unei înţelegeri prealabile între inculpaţi.

Cu aceste argumente, a reţinut  instanţa că gradul de contribuţie al inculpatului L.Ş.M. la săvârşirea faptei nu a fost unul pur decorativ, întâmplător , de  simplă luare la cunoştinţă de săvârşirea de către inculpatul C.P.F. a infracţiunii de tâlhărie şi de neîndeplinire a obligaţiei sale legale de a o denunţa pe aceasta, situaţie faţă de care a respins ca nefondată cererea apărătorului său, av. C.F.  de schimbare  a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. şi ped. de art.211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p. în infracţiunea prev. şi ped. de art.262 c.p.

În ce priveşte solicitarea apărătorului inculpatului  C.P.F. av.A. C. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.Ş.M. din infracţiunea  de tâlhărie prev. şi ped. de art.211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p. în complicitate la această infracţiune,- prev. şi ped.de art. 26 raportat la  art.211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p.-, instanţa a găsit-o  întemeiată,pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, infracţiunea complexă de tâlhărie absorbind, comprimând, prin voinţa legiuitorului, în conţinutul său, conţinutul infracţiunilor de furt cât şi cel al infracţiunilor de violenţă sau de ameninţare, şi elementul material al acesteia,- ca o componentă a laturii obiective a infracţiunii – are, la rândul lui, o structură complexă. Cu atât mai mult,într-un asemenea tip de infracţiuni,participaţia penală poate cunoaşte anumite particularităţi. Astfel , dacă în ce priveşte coautoratul este unanim admis că acesta există şi atunci când unii dintre participanţi au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă sau ameninţare iar alţii numai la sustragerea bunurilor, ambele activităţi fiind incluse în conţinutul tâlhăriei,prin săvârşirea oricăreia dintre acestea realizându-se în parte latura obiectivă a infracţiunii, nu mai puţin, pentru existenţa complicităţii, este indiferent dacă autorul a săvârşit  furtul în modalitatea avută în vedere de complice,deoarece în oricare dintre modalităţi,complicele a ştiut că autorul va comite o tâlhărie şi a vrut să contribuie,prin actele de ajutor,la săvârşirea acestei infracţiuni.

În speţă, cu argumentele expuse anterior, existenţa înţelegerii prealabile dintre inculpaţi în săvârşirea faptei, fiind neîndoielnică, sun aspectul reţinerii în sarcina acestora a infracţiunii de tâlhărie, gradul lor de contribuţie este lipsit de relevanţă, acesta prezentând relevanţă numai  sub aspectul  formei de participaţie penală în care aceştia au săvârşit fapta. În acelaşi sens, este , în accepţiunea instanţei lipsită de relevanţă modalitatea în care aceştia au înţeles să convină cu privire la săvârşirea faptei, - care dintre inculpaţi să o atace pe partea vătămată, inculpatul L. sau inculpatul C., sau ambii, care dintre ei să asigure paza etc. -, relevantă fiind în speţă modalitatea în care s-a consumat infracţiunea. Desfăşurarea în concret a evenimentelor din speţă, apreciază instanţa , ţine mai mult de repeziciunea cu care a acţionat inculpatul C. , de intervertirea , aproape instantanee a hotărârii infracţionale a acestuia în acţiunea, în activitatea infracţională însăşi, decât de conţinutul înţelegerii dintre inculpaţi. Prin prisma modalităţii în care a reţinut instanţa că s-au desfăşurat  faptele şi s-a consumat infracţiunea,  instanţa apreciază că,deşi inculpatul L. nu a săvârşit nemijlocit acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de tâlhărie, acesta, având anterior cunoştinţă de săvârşirea faptei, şi rămânând la circa 2 metri de inculpatul C. care exercita efectiv actele de violenţă şi de deposedare a părţii vătămate D.P. de  bunuri, a întreţinut şi consolidat hotărârea inculpatului C. de a săvârşi fapta, contribuţia sa a folosit efectiv inculpatului C. , asigurându-i astfel, paza şi constituind un act de sprijinire a executării faptei,concomitent cu executarea, modalităţi concrete de contribuţie care se constituie,în accepţiunea instanţei în complicitate morală, complicitate concomitentă,prin ajutare. Convingerea instanţei în acest sens s-a  întemeiat pe declaraţiile părţii vătămate potrivit căreia în timpul agresiunii, celălalt inculpat era lângă cel care o agresa ,asista la ce se întâmplă,la un moment dat, cerându-i celui care o agresa să o lase în pace pe partea vătămată că „ajunge” .

