Anulare act

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Alexandria sub nr. 7330/740/2011 din data de 12 septembrie 2011, reclamantii S.H. si S.E. au chemat în judecata pârâta V.R., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea clauzei prevazuta de art. 5 lit. a din conventia de credit nr. 01…/22.08.2007, sa se dispuna obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate drept comision de risc, în cuantum de 4602 CHF, sa se constate nulitatea clauzei de la art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 01…/22.08.2007 si sa se dispuna obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate drept comision de administrare prin  Actul aditional nr. 1/08.09.2010.

În motivarea cererii s-a aratat de catre reclamanti ca la data de 22.08.2007, în calitate de împrumutati, au încheiat cu pârâta un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente în cuantum de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni si s-a încheiat  conventia de credit nr. 01…/22.08.2007.

Cererea a fost întemeiata in drept pe dispozitiile art. 1, 2, 4, 13, 14 din Legea nr. 193/2000 republicata privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, art. 948 alin. 4 si art. 966 Cod civil.

La data de 19.01.2012 pârâta V.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-au invocat si exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare în judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei s-a motivat în esenta ca instanta învestita cu solutionarea cererii reclamantilor este competenta doar sa stabileasca limitele unui nou cadru contractual, pe care ambele parti au libertatea sa îl accepte sau nu, cu consecinta posibilitatii Bancii de a solicita ulterior rezilierea contractului si implicit restituirea sumei acordate ca si credit.

Prin încheierea de sedinta din 27.01.2012 s-au respins exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare în judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, iar exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune au fost unite cu fondul.

Din probatoriul administrat instanta a retinut în fapt ca la data de 22.08.2007, reclamantii, în calitate de împrumutati au încheiat cu pârâta un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale prin care au împrumutat suma de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni încheindu-se astfel  conventia de credit nr. 01…/22.08.2007.

Art. 5 lit. a din conventie prevedea : „comision de risc 0,17%, aplicat la soldul creditului, platibil lunar în zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a prezentei Conventii de credit”.

Referitor la comisionul de administrare, la data de 08.09.2010, reclamantii au primit din partea bancii un Act aditional nr. 1 din 08.09.2010 la Conventia de credit nr. 01… din 22.08.2007 prin care li se aducea la cunostinta modificarea conditiilor contractuale, respectiv redenumirea comisionului de risc în comision de administrare, act cu care nu au fost de acord, motivând acestea cu adresa de înaintare nr. 1050/17.09.2010.

Cererea este întemeiata.

Conventia de credit reprezinta un contract de credit bancar, ale carui clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, întrucât pârâta V.R. are calitatea de comerciant, iar împrumutatii S.H. si S.E. au calitatea de consumatori.

Conform dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract încheiat între comercianti si consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru întelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate”.

În alineatul 2 din acelasi articol se arata ca „în caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”.

Conform alineatului 3 din acelasi articol „se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca „ o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva, daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor”.

Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care : a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract”.

Raportat la cele expuse  mai sus, instanta constata ca este abuziva clauza prevazuta de art. 5 lit. a din Conventia de credit .

Examinând conventia de credit intervenita între reclamanti si pârâta, este evident ca aceasta reprezinta un contract standard, ale carui clauze sunt prestabilite de catre împrumutator, fara ca împrumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiilor fiindu-le impusa de catre banca.

Totodata instanta retine si faptul ca, în vederea garantarii împrumutului acordat de banca, împrumutatii au constituit o garantie reala imobiliara de prim rang, banca pârâta obligându-i pe acestia sa încheie si asigurari cu un asigurator agreat de banca, fiind astfel acoperite toate riscurile.

În plus, instanta retine ca în conventie de credit sunt prevazute de o serie de dobânzi penalizatoare, comisioane (sectiunea 3), penalitati (sectiunea 5), garantii si asigurari (sectiunea 7), toate prevazute în sarcina împrumutatilor, care creeaza o disproportie vadita între drepturile si obligatiile asumate de parti.

Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu consumatorii, fiind de natura a crea, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva.

Referitor la cererea privind restituirea sumelor încasate de banca pârâta cu titlu de comision de risc, instanta retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta în desfiintarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu încalcarea dispozitiilor legale.

Nulitatea se îndreapta împotriva acelor efecte care contravin dispozitiilor  legale încalcate, lasând neatinse efectele care nu contrazic legea.

Prestatiile efectuate în baza actului sanctionate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data încheierii actului.

Aceleasi argumente apreciem ca sunt valabile si pentru comisionul de administrare, care, de fapt, este comisionul de risc din contractul initial, pe care banca l-a redenumit.

Nici aceasta clauza nu a fost negociata de catre parti. Mai mult, reclamantii din dosarul de fata si-au exprimat dezacordul cu aceasta clauza, însa ea le-a fost impusa de catre banca. Acest lucru contravine principiului libertatii contractuale prevazut de catre Codul Civil.

Este de principiu ca obligatia are o cauza ilicita atunci când scopul urmarit de cei ce se obliga contravine dispozitiilor  legale imperative, ordinii publice, sociale si economice sau regulilor de convietuirii sociala, ori, legislatia protectiei consumatorilor, în ansamblu si, deci, si Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, ocroteste interesul general al tuturor consumatorilor, adica un interes public.

Privitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, constatam ca dreptul de a solicita restituirea sumelor încasate de banca cu titlu de comision de risc reprezinta un drept de creanta, prescriptibil în termenul general de prescriptie prevazut de art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958. Un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect, unul din principiile  efectelor nulitatii fiind principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil. Însa sumele solicitate de reclamanti sunt comisioanele respective, calculate cu 3 ani anterior sesizarii instantei.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii si aceasta este neîntemeiata. Nu exista nici o dispozitie legala care sa nu permita formularea unor astfel de cereri.

Domenii speta

Spete similare