Contestaţie La Executare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 1718/339/2009 din data de 29.07.2009, contestatoarea SC A.C.T.I.(ROMANIA)  BUCUREŞTI, reprezentată convenţional  de SCA N.N.D.K.P. BUCUREŞTI,  în  temeiul art.172 c.pr.fiscală raportat la art.399 şi 404 cod pr.civ. a formulat  în contradictoriu cu :

- Agenţia  Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, în baza mandatului transmis de ANAF,

- Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Teleorman,

- Administraţiei Finanţelor Publice Contribuabilii Mijlocii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Teleorman,

-SC I.F. SRL,

-S.G.P. S.A. Giurgiu

contestaţie la executare prin care a solicitat în temeiul art.172 alin.1 coroborat cu art.174 alin.3 c.pr. fiscală anularea actelor de executare reprezentate de licitaţia publică ce a avut loc în data de 22.07.2009 şi prin care s-a înstrăinat imobilul situat în oraşul Zimnicea, zona Portului, judeţ Teleorman, - spaţii depozitare cereale aflat în proprietatea SC S.G.P. SA şi a actului de adjudecare a imobilului emis în această procedură în favoarea SC I.F.SRL;

- În temeiul art.172 alin.1 coroborat cu art.174 alin.3 c.pr. fiscală îndreptarea  actului de executare reprezentat de licitaţia publică, în sensul reluării acestei proceduri, cu acordarea posibilităţii  de a participa:

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

pentru următoarele motive:

Contestatoarea a încheiat în  data de 13.04.2007 contractul nr.723, contract având ca obiect încheierea silozului ce urma să fie construit de către SC S.G.P. SA pentru  o perioadă minimă de 3440 zile, cu începere de la data semnării protocolului de predare.

În contractul de închiriere a fost înserat un pact de preferinţă în favoarea  ei în caz de înstrăinare a imobilului ce face obiectul acestui act.

În data de 22.07.2009, ca urmare a executării silite a SC S.G.P. SA, ANAF a organizat licitaţia prin care a fost înstrăinat către SC I.F.SRL, imobilul proprietatea debitorului şi obiect al contractului nr.723/13.04.2007, situat în oraşul Zimnicea,  zona portului, judeţ Teleorman, imobil compus din următoarele construcţii: C1 – clădire poartă, C2 – clădire administrativă P+1, C3 – clădire depozit, C4 – clădire atelier depozit P+1, C5 – post trafo, C6 – spaţii depozitare cereale.

În apărarea intereselor a arătat că  organul de executare nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a înştiinţa SC A.T.I.(România) SRL cu privire la locul şi momentul desfăşurării licitaţiei publice ce s-a desfăşurat în data de 22.07.2009.

S.C. S.G.P. SA şi SC I.F.SRL fac parte din acelaşi grup de societăţi, existând suspiciunea că adjudecatarul a participat la licitaţie în numele debitorului, faptă nepermisă  de codul de procedură civilă.

Cu privire la încălcarea de către organul de executare a obligaţiei de înştiinţare prevăzute de art.162  din codul de procedură fiscală.

Potrivit art.162 din codul de procedură fiscală, organul de executare are obligaţia de a efectua publicitatea vânzării prin licitaţie a bunurilor debitorului cu cel puţin 10 zile înaintea desfăşurării efective a acesteia, pentru a oferi posibilitatea persoanelor interesate să participe în  vederea adjudecării bunurilor dar şi în perspectiva protejării unor drepturi dobândite în raport de acestea.

Despre data, ora şi locul licitaţiei  au fost înştiinţaţi şi debitorul, custodele,  administratorul sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.

Este de necontestat faptul că participarea la licitaţie nu oferă garanţia câştigării acesteia şi deci a dobândirii dreptului de proprietate asupra silozului, dar organul de executare avea obligaţia legală de a asigura contestatoarei cel puţin posibilitatea de a se prezenta şi de a încerca să-şi apere drepturile sale obţinute în raport de imobilul în cauză.

Din modul de redactare a art.162, se desprinde, fără putinţă de tăgadă , faptul că, pe lângă obligaţia de a asigura publicitatea generală a licitaţiei, reglementată de alin.2 al art. 167, autoritatea are şi obligaţia, distinctă şi suplimentară, de a înştiinţa subiectele de drept circumstanţiate de dispoziţiile imperative ale alin .3 al aceluiaşi articol cu privire la organizarea licitaţiei.

Drept consecinţă, organul de executare nu se poate preleva doar de îndeplinirea publicităţii licitaţiei în general – prin afişarea la uşa primăriei, prin publicarea anunţului într-un cotidian naţional sau local sau prin alte modalităţi prevăzute de lege – cât timp nu şi-a îndeplini t şi obligaţia de a înştiinţa subiectele de drept prevăzute de alin .3. A arătat în acest sens, contestatoarea se înscrie în categoria persoanelor ce trebuie  să fie înştiinţate despre data, ora şi locul licitaţiei prin care s-a vândut silozul aflat în Zimnicea, zona Portului în calitatea de titular al sarcinii ce grevează respectivul bun imobil – dreptul de folosinţă al silozului, drept dobândit în temeiul contractului de închiriere nr.723.

Obligaţia de înştiinţare a subiectelor circumstanţiate de art-162 ali.3 trebuie îndeplinită de către autoritate cu buna credinţă,  prin emiterea unei adrese în acest sens, cu verificarea comunicării efective a acesteia, astfel încât să existe un interval de timp suficient pentru luarea unei decizii din partea terţului înştiinţat privind participarea sa la licitaţie, câr şi pentru a permite terţului efectuarea procedurilor obligatorii participării.

În cazul de faţă s-a urmărit fraudarea scopului avut în vedere de textul de lege menţionat, organul de executare emiţând  în mod formal un anunţ, în temeiul art.162 alin.3 cod pr. fiscală, nu la sediul social al societăţii, ci pe adresa unui punct de lucru deschis chiar la sediul debitorului aflat în procedura de executare silită, în contextul în care respectivul debitor avea interesul să asigure participarea la licitaţie a unei singure companii făcând parte din grupul său de interese, pentru a adjudeca prin interpus imobilul.

Adresa transmisă de organ ul de executare fiscală nu a fost primită de către ea în termen util, dovadă în acest sens fiind însăşi faptul că documentul care ar fi trebuit să confirme primire de către destinatar a fost predate cu tot cu plicul conţinând adresa de informare la Căpitănia Portului Zimnicea, care a predat-o unui reprezentant al ATI (România)  SRL  - şeful de siloz, cu o zi înainte de ziua licitaţiei – 21.07.2009.

Pe verso-ul  acesteia nu există nici semnătura prin care destinatarul confirmă primirea anunţului şi nici data la care anunţul ar fi trebuit să fie primit. Cu atât mai puţin, la rubrica ce trebuia completată de lucrătorul poştal, nu figurează ştampila cu data poştei sau semnătura agentului.

Având în vedere importanţa informării terţilor interesaţi de procedură, importanţă  rezultată implicit din chiar faptul reglementării în mod expres a obligaţiei de înştiinţare, sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea corespunzătoare de către autoritate a obligaţiei de înştiinţarea a ei este nulitatea întregii proceduri de înstrăinare forţată a silozului.

Licitaţia, ca act distinct în cadrul executării silite, este precedată obligatoriu de o succesiune de acte şi operaţiuni juridice a căror conformitate cu legea şi a căror ordine de îndeplinire trebuie respectată pentru a putea lua naştere o procedură al căprui rezultat să fie în deplină concordanţă cu rigorile impuse de legiuitor, în scopul protejării intereselor generale. Neparcurgerea corectă a cel puţin uneia dintre aceste etape duce la anularea tuturor actelor din procedură realizate ulterior, chiar dacă toate celelalte operaţiuni s-au desfăşurat conform prevederilor legale.

Aşa cum a menţionat şi anterior, una dintre etapele ce trebuie parcurse în mod obligatoriu, în vederea înstrăinării imobilului proprietatea a SC S.G.P. SA,  potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, era înştiinţarea subiectelor circumstanţiate de codul de pr. fiscală, printre care şi chiriaşul A.T. SRL , în vederea acordării posibilităţii acestora de a participa la licitaţie, dar şi de a-şi apăra drepturile pe care le-au dobândit în raport de imobilul executat.

Această etapă a fost omisă voit din ordinea legală de desfăşurare a procedurii astfel încât întreaga procedură a licitaţiei trebuie desfiinţată pentru a garanta respectarea legii.

Deşi codul fiscal nu prevede în mod expres sancţiunea pentru încălcarea obligaţiei speciale de înştiinţare ce incumbă organului de executare, trebuie observat că, în acest caz, intervine nulitatea întregii proceduri de înstrăinare forţată a bunului imobil proprietate a debitorului SC S.G.P. SA, prin completarea dispoziţiilor legale din procedura fiscală, cu cele cuprinse în art.105 alin.2 cod pr.civ.

Aflându-se în prezenţa unei nulităţi virtuale, arată că  vătămarea ei constă în încălcarea dreptului chiriaşului A.T. (România) SRL, titular la unui drept de preemţiune asupra bunului în caz de vânzare, de a participa la licitaţia din data de 22.07.2009, încălcare ce s-a produs prin necomunicarea anunţului de participare. Cu alte cuvine, prin  manoperele  dolosive anterior precizate, pe lângă împiedicarea participării la licitaţie a terţului titular al unei sarcini asupra imobilului vândut la licitaţie, a fost vătămat şi dreptul câştigat pe cale contractuală, deopotrivă protejat legal, al aceleaşi societăţi, de a fi preferată la un preţ egal în caz de înstrăinare a imobilului ce face obiectul contractului nr.723.

Desigur, atât organul de executare silită, cât şi debitorul sau terţul adjudecat aveau cunoştinţă de faptul că potrivit art.510 alin.1. teza a II a cod pr.civ.”La preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit”.

Aşa fiind SC ATI (România)SRL a suferit o vătămare imposibil de reparat altfel decât prin anularea formelor de executare şi a actului de adjudecare, prin faptul că organul de executare nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de a înştiinţa societatea despre licitaţia prin care s-a înstrăinat un bun imobil asupra căruia societatea are un drept de folosinţă şi unul de preferinţa la cumpărare.

Cu privire la apartenenţa debitoarei – SC S.G.P. SA şi a adjudecătoarei – SC I.F.SRL la acelaşi grup de societăţi.

Potrivit art.2 alin.3 cod pr. fiscală, „Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile  codului de procedură civilă.” În acest sens, potrivit art.507 alin.2 din codul de procedură civilă, „Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane”.

La o analiză superficială a actelor de executare silită, se poate concluziona că dispoziţiile legale mai sus menţionate au fost respectate, debitorul SC S.G.P. SA neparticipând  nici în mod direct, nici indirect la licitaţia publică din 22.07.2009, în condiţiile în care bunul imobil a fost atribuit singurului participant  ce a oferit nu mai mult decât preţul de pornire al licitaţiei – respective societăţii SC I.F.SRL. De asemenea, tot din perspectiva aparenţei, între cele două societăţi nu există nici un fel de raport de interdependenţă.

Cu toate acestea, conform informaţiilor obţinute până în prezent de societate consideră că dispoziţiile codului de procedură civilă mai sus  citate au fost încălcate şi deci că debitorul a participat la licitaţie „prin alte persoane” întrucât atât societatea debitoarea cât şi adjudecatara fac parte din acelaşi grup de societăţi – I.G..

A subliniat în susţinerea celor anterior precizate că membrii Consiliului de Administraţie al debitoarei executate silit, SC S.G.P. SA, sunt în acelaşi timp şi administratori ai altor societăţi din grupul I..

Astfel, D.F. – administrator al  SC S.G.P. SA  îndeplineşte funcţia de administrator şi al altor societăţi din acest grup: SC I. SRL, I.A. SRL şi B.F.E. SRL. În acelaşi timp P.I.S., preşedintele Consiliului de Administraţie al adjudecatarului SC I.F.SRL este şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C. SA - parte a aceluiaşi grup.

Faţă de cele de mai sus învederate, a solicitat reţinerea acestui nou argument pentru aplicarea sancţiunii nulităţii întregii proceduri de licitaţie, inclusiv a actului de adjudecare, cu  consecinţa firească a reluării actelor de pregătire a licitaţiei, şi acordarea posibilităţii reale chiriaşului A.T.I.S. (România) SA de a participa şi de a ”lupta cu arme egale” în faţa celorlalţi competitori.

În concluzie, pentru  toate considerentele prezentate anterior a solicitat instanţei anularea  licitaţiei ce a avut loc în data de 22.07.2009 şi prin care s-a înstrăinat imobilul situat în oraşul Zimnicea, zona Portului, judeţ Teleorman – spaţii depozitare cereale aflat în proprietatea SC S.G.P. SA, anularea actului de adjudecare a imobilului şi reluarea procedurilor.

A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Şi-a  întemeiat prezenta contestaţie la executare pe prevederile art.162, art.172 C.pr.fisc. şi art.399 – 404 cod pr.civ., art.507 alin.2 C.pr.civ., art.510 alin.1, teza a II a cod pr.civ.

În susţinerea acţiunii a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.

În cauză intimata SC I. SRL a formulat întâmpinare prin care şi, pe baza probelor pe care le-a depus, a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulate în cauza ca netemeinică şi nelegală, având în vedere următoarele considerente.

Pe cale de excepţie a invocat  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive .

Contestatoarea a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata SC I.F.SRL, deşi este evident că executarea s-a realizat de către AFP pentru Contribuabili Mijlocii Giurgiu, în dosarul de executare silită nr.5/2007, 2008, penultima faza a acestei executări, şi anume licitaţia pentru vânzarea bunurilor imobile, fiind organizată de către AFP pentru Contribuabilii Mijlocii Teleorman, intimata fiind cumpărătoare de bună credinţă care a participat la o licitaţie organizată de o instituţie a statului. Este de notorietate faptul că între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecării trebuie să existe o identitate de necontestat. Or, în cauza, contestaţia la executare  trebuie îndreptată împotriva subiectului de drept care a realizat executarea, în speţă AFP pentru Contribuabili Mijlocii Giurgiu, executarea silită presupunând o întreagă procedură, nu numai organizarea licitaţiei de vânzare a bunurilor imobile ca etapa a acesteia luată separate.

Cu atât mai mult, contestatoarea avea obligaţia de a preciza împrejurările din care să rezulte calitatea procesuală pasivă a intimatei, rezumându-se la a face precizări numai cu privire la celelalte părţi din proces. Având în vedere acest aspect, în baza art.43 alin.1 C.pr.civ., a solicitat respingerea capătului de cerere cu privire la introducerea lor  în cauză ca şi intimata ca fiind nelegal, fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă.

Pe fond a solicitat respingerea acţiunii contestatoarei ca fiind netemeinică şi nelegală, având în vedere  următoarele aspecte.

Cu privire la faptul că organul de executare nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a înştiinţa SC ATI (România) SRL în  legătură cu locul şi momentul desfăşurării licitaţiei publice din data de 22.07.2009.

Anunţul privind organizarea licitaţiei a fost publicat în data de 08.07.2009 în ziarul România Liberă, ziarul Teleorman pe site-ul ANAF şi afişat la sediul DGFFP Teleorman, la avizierul primăriei Zimnicea, la sediul debitoarei şi pe imobilul care a făcut obiectul licitaţiei, publicitatea prevăzută de lege fiind îndeplinită fără posibilitate de contestare.