Cu aceste argumente instanţe  a reţinut că inculpatul L.,deşi nu a realizat în mod nemijlocit acte materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, a înlesnit realizarea acesteia,activitatea sa apărând deci ca o participaţie  secundară,accesorie, şi făcând ca autorul C. să săvârşească mai uşor, mai sigur infracţiunea, situaţie faţă de care instanţa, în baza disp.art.334 c.p.p., admiţând cererea apărătorului  inculpatului C., av.A. C., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L., din infracţiunea de tâlhărie,prev.şi ped. de art. 211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p. în complicitate la această infracţiune,- prev. şi ped.de art. 26 raportat la  art.211 alin. 1,2 lit.b) şi c) şi alin.21 lit a) c.p.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă şi mijloacele de probă pe care aceasta se întemeiază,fiind cele expuse anterior, în drept, faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 211 alin. 1,2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. a) Cod penal (faptele din 23.11.2007 şi din 05.12.2007), ale infracţiunii prev. şi ped. de art. . 211 alin.1 Cod penal rap. la art. 211 al.2 lit. b şi c Cod penal (fapta din 07.12.2007) – inculpatul  C.P.F. şi ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1,2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a Cod penal (fapta din 23.11.2007) şi cea prev. şi ped. de art. 211 alin.1 Cod penal rap. la art. 211 alin.2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a Cod penal  (fapta din 05.12.2007) – inculpatul L.Ş.M. , texte de lege în baza cărora instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 c.p., instanţa a apreciat  că prin condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege, scopul preventiv - educativ al pedepsei prevăzut de art.52 c.p. va fi atins.

A reţinut  instanţa în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev.de art.74 lit.a) c.p. -  dovedită în speţă de fişa de cazier a inculpaţilor şi din care rezultă că aceştia nu au mai fost condamnaţi anterior, precum şi de depoziţiile martorilor încuviinţaţi inculpaţilor în circumstanţiere, cât şi din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman - , şi a dat eficienţă dispoziţiilor art.76  din acelaşi cod.

Pentru stabilirea în concret a cuantumului pedepselor pe care urmează să le aplice inculpaţilor, instanţa a avut  în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptelor în fiecare caz în parte, intensitatea agresiunii asupra fiecăreia dintre părţile vătămate, cât şi atitudine inculpaţilor şi modul în care aceştia s-au raportat ulterior la faptele săvârşite .

Reţinând că inculpaţii au săvârşit faptele în concurs real, instanţa a făcut  aplicarea în speţă a dispoziţiilor art.33 c.p. ,urmând ca inculpaţii, în condiţiile art.34 din acelaşi cod, să execute pedeapsa cea mai grea.

Constatând întrunite în speţă cerinţele impuse de disp.art. 861 c.p. şi apreciind , ţinând seama de persoana inculpaţilor, de comportamentul lor după comiterea faptei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni, instanţa va dispune  suspendarea executării pedepsei aplicate inculpaţilor, sub supraveghere. Nu mai puţin, în accepţiunea instanţei constituie un avertisment pentru inculpaţi, şi, în acelaşi timp o premisă de natură se inhibe eventuala tendinţă spre săvârşirea de infracţiuni de către inculpaţi, împrejurarea că aceştia au executat deja o prevenţie de la data de 10.04.2008 inculpatul C.P.F. şi de la data de 11.04.2008, inculpatul L.Ş.M. , - la zi.

În condiţiile art.862  c.p., instanţa a fixat inculpaţilor termene de încercare, urmând ca pe durata acestuia,inculpaţii, în condiţiile art.863 din acelaşi cod, trebuind să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Teleorman;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b) - d) se comunică  Serviciului  de Probaţiune Teleorman .

În baza aceluiaşi ultim text de lege invocat anterior, instanţa  a impus  condamnaţilor respectarea următoarelor obligaţii :

a) să participe la toate activităţile ( programele) desfăşurate de Serviciul de Probaţiune.

b) să nu intre în legătură unul cu altul şi cu persoane cu comportament antisocial.

Supravegherea executării obligaţiilor se va face de Serviciul de Probaţiune Teleorman.

A atras atenţia condamnaţilor asupra disp. art. 864 Cod penal.

În condiţiile art.350 alin.3 lit.b) c.p.p., instanţa a dispus punerea de îndată în libertate a condamnaţilor,  C.P.F. şi L.Ş.M. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 4A din 11 aprilie 2008 şi respectiv, nr. 5A din 11 aprilie 2008, emise de Judecătoria Alexandria, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză iar,  în baza disp. art.88 c.p., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor prevenţia executată de aceştia de la data de 10.04.2008 inculpatul C.P.F. şi de la data de 11.04.2008, inculpatul L.Ş.M., - la zi.

În ce priveşte acţiunea civilă,  a constatat instanţa recuperate  prejudiciile cauzate părţilor civile  V.G.V şi M.V.

Cu privire la partea civilă D.P. , cu argumentele expuse anterior,reţinând instanţa vinovăţia inculpaţilor, constatând că cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei partea vătămată a făcut dovada prejudiciului cauzat prin fapta inculpaţilor, precum şi văzând disponibilitatea manifestată de aceştia pentru recuperarea prejudiciului, instanţa, în baza disp. art.998 şi următoarele c.civ., ale art. 14 şi următoarele c.p.p., precum şi în baza disp.art.346 c.p.p., a obligat inculpaţii în solidar să plătească părţii civile D.P. suma de 600 lei – despăgubiri civile.

Cu aceleaşi argumente expuse anterior, la care a adăugat  instanţa şi pe cel desprins din disp. art.I pct.34 din O.U.G. nr.72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, instanţa a obligat de asemenea inculpaţii în solidar să plătească părţii civile  Spitalul Judeţean de urgenţă Alexandria  suma de 195,79 lei, - plus (dobânda) penalităţile de întârziere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la achitarea integrală, - cu titlu de despăgubiri civile – reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată D.P.

În baza disp. art. 191 Cod proc. penală a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor  judiciare statului.

A luat act instanţa că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare