Ucidere din culpă

Constată faptul că, prin rechizitoriul P.J.A., emis la data de 16.07.2008 în dosarul de urmărire penală nr. xxx/P/2008, înregistrat la această instanţă sub nr. xxx din data de 29.07.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.A., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiuni de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin. 1, 2 şi  3 C.pen.

În cursul urmăririi penale s-au administrat în cauză următoarele mijloace de probă : proces verbal de cercetare la faţa locului (f.8), proces-verbal de examinare auto (f. 12), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (f.148), raport de expertiză tehnică auto (f.93,95,123) declaraţii martori: C.C., C.A., F.R., B.D., N.I., declaraţiile învinuitului – prin care acesta recunoaşte parţial săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa (f. 83).

Inculpatul s-a prezentat la judecată şi a fost audiat în şedinţa publică din data de 16.09.2008 (f. 184) şi respectiv cea din data de 18.11.2008 (f.255).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele :

În data de 27.09.2007 în jurul amiezii (orele 12-1400), inculpatul a consumat un pahar de rachiu de 50 ml şi o sticlă de bere cu alcool la cabana …, însoţit fiind de martorii C.C. şi C.A., rude cu soţia sa şi care la acea dată lucrau în perioada de probă la Vila …., aflată în apropierea celei anterior menţionată, pentru firma pe care o administra inculpatul, cei din urmă consumând mult mai mult decât inculpatul băuturi alcoolice.

Seara, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Laguna, proprietatea lui J.D.N. (autoturism care la acea dată nu era asigurat civil obligatoriu, motiv pentru care în cauză a fost introdus în cauză în calitate de garant al obligaţiei de despăgubiri Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la solicitarea reprezentantei părţilor civile), plecând de la Vila … împreună cu cei doi martori şi a ajuns în localitatea C, respectiv la locuinţa martorului F.R. în jurul orelor 2100, toţi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (f. 133), chiar în stare avansată de ebrietate apreciază martorul în declaraţia dată sub jurământ la data de 01.02.2008.

Toţi cei trei au consumat vin la martor, inculpatul circa două pahare iar după  ce au luat mâncare de la martor au plecat către vila de unde au venit în jurul orelor 2200, cu toate că soţia martorului văzându-i în ce stare sunt a insistat să nu plece, astfel că la circa o jumătate de oră de la plecare martorul a fost sunat de către inculpat spunându-i că a intrat cu maşina în şanţ, oră care se coroborează şi cu depoziţia martorului P.I. (f. 136, 269).

Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului (f. 255), după ce au plecat de la preot (martorul F.R.) a mai trecut în urcare către vilă până la ieşirea din localitate, pe la un bar unde a discutat cu proprietarul acestuia circa 5 minute după care a plecat efectiv către vila ….

Probele administrate relevă faptul că, inculpatul a condus autoturismul spre cabana unde au fost cazaţi, afară fiind întuneric beznă (f. 269) într-un moment în care circulaţia era foarte slabă (având în vedere şi perioada anului la care s-a produs accidentul) şi, cu excepţia zgomotelor maşinii conduse de el nu se mai auzeau afară alte zgomote (era linişte perfectă spune martorul P.).

Având în vedere depoziţia martorului P.I. (f.136,269) rezultă că, în timp ce stătea în pat şi se uita la televizor a auzit un zgomot de maşină şi scârţâit de roţi de la o maşină ce venea dinspre sat în dreptul curbei la stânga ce se află la prima poartă a cantonului silvic unde locuieşte cu soţia sa, curbă aflată la circa 100 metri de locul unde se afla el şi în care au avut loc mai multe accidente.

De asemenea, că din camera unde se afla vedea foarte bine drumul şi a văzut pe geam luminile maşinii care mergea şi că de la primul zgomot de scârţâit al roţilor din dreptul primei porţi şi apoi la o bubuitură înfundată  din dreptul celei de-a doua porţi, distanţa fiind de circa 100-120 metri, a trecut un interval de ordinul secundelor, precum şi faptul că în acel moment nu a mai trecut nici o maşină din sens contrar pentru că ar fi văzut-o.

Pornind de la această depoziţie, coroborată cu datele rezultate din cercetarea la faţa locului (f. 11 existenţa fragmentului de ţesut osos şi păr uman provenind de la victimă pe partea superioară mijloc a barei de protecţie faţă şi pete de culoare brun roşcată pe aripa stângă faţă, bara de protecţie faţă, capotă faţă şi farul stâng al autoturismului), planşa foto (f. 37) şi cu declaraţiile inculpatului, respectiv ale celor doi martori care îl însoţeau, celelalte depoziţii ale martorilor audiaţi la urmărire penală dar şi în timpul judecăţii şi rapoartele de expertiză tehnică auto întocmite în cauză (cel al expertului numit şi suplimentul f. 95,123, respectiv cel al expertului consultant, f. 100), care vor fi cenzurate de către instanţă în ce priveşte existenţa unui alt autovehicul ce ar fi circulat din contrasens dar şi din raportul de autopsie şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind verificarea comportamentului simulat, instanţa va avea în vedere următoarea stare de fapt.

Inculpatul conducea autoturismul în jurul orelor 2300 fiind în stare de ebrietate, având cel mai probabil o valoare apropiată de 2,00 g/l 0/00 alcool în sânge la momentul producerii accidentului, raportându-ne la îmbibaţia alcoolică de alcool pur în sânge pe care o avea de 1,65 g/l 0/00  la ora 0200 şi respectiv de 1,45 g/l 0/00  la ora 0300, cu mult după producerea accidentului (f. 148) fiind deci în curbă descendentă, ştiut fiind faptul că, în principiu, alcoolemia creşte/scade cu 0,20 g/l 0/00 pe oră, însoţit fiind de cei doi martori CC (f. 154, alcoolemie de 0,75 g/l 0/00 la ora 0351), aflat pe scaunul dreapta faţă şi respectiv C.A. (f. 151, alcoolemie de 1,25 g/l 0/00 la ora 0345), aflat pe bancheta din spate.

Inculpatul nu a putut fi testat privind valoarea de alcool pur în aerul expirat de către echipa de cercetare sosită la faţa locului la ora 0045 datorită stării psiho-fizice (f.9), neexplicată  în procesul-verbal dar din probele administrate a rezultat faptul că inculpatului i s-a făcut rău, el susţinând că este suferind de inimă dar fără a prezenta nici un document la dosar în acest sens.

În timp ce urca spre cabana unde erau cazaţi a tăiat curba la stânga (f. 15 supliment) ce începe la prima poartă a cantonului silvic şi datorită stării în care se afla, neatenţiei combinate cu existenţa unei lumini de la cantonul silvic, nu a observat pe partea carosabilă şi pe celălalt sens de mers pe pietonul P.M. în vârstă de 49 ani, îmbrăcat cu haine de culoare închisă, probabil într-o poziţie către aplecat şi acesta la rândul său în stare de ebrietate (f. 69, alcoolemie de 3,10 g/l 0/00, aşa cum rezultă din raportul de autopsie), acroşându-l cu partea stângă şi astfel călcându-l cu  autoturismul. Astfel că, datorită comprimării între roata autoturismului şi sol, cu posibila rostogolire şi lovire de proeminenţele neregulate ale autovehiculului/solului cu consecinţa unor multiple fracturi costale bilaterale pe mai multe planuri, sternală, de coloană vertebrală, rupturi la nivelul plămânului şi inimă etc., a rezultat decesul pietonului.

După impactul cu pietonul, autoturismul condus de inculpat şi-a continuat deplasarea, oprindu-se în final în şanţul din partea dreaptă a sensului său de mers.

În aceste condiţii instanţa apreciază că, la producerea accidentului acţiunea iniţială a inculpatului (consumul de alcool ce a dus la lipsa reacţiilor normale şi a unei aprecieri efective a situaţiei reale) a fost generatoarea factorului de pericol concretizat în final cu decesul lui P.M. dar că, la acest rezultat a contribuit şi defunctul care se deplasa pe partea stângă dar nu pe acostament şi nici mai aproape de marginea din partea stângă în sensul său de mers, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 72 din OUG nr.195/2002, ci pe carosabil şi el la rândul său fiind sub influenţa alcoolului, aşa cum a fost stabilit la autopsie.

Astfel că, între acţiunea intenţionată a inculpatului (consumul de alcool şi conducerea unui autovehicul pe drumul public în această stare), de nerespectare a normelor de conduită impuse de lege şi rezultatul socialmente periculos al faptei sale pe care nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, (culpă simplă, neglijenţă) există legătură de cauzalitate directă, fapt ce va atrage reţinerea vinovăţiei acestuia l-a producerea rezultatului vătămător cu efecte complexe prevăzut de către legea penală în proporţie de 90% şi care se va reflecta atât în pedeapsa stabilită, cât şi cuantumul despăgubirilor faţă de părţile civile.

Inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, la urmărire penală a declarat faptul că nu a consumat alcool în timpul vizitei la preotul cu care era în relaţii de prietenie (f. 84), deşi acest aspect a rezultat fără nici un dubiu din depoziţiile celor doi martori din maşină şi respectiv a preotului însuşi, pentru ca apoi în timpul judecăţii să recunoască că a consumat un pahar cu vin (f. 255), fiind astfel evident din probele administrate că nu acesta este adevărul în raport cu alcoolemia rezultată.

De asemenea, prin poziţia sa a încercat să minimalizeze sau chiar să excludă culpa sa în producerea accidentului pentru că ar fi pătruns o maşină pe sensul său cu circa 20 cm. peste axul drumului şi astfel luminile acesteia l-au orbit, fapt ce l-a determinat să vireze dreapta brusc şi apoi stânga moment în care a simţit că a trecut peste ceva asemănător unui buştean şi nu a văzut ce era deoarece se afla pe celălalt sens de mers, apoi a intrat în derapaj, în realitate el a intrat pe contrasens în modalitatea reţinută de către instanţă.

După cum se observă, cu toate că era sub influenţa alcoolului şi cu o alcoolemie destul de mare acesta face aprecieri foarte precise privitor la o aşa zisă maşină ce venea din contrasens, chiar că era roşie cu numere de Bucureşti (f. 270) acelaşi aspect susţinând şi martorii C., mai mult martorul C.A. (f. 130) în declaraţia de mână susţinând că era un Logan, aspecte pe care instanţa având în vedere starea de ebrietate în care se aflau aceştia, relaţiile de rudenie dintre martori şi soţia inculpatului, faptul că la acea dată se aflau la muncă în cadrul societăţii pe care inculpatul o avea, le va înlătura ca nesincere la inculpat şi respectiv părtinitoare la martori (aspect confirmat şi de raportul privind verificarea comportamentului simulat f. 18 supliment).

Este important de reţinut şi faptul că, deşi recunoaşte că a trecut peste ceva asemănător unui buştean inculpatul, după ce a ieşit din maşină în loc să verifice peste ce anume a trecut şi să anunţe organele de poliţie aşa cum prevăd dispoziţiile legale, a sunat pe martorul F.R..

De altfel, nici ulterior  după ce martorul a venit la faţa locului şi a încercat să scoată maşina din şanţ dar nereuşind s-a întors în sat şi a venit cu şeful de post, inculpatului nu i-a păsat peste ce anume a trecut. Şi după ce a venit şeful de post, inculpatul nu dorea decât să scoată maşina, astfel că poliţistul observând stare de ebrietate în care se aflau cei trei a verificat zona identificând pe decedat şi aducându-le la cunoştinţă acest fapt, inculpatului i s-a făcut rău (f. 271).

În drept, fapta inculpatului, dovedită prin mijloacele de probă indicate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complexe de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin. 1,2 şi 3 C.pen., (o singură infracţiune cu efecte complexe, reţinând un concurs de texte şi nu de infracţiuni prin această încadrare juridică), reţinându-se şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a şi c C.pen. coroborat cu art. 76 alin.1 lit. b C.pen., motiv pentru care va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

 În baza art. 71 alin. 2 C.pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza II şi b C.pen., ca pedeapsă accesorie.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanţa a avut în vedere acele drepturi care în mod firesc nu pot fi exercitate de către inculpat în raport cu natura şi gravitatea faptei săvârşite precum şi persoana acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C.pen., gradul de pericol social concret al infracţiunii supuse judecăţii, atitudinea inculpatului pe timpul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, persoana acestuia, prevederile art. 52 alin. 1 C.pen., teza ultimă, circumstanţele concrete în care aceasta a fost comisă, faptul că acesta nu are antecedente penale şi că s-a prezentat la instanţă.

Sancţiunea penală, conform art. 52 C.pen. trebuie să asigure îndreptarea conduitei inculpatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite de lege. Scopul sancţiunii penale este, conform art. 52 alin. 1 C.pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că, faţă de inculpat scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia în regim de închisoare, că acesta a înţeles gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite, precum şi că executarea pedepsei în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a acesteia reprezintă un serios avertisment şi totodată un beneficiu acordat acestuia pentru ca pe viitor să nu mai comită o nouă infracţiune dar şi posibilitatea de a achita despăgubirile civile ce vor fi stabilite.

Fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 861 C.pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Totodată, în baza art. 862 C.pen., instanţa va stabili termen de încercare pentru inculpatul D.A. de 6 ani, care se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de 3 ani şi 6 luni la care se adaugă un interval de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 863 C.pen. şi a prevederilor art. 11 din O.G. nr. 92/2000, cu modificările şi completările ulterioare, va obliga inculpatul D.A. să se supună, pe toată durata termenului de încercare de 6 ani, următoarelor măsuri de supraveghere :

a. Să se prezinte în a doua zi lucrătoare a lunii la S.P.T.S., precum şi la orice solicitare a acestei instituţii;

b. Să anunţe, în prealabil, S.P.T.S., despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea;

c. Să comunice şi să justifice S.P.T.S. orice schimbare a locului de muncă (atunci când va exista această situaţie).

d. Să comunice S.P.T.S. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C.pr.pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 864 C.pen.  privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Constatând faptul că, între fapta inculpatului şi rezultatul complex produs, există legătură de cauzalitate, fiind îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale (existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei), condiţii cumulative prevăzute de art. 998 C.civ., instanţa va statua şi asupra pretenţiilor civile.

Astfel că, urmare a acţiunii neglijente în conducerea autoturismului de către inculpat a rezultat decesul numitului P.M., care era căsătorit (f.224) şi avea o fetiţă în întreţinere, P.F. (f.223).

Din actele medicale de la dosar rezultă că minora, la data de 14.11.2007 a fost încadrată în gradul mediu de handicap (f. 178) şi urmare a internării în perioada 25.02.2008-07.08.2008, a rezultat faptul că a fost diagnosticată la vârsta de 2 ani cu hemipareză stângă congenitală neglijată până la vârsta de 9 ani.

Ţinând cont de aceste aspecte, precum şi în baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., raportat la art. 998 C.civ., instanţa va admite în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorei P.F., împotriva inculpatului D.A. şi-l va obliga la plata către părţile civile a următoarelor sume, reduse ca urmare a reţinerii culpei comune în producerea accidentului de circulaţie în proporţie de 90% în ce îl priveşte pe inculpat astfel:

- 22.500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă P.E.;

- 31.500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă P.F. prin reprezentant legal P.E..

De asemenea, în temeiul art. 14, art. 17 şi art. 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998-999 C.civ., cu aceeaşi proporţie a reţinerii culpei, va obliga inculpatul D.A. să plătească, cu titlu de despăgubiri periodice suma de 2.242 lei aferentă perioadei 27.09.2007-26.01.2009 şi în continuare suma de 145 lei lunar până la majorat sau alte dispoziţii legale, către partea civilă P.F., prin reprezentant legal P.E..

La stabilirea acestor sume instanţa a avut în vedere faptul că, defunctul P.M. la data decesului era angajat la O.S.A. (f.218) şi avea un venit mediu de 997 lei pe lună, foarte apropiat de venitul mediu net anual pe anul 2007 aşa cum este prezentat de către Institutul Naţional de Statistică, respectiv de 1.042,916 lei pentru anul decesului şi de 1.158,16 lei pe anul 2008, astfel că instanţa a avut în vedere aceste repere, precum şi orientativ dispoziţiile art. 94 alin. 3 din Codul familiei, care prevăd criteriile şi respectiv modalitatea de calcul a contribuţiei de întreţinere datorată de către debitorul întreţinerii din câştigul realizat prin muncă.

De asemenea, s-a ţinut cont de faptul că minora, începând cu data de 27.09.2007 beneficiază de pensie de urmaş în sumă de 116 lei (f.180), astfel că instanţa l-a obligat pe inculpat pentru diferenţa dintre suma care i s-ar fi cuvenit dacă tatăl său ar fi trăit şi pensia de urmaş, rezultând astfel diferenţa de 145 lei lunar.

Prejudiciul moral, ca şi cel material trebuie probat având în vedere prevederile art. 1169 C.civ., conform căruia “cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”, în speţă părţile civile anterior menţionate, cu excepţia minorei pentru care instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu.

Deşi părţile civile au fost asistate de către apărător, nu au propus spre administrare probe din care să rezulte prejudicial moral produs (încercat, suferinţa cauzată de acţiunea inculpatului, dezechilibrul din viaţa de familie), cu toate acestea instanţa, având în vedere pierderea soţului şi respectiv al tatălui la o vârstă la care minora conştientizează acest lucru, apreciază că acestea au suferit în mod indubitabil un prejudiciu moral prin trauma psihică ce au încercat-o, cât şi din punct de vedere afectiv mai ales la minoră, ulterior decesului, astfel că daunele morale acordate în cuantumul anterior menţionat, reprezintă o alinare a acestor suferinţe oricum de nereparat prin mijloace pecuniare.

Pentru aceste motive, se vor respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile: P.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorei P.F., ca nefondate.

Instanţa urmează a constata şi faptul că, inculpatul D.A. a achitat părţii civile P.E., la data de 29.09.2007 suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare (f.239).

Având în vedere dispoziţiile art.54 alin. 2 şi art. 61 alin. 8 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şi completările ulterioare, Decizia în interesul legii nr. 1/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 11 din Ordinul nr. 113.127 din 16 august 2006 pentru punerea în aplicare a normelor privind fondul de protecţie a victimelor străzii, în vigoare  la data producerii accidentului, precum şi cele ale art. 3 şi 11 din Ordinul nr. 1 din 4 martie 2008 pentru punerea în aplicare a normelor privind fondul de protecţie a victimelor străzii publicat în M.O. nr. 287 din 14 aprilie 2008, în prezent în vigoare, instanţa va constata faptul că, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, are calitatea de garant al obligaţiei de despăgubiri în cauză.

În baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul D.A., să plătească suma de 1.000 lei către partea civilă P.E., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat (f. 217).

Dispunând condamnarea inculpatului, instanţa în baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen, îl va obliga şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.410 lei, reprezentând cheltuielile determinate de către acesta în cursul urmăririi penale şi al judecăţii (autopsie 960 lei, 350 lei urmărire penală şi 100 lei la instanţă).

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 178 alin. 1,2 şi 3 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a şi c C.pen. coroborat cu art. 76 alin.1 lit. b C.pen. condamnă inculpatul D.A., fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 alin. 2  C.pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 862 C.pen. stabileşte termen de încercare pentru inculpatul D.A. de 6 ani, care se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de 3 ani şi 6 luni la care se adaugă un interval de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 863 C.pen. şi a prevederilor art. 11 din O.G. nr. 92/2000, cu modificările şi completările ulterioare, obligă inculpatul D.A. să se supună, pe toată durata termenului de încercare de 6 ani, următoarelor măsuri de supraveghere :

a. Să se prezinte în a doua zi lucrătoare a lunii la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, precum şi la orice solicitare a acestei instituţii;

b. Să anunţe, în prealabil, S.P.T.S., despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea;

c. Să comunice şi să justifice S.P.T.S. orice schimbare a locului de muncă (atunci când va exista această situaţie).

d. Să comunice S.P.T.S. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 864 C.pen.  privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., raportat la art. 998 C.civ. admite în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorei P.F., cu acelaşi domiciliu, împotriva inculpatului D.A. şi îl obligă pe acesta la plata către părţile civile a următoarelor sume, reduse ca urmare a reţinerii culpei comune în producerea accidentului de circulaţie în proporţie de 90% în ce îl priveşte pe inculpat:

- 22.500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă P.E.;

- 31.500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă P.F. prin reprezentant legal P.E.;

În temeiul art. 14, art. 17 şi art. 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998-999 C.civ., obligă inculpatul D.A. să plătească, cu titlu de despăgubiri periodice suma de 2.242 lei aferentă perioadei 26.09.2007-26.01.2009 şi în continuare suma de 145 lei lunar până la majorat sau alte dispoziţii legale, către partea civilă P.F., prin reprezentant legal P.E.;

Respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile: P.E. în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorei P.F..

Constată faptul că, inculpatul D.A. a achitat părţii civile P.E., la data de 29.09.2007 suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare.

Constată faptul că, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, are calitatea de garant al obligaţiei de despăgubiri în cauză.

În baza art. 193 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. obligă inculpatul D.A., să plătească suma de 1.000 lei către partea civilă P.E., cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen, obligă inculpatul D.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.410 lei.

Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare cu inculpatul şi părţile civile şi respectiv de la comunicare cu garantul.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26.01.2009.

Domenii speta

Spete similare