În ceea ce priveşte obligaţia prevăzută de art.162, alin.3 C.pr. fiscală şi anume „Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul  sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor ce grevează bunul urmărit”, a învederat instanţei că contestatoarea nu are nici o calitate de titular al vreunei sarcini ci numai un drept de folosinţă asupra imobilului - siloz, în accepţiunea dreptului roman fiind considerate sarcini servitutea în sarcina fondului aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare. Drept pentru care organul de executare nu avea o obligaţie specială în cazul contestatoarei de a anunţa cu privire la organizarea licitaţiei. Chiar şi aşa fiind, organul de executare a înştiinţat totuşi contestatoarea cu privire la organizarea licitaţiei prin adresa nr.854/13.07.2009, adresa care a ajuns la contestatoare, potrivit susţinerilor sale, anterior ţinerii licitaţiei, legea neprecizând în acest sens vreun termen în care ar fi trebuit să fie îndeplinită această formalitate. A  solicitat instanţei  să observe reaua credinţă a contestatoarei  care încerca prin orice mijloace să-şi acopere propria culpă şi anume aceea de a nu se fi informat în mod corect şi la timp cu privire la desfăşurarea procesului de executare silită pentru a putea participa la o licitaţie şi a-şi apăra în mod cinstit şansele de a adjudeca bunurile imobile.

Cu atât mai mult, legea nu prevede nici o sancţiune pentru aşa zisa neîndeplinire a obligaţiei de informare a terţilor în mod direct, deci solicitarea contestatoarei cu privire la nulitatea întregii proceduri apare puţin forţată în raport de situaţia reală a cauzei. Vătămarea care, considera contestatoarea, i s-a produs şi anume aceea de a participa la licitaţie, s-a produs tocmai datorită culpei acesteia care nu s-a informat cu privire la organizarea licitaţiei şi nu a depus toate diligentele în legătură cu acest aspect, ştiind de existenţa dosarului de executare care este încă din anul 2007 şi nimeni nu-şi poate invoca propria culpă în apărarea sa. În ceea ce priveşte dreptul de preemţiune al contestatoarei cu privire la preferarea sa în caz de vânzare a silozului la preţ egal, a considerat că acest drept de  preemţiune ar fi fost operabil şi ar fi putut fi invocat de către contestatoare numai în cazul în care vânzarea s-ar fi făcut potrivit intenţiei fostului proprietar. Or, având în vedere că aceasta vânzare s-a făcut mai presus de voinţa debitorului executat, a considerat că dreptul de preemţiune este inoperabil.

Cu privire la apartenenţa debitoarei şi a adjudecatarei la acelaşi grup de societăţi.

Faptul că anumite persoane din conducerea debitoarei sunt, în acelaşi timp şi membre ale consiliilor de administraţie al altor societăţi nu releva faptul că toate aceste societăţi aparţin unui grup, cu atât mai mult cu cât asociaţii acestora nu au nici o legătură între ei. Contestatoarea vorbeşte de apartenenţa debitoarei la grupul I. prin  prisma faptului ca dl. F.D. este membru în consiliul de administraţie atât  al debitoarei cât şi al unor societăţi din grupul  I., lucru cu totul irelevant în a stabili criteriile de apartenenţă la un grup, cu atât mai mult cu cât adjudecarea nu are nici o legătură nici cu dl. F.D. nici cu grupul de firme I.. După cum se poate observa, cele două societăţi, SC S.G.P. SA şi SC I.F.SRL nu sunt controlate în comun de către nici o altă societate, cele două fiind societăţi cu acţionari şi asociaţi diferiţi, fără nici o altă legătură cu grupul I..

Având în vedere aceste considerente, pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulate în cauză ca netemeinică şi nelegală, menţinerea actelor de executare efectuate în cauza şi implicit a actului de adjudecare al  intimatei.

Întâmpinarea a fost însoţită de înscrisurile invocate.

La rândul său, intimata DGFP Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de către reclamanta SC A.C.T. Internaţional (România)  pentru următoarele motive:

Reclamanta S.C. A. C. T. Internaţional (România) a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin  Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman în  nume propriu, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman, SC I.F.SRL şi S.G.P. SA, solicitând  anularea actelor de executare reprezentate de licitaţia publică ce a avut loc la data de 22.07.2009 şi prin care s-a înstrăinat imobilul situate în oraşul Zimnicea, zona Portului, judeţul Teleorman – spaţii depozitare cereale aflat în proprietatea S.G.P. SA şi a actului de adjudecare a imobilului emis în această procedură în  favoarea SC I.F.SRL, îndreptarea actului de executare reprezentat de licitaţia publică, în sensul reluării acestei proceduri, cu acordarea posibilităţii SC A.C.T.I. (România) de a  participa şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

A invocat excepţia timbrajului în cauza de faţă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare „Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege”.

În consecinţă, în cazul în care reclamanta nu va respecta prevederile de mai sus, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.-146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, urmează ca acţiunea acesteia să fie anulată”. Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Pe fond a solicitat respingerea acţiunii reclamantei SC A.C.T.I.(România) având în vederea considerentele:

În  temeiul art.162 din O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi în baza Ordinului nr.1129 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea procedurii privind valorificarea prin vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate potrivit dispoziţiilor codului de procedură fiscală, organul de executare a procedat la valorificarea prin licitaţie al unui bun imobil proprietate a SC AEP Giurgiu Port SA, cu domiciliul fiscal în mun. Giurgiu, str. Portului, nr.1, având CIF 1283479, imobilul aflându-se în oraşul Zimnicea, zona Portului, judeţ Teleorman.

Anunţul privind valorificarea la licitaţie a bunului imobil a fost dat publicităţii  în ziua de 08.07.2009. în ziarul „România Liberă”, în ziarul local „Teleormanul”, pe site – ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a fost afişat la sediul Direcţiei Generale a  Finanţelor Publice Teleorman – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, pe imobilul scos la licitaţie(proces-verbal de afişare), la avizierul Primăriei Zimnicea, a fost comunicat debitorului în vederea afişării acestuia la sediul său.

Despre data, locul şi ora licitaţiei a fost înştiinţat debitorul pentru care există la dosar confirmare de primire.

De asemenea, a fost înştiinţat şi S.C. A.C.T.I.(România) SRL care în extrasul de Carte Funciară pentru informare a SC AEP Giurgiu Port SA are „notat” un contract de închiriere pentru un corp de imobil, respective C6, fără a avea specificată interdicţia de înstrăinare.

Din  punctul de vedere al organului de executare, notarea acestui contract de încheiere nu reprezintă sarcina.

Contestatoarea, în calitate de chiriaş nu poate avea regim preferenţial în ceea ce priveşte publicitatea vânzării.

Această publicitate are caracter general şi reprezintă o condiţie obligatorie şi esenţială a vânzării în cadrul procedurii execuţionale, condiţie pe care organul de executare a îndeplinit-o în mod legal şi temeinic.

Eventuala preferinţă a contestatoarei, derivând din contractul de închiriere la cumpărarea bunului în cadrul procedurii de vânzare la licitaţie, putea fi invocată numai dacă aceasta şi-ar fi depus oferta în termenul legal cu cel puţin o zi înainte pentru a participa la vânzare şi nicidecum dreptul de a cumpăra nu derivă din calitatea de chiriaş.

În contestaţia formulată de SC A. C. T. I. (România) SRL  reclamanta a menţionat că nu a fost înştiinţat, dar la aceasta,a anexat copie  după confirmarea de primire a poştei, document care trebuia să se întoarcă la organul fiscal purtând dovada confirmării de primire.

În ziua licitaţiei – data de 22.07.2009 Comisia de licitaţie a constatat existenţa unei singure  documentaţii de participare la licitaţie, şi anume cea aparţinând SC I.F.SRL, încheind în acest sens un proces – verbal de constatare. Cu o oră înainte de începerea licitaţiei a fost afişată lista cuprinzând ofertanţii care au depus oferte, precum şi ofertanţii admişi.

A precizat că SC I.F.SRL a avut documentaţia completă. La ora 12 a început licitaţia, imobilul fiind adjudecat conform punctului 13 din procedură şi a fost întocmit procesul – verbal de licitaţie. În termen de 5 zile de la plata integrală a preţului de adjudecare a fost întocmit procesul – verbal de adjudecare conform art.166 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte punctul II al contestaţiei, a menţionat că nu debitorul a participat la licitaţie, iar din  documentele prevăzute de codul de procedură fiscală ca fiind necesare participării la licitaţie nu reiese faptul că debitorul şi adjudecătorul fac parte din acelaşi grup de firme.

În concluzie, licitaţia care s-a ţinut în data de 22.07.2009 a îndeplinit condiţiile prevăzute de potrivit art.162 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu adresa nr.18952/11.08.2009, a înaintat Judecătoriei Zimnicea dosarul de executare, solicitat de către instanţă prin adresa nr.1718/339/2009/30.07.2009.

Pentru aceste motive, a solicitat  admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată şi motivată şi pe fond, respingerea acţiunii formulată de către reclamanta SC A.C.T.I.(România) SRL.

La termenul din 15.10.2009, instanţa, luând concluziile contradictorii ale părţilor, constatând că obiectul dosarului nr.1733/339/2009 este identic cu cel care formează obiectul prezentei cauze, a dispus conexarea dosarului nr.1733/339/2009 la prezenta cauză.

La solicitarea instanţei a fost depus la dosarul cauzei în copie certificată, dosarul de executare silită.

Constatând că din acesta lipseşte raportul de evaluare  a imobilului, la acelaşi termen din 15.10.2009 şi în aceleaşi condiţii de contradictorialitate, instanţa a încuviinţat cererea apărătorului contestatarei şi a solicitat intimatei DGFP Teleorman să depună la dosar  raportul de evaluare a imobilului  ce a făcut obiectul executării silite, - relaţii ce au fost comunicate cu adresa nr.26539/28.10.2009.

Luând de asemenea concluziile contradictorii ale părţilor, la acelaşi termen, instanţa, faţă de împrejurarea că intimata DGFP Teleorman nu are personalitate juridică, aceasta fiind o instituţie în subordinea ANAF Bucureşti, - ultima nefiind citată în cauză în nume propriu şi la sediul său, precum şi faţă de împrejurarea că  executarea silită a debitoarea s-a pornit pentru recuperarea creanţelor pe care creditoarea Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Giurgiu le are împotriva debitoarei,  instanţa a admis de asemenea cererea con testatoarei şi a dispus introducerea în cauză şi citarea şi a acestor intimate.

