Divort

Dosar nr. 1803/828/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TOPOLOVENI

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 110/2011

Şedinţa publică de la 14 Februarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: D.N. - judecător

GREFIER: I.B.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S.S. şi pe

pârâta S. E. având ca obiect „divorţ”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în

şedinţa publică din data de 07.02.2011, când susţinerile părţilor au fost

consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din

prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub

nr.1803/828/2010, reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâta S.E.,

solicitând să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de

29.06.1991, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei şi încredinţarea

minorului S.A. spre creştere şi educare, mamei.

În motivarea cererii, se arată că părţile s-au căsătorit la data de

29.06.1991, iar din relaţia acestora a rezultat minorul A.C., născut la data de

13.06.1992. Reclamantul invocă faptul că, părţile sunt separate în fapt de

aproximativ 5 ani, fără a mai relua convieţuirea, considerente în raport de care

apreciază că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, iar situaţia de

fapt nu mai corespunde cu cea de drept.

Cererea a fost întemeiată pe disp. art.37 alin.2 şi art.38 din Codul familiei.

La dosarul cauzei reclamantul a ataşat procura judiciară autentificată sub

nr.1223/07.10.2010 prin care desemnează în calitate de reprezentant

convenţional pe Ş.V.C., în prezenta cauză dedusă judecăţii, ataşând ulterior la

dosar înscrisuri prin care face dovada faptului că are reşedinţa în străinătate,

respectiv S.P.P.-Spania, împrejurare ce conferă posibilitatea de reprezentare, dat

fiind caracterul personal al acţiunii promovate (filele 17-25).

La termenul de judecată din data de 15.11.2010, pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate întrucât

motivele invocate în susţinerea acesteia nu corespund realităţii, apreciind că

relaţiile de familie nu sunt grav şi iremediabil vătămate, fiind posibilă

continuarea căsătoriei.

Sub