A mai depus contestatoarea la dosarul cauzei extrase  de la Registrul Comerţului . A solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu interogatoriul reprezentanţilor legali ai intimatei adjudecatare şi debitoare F.D.şi P.I.S., - la termenul din 01.04.2010, procedându-se la administrarea acesteia, precum şi proba cu martorii V.C., P.O. şi D.G., - la acelaşi termen, procedându-se la audierea acestora.

La solicitarea intimatei adjudecatare a fost administrată proba cu interogatoriul  contestatoarei,- răspunsurile acesteia fiind comunicate la dosarul cauzei.

Examinând contestaţia şi cererile  formulate, în condiţiile art.137 c.p.c., atât prin prisma textelor de lege incidente în cauză, cât şi a mijloacelor de probă administrate, instanţa găseşte nefondate excepţiile netimbrării contestaţiei, excepţia lipsei calităţii (capacităţii) procesuale pasive a sa invocată de intimata SC I. SRL, şi întemeiată contestaţia, pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, potrivit art.137 c.p.c., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În cauză, prin întâmpinarea formulată, intimata DGFP Teleorman, invocând excepţia netimbrării contestaţiei, instanţa constată că la fila 27 din volumul I al prezentului dosar se află chitanţa prin care contestatoarea a achitat taxa de timbru datorată în condiţiile legii nr.-146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, aceasta fiind anulată prin chiar rezoluţia judecătorului de serviciu, odată cu înregistrarea contestaţiei. Cu aceste argumente, instanţa urmează să respingă ca nefondată această excepţie.

În ceea ce priveşte excepţia invocată de intimata SC I. SRL prin întâmpinarea formulată constând în lipsa calităţii (capacităţii) sale procesuale pasive a sa, instanţa constată că intimata deşi invocă şi motivează lipsa calităţii sale procesuale pasive, în concluziile cu privire la aceasta solicită „respingerea capătului de cerere  cu privire la introducerea sa în cauză ca şi intimată ca fiind nelegal, fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă”.

Astfel, definită fiind calitatea procesuală drept identitatea dintre persoana reclamantului şi cel care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi, pe de altă parte între persoana pârâtului şi cel care este obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă), instanţa constată că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă a intimatei este justificată tocmai de împrejurarea că aceasta a devenit, în urma adjudecării contestate parte în procedura executării silite, astfel încât contestatoarea , solicitând anularea licitaţiei, tinde astfel şi la desfiinţarea titlului adjudecatarei intimate, situaţie faţă de care  calitatea sa procesuală pasivă apare cu atât mai justificată.

Chiar dacă excepţia lipsei „capacităţii” procesuale pasive a aceleiaşi intimate se poate reţine că a fost invocată din cauza unei erori materiale, instanţa constată că, prin actul de înfiinţare înscris la registrul comerţului, aceasta are capacitate procesuală în condiţiile art.33 din Decretul nr.31/1954. În nici un caz, capacitatea nu poate fi pasivă sau activă cui numai de folosinţă sau de exerciţiu, iar cu argumentele expuse anterior, instanţa urmează să reţină în ceea ce priveşte intimata şi existenţa capacităţii sale procesuale atât de folosinţă cât şi de exerciţiu şi să respingă excepţia invocată.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa constată incidenţa în cauză a art.162 din codul de procedură fiscală.

Potrivit acestuia,  pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei. Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largă circulaţie, într-un cotidian local, în pagina de internet sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.

Dacă în ceea ce priveşte primele 2 alineate ale articolului, din dosarul de executare rezultă că intimata organul de executare a îndeplinit formalităţile impuse de acesta, cu privire la înştiinţarea contestatoarei în condiţiile alin.3 ale aceluiaşi articol, instanţa constată că organul de executare nu s-a conformat.

Că reclamanta contestatoare era îndreptăţită să i se comunice data, ora şi locul licitaţiei, organul  de executare însuşi admite în chiar procedura desfăşurată, în publicaţia de vânzare făcând menţiune despre existenţa contractului de locaţiune în favoarea contestatoarei şi chiar comunicându-i acesteia înştiinţarea prin corespondenţă cu confirmare de primire.

În accepţiunea instanţei, aceasta era modalitatea în care contestatoarea trebuia să fie înştiinţată, urmarea cursului vânzării în condiţiile în care la dosarul  de executare nu a fost restituită corect completată confirmarea de primire a acestei înştiinţări, atrăgând în ceea ce priveşte contestatoarea, cauzarea acesteia a unei vătămări în condiţiile art.105 alin.2 c.p.c.

Vina aparţinând în ultimă instanţă factorului poştal care nu a procedat la completarea în mod corect şi restituirea confirmării de primire nu absolvă de răspundere organul constatator care a continuat vânzarea în aceste condiţii.

Susţinerile, de altfel nedovedite în sensul că, de fapt contestatoarea ar fi luat cunoştinţă de vânzare în alte modalităţi sau că avea posibilitatea se să informeze din anunţurile publice nu absolvă de asemenea  organul de executare de obligaţia impusă de alin.3 al art.162 din codul de procedură fiscală invocat anterior.

Împrejurările rezultate din depoziţiile martorilor potrivit cărora corespondenţa pentru zona port o ridica oricare funcţionar al operatorilor din zonă şi o distribuia celorlalţi destinatari din port, cu atât mai mult , în cauză, în prezenţa intereselor contrarii ale acestora, accentuează neregularităţile acestui mod de lucru şi ale executării desăvârşite în aceste condiţii.

În acest context înscrie instanţa şi susţinerile debitoarei potrivit cărora s-a conformat, prin corespondenţa din luna mai către contestatoare prevederilor art.2.2.6. din contractul de locaţiune, câtă vreme, în accepţiunea instanţei, o respectare riguroasă a acestei obligaţii impunea din partea debitoarei înştiinţarea contestatoarei după data de 03.07.2009 despre înfiinţarea sechestrului asupra bunului obiect al locaţiunii. Ulterior acestui moment, dovada unei asemenea corespondenţe, debitoarea nu a făcut-o în cauză.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa nu poate primi nici apărările intimatei DGFP Teleorman din întâmpinare în sensul că nu constituie sarcină contractul de  locaţiune ,cu  argumentul anterior în sensul că organul de executare însuşi l-a menţionat în procedura de executare silită.

Pe de altă parte, în acelaşi sens, fiind şi susţinerile intimatei adjudecatare, - sarcină constituind-o un drept real -, instanţa urmează de asemenea să le înlăture cu motivarea că alin.3 al articolului 162 din cod face distincţia între drepturi reale şi sarcini (”titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor”), iar, în plus, Legea nr.7/1996, constituind dreptul comun în materie, aceasta prevede înscrierea pentru opozabilitate în cartea funciară a contractului de locaţiune, astfel încât contractul dintre contestatoare şi debitoare constituia sarcină ce intra sub incidenţa alin.3 şi impunea organului de executare obligaţia de  înştiinţare a contestatoarei în condiţii de regularitate a licitaţiei organizate.

Distincţia făcută de intimata SC I. SRL în sensul că sunt considerate în accepţiunea dreptului roman sarcini  servitutea în sarcina fondului aservit, ipoteca şi  privilegiile imobiliare, instanţa o apreciază lipsită de rigoare juridică, -  dreptul de servitute şi cel de ipotecă, în absenţa unor definiţii sau enumerări care să le facă în mod limitativ codul civil sau legislaţia specială în materie, doctrina enumerând dreptul de servitute la categoria drepturi reale principale, iar  ipoteca  şi privilegiile la categoria drepturilor reale accesorii ( Ioan Filipescu, Drept civil - Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 1994, pag.25).

Este indubitabil că un  contract de locaţiune şi drepturile locatarului  nu constituie un drept real, însă, în accepţiunea instanţei acesta poate  fi calificat  sarcină  - lato sensu. Este concluzia pe care instanţa o desprinde din interpretarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art.1441 şi următoarele c.civ., art.19 şi următoarele din Legea nr.7/1996 cu modificările şi completările ulterioare, şi, cu atât mai mult, a art.42 alin.2 lit.i) din Regulamentul din 13/10/2006 de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, de asemenea cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, contractul de locaţiune încheiat fie şi prin act  privat dar cu dată certă este opozabil cumpărătorului, art.19 alin.1 lit.c) din Legea nr.7/1996 cu modificările şi completările ulterioare prevede  la lit.C)cu privire la cuprinsul părţii a III-a a cărţii funciare  referitoare la înscrierile privind desmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini:

a)dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinţă, abitaţie, concesiune, administrare, servituţile în sarcina fondului aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaţiunea şi cesiunea de creanţă, alături şi distinct de sarcinile invocate de intimata SC I. SRL.

Tocmai opozabilitatea faţă de terţi a contractului de locaţiune  încheiat în condiţiile art.14412 c.civ. invocat anterior, (dreptul comun în materie), a fost avută în vedere în legea specială când prin aceasta s-a prevăzut înscrierea locaţiunii în partea a III-a a cărţii funciare a contractului de locaţiune (art.19 din Legea nr.,7/1996) şi chiar supunerea publicităţii imobiliare a contractului de locaţiune care depăşeşte 3 ani (art.42 din Regulament).

Aceste reglementări, raţiunea adoptării lor, înscrierea drepturilor locatarului în categoria  obligaţiilor opozabile terţilor ( obligaţii in rem scriptae) determină ca, în accepţiunea instanţei şi  contractul de locaţiune din cauză ( acesta fiind încheiat în condiţiile art.1441 c.civ. invocat anterior şi  pe o perioadă superioară celei de 3 ani prevăzute de art.42 din Regulament), să fie calificat drept sarcină – lato sensu, cu obligaţiile decurgând din această calificare şi pe care art. 162 alin.3 c.pr.fiscală le impune organului de executare .

Cu aceste argumente, cel puţin în  modalitatea comunicării la punctul de lucru ce a constituit obiect al executării silite, apreciază instanţa că trebuia înştiinţată contestatoarea dacă nu cu atât mai mult la sediul său principal.

Din interpretarea sistematică a alineatelor 1-3 ale art.162 din codul de  procedură fiscală, care prevăd publicitatea vânzării, instanţa apreciază că inclusiv cu privire la contestatoare trebuia respectat termenul de 10 zile prevăzut de alin.1 al articolului.

În legătură cu dreptul de preemţiune invocat de contestatoare , precum şi negarea acestuia de către intimata adjudecatară, instanţa urmează să reţină că, deşi convenţional ( stabilit prin chiar contractul de locaţiune între contestatoare şi debitoare), acesta conferă contestatoarei dreptul de a fi preferată în condiţii de egalitate de preţ. Este concluzia pe care instanţa o desprinde din redactarea art.510 c.p.c. cu care se completează c.pr.fiscală, în condiţiile art.2 alin.3 din ultimul.

A absolutiza interpretarea adjudecatarei în sensul că dreptul de preemţiune şi-ar găsi aplicarea doar în ipoteza vânzării voluntare de către locator a bunului închiriat, ar echivala cu a  goli de conţinut principiul forţei obligatorii a contractului,  a adăuga la lege, (art.510 c.p.c. nedistingând), precum şi cu a denatura interpretarea art.510 c.p.c. Astfel, legiuitorul însuşi, recunoscând preferinţa la preţ egal a titularului dreptului de preemţiune asupra bun ului urmărit, a admis implicit că, prin această reglementare nu sunt vătămate nici drepturile debitorului,- bunul urmărit nefiind vândut astfel la un preţ inferior , debitorul continuând să fie urmărit pentru diferenţă cu privire la alte bunuri, şi nici drepturile creditorului,- acesta îndestulându-se la acelaşi preţ din bunul urmărit. Nu la fel se poate pune problema şi în ceea ce priveşte eventuala protejare a drepturilor terţilor participanţi la licitaţie, aceştia nefiind vătămaţi în vreun fel şi neputând invoca protecţia vreunui drept cu excepţia celor decurgând din regularitatea procedurii de executare însăşi. Apreciază instanţa că tocmai protecţia obligativităţii convenţiilor a urmărit-o legiuitorul însuşi prin consacrarea în art.510 c.p.c a preferinţei acordate titularului dreptului  de preemţiune la preţ egal.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat de contestatoare constând în aceea că adjudecatar este debitorul prin persoane interpuse, instanţa, faţă de extrasele de la registrul comerţului ( filele 3-24 din volumul 2), în raport de structura acţionariatului, precum şi calitatea de administratori în două sau mai multe dintre societăţile C., I., debitoare, B.F.E., I., I.A. şi I. SRL,  a numiţilor P.I.S. şi F.D., urmează de asemenea să-l aprecieze ca întemeiat prin prisma art.197 alin.2 din legea nr.31/1990 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit acestui text de lege, administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

Cu privire la acest aspect, situaţia de fapt reţinută de instanţă fiind cea expusă anterior, în condiţiile concurenţiale care guvernează activităţile comerciale, legiuitorul însuşi a instituit aceste limitări, astfel încât în cauză împrejurarea că P.I.S. şi F.D. cumulează calitatea de administratori în una sau mai multe societăţi dintre acestea fundamentează convingerea instanţei că debitorul şi adjudecatarul fac parte din acelaşi grup de firme, astfel încât au fost încălcate dispoziţiile art.507 alin.2 c.p.c,- dreptul comun în materie de executare silită şi cu care se coroborează codul de procedură fiscală, în condiţiile art.2 alin.3 din acesta.

În acelaşi sens şi cu aceleaşi argumente sunt concluziile instanţei şi în ceea ce priveşte calitatea de consilier juridic a d-rei consilier juridic V.C., atât la adjudecatară, cât şi la SC B.F.E. SRL, astfel cum aceasta însăşi recunoaşte audiată fiind ca martor, precum şi administratorul F.D. la interogatoriul luat acestuia.

Cu argumentele expuse anterior, precum şi văzând dispoziţiile art.172 şi următoarele c.pr.fiscală,  instanţa urmează să admită contestaţia aşa cum a fost formulată şi să  anuleze actele de executare reprezentate de  licitaţia publică din data de 22.07.2009 şi actul de adjudecare  emis în această procedură în favoarea SC I.F.SRL.

Va dispune îndreptarea actelor de executare reprezentate de licitaţia publică din data de 22.07.2009 în sensul reluării acestei proceduri cu acordarea posibilităţii contestatoarei de a participa la licitaţie.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare în condiţiile art.274 şi următoarele c.p.c. , văzând argumentele expuse anterior, precum şi soluţia pe care urmează să o pronunţe în cauză, cât şi cuantumul cheltuielilor de  judecată solicitate de contestatoare, instanţa apreciază că deşi cauza de faţă este complexă, ea nu justifică un cuantum atât de ridicat al cheltuielilor solicitate de contestatoare. Indubitabil că în cauză toate părţile au depus un volum considerabil de  muncă, însă, chiar şi în aceste condiţii, cuantumul cheltuielilor solicitate de contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecată, instanţa îl apreciază exagerat, astfel încât, în condiţiile alin.3 al art.274 c.p.c., urmează să le reducă, - un cuantum de 129 676,02 lei (1/3 din suma solicitată), instanţa apreciindu-l adecvat în cauză în raport şi de criteriile instituite de textul de lege invocat anterior.

Cu aceleaşi argumente expuse anterior cu privire la fondul cauzei, instanţa urmează să reţină culpa procesuală  egală în cote de câte 1/3 pentru fiecare dintre intimaţii  - debitoarea, adjudecatara şi organul de executare DGFP Teleorman, astfel încât, în condiţiile art.277 c.p.c., instanţa urmează să-i oblige pe aceştia la plata sumei de câte 14 408,446 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.

Domenii speta

Spete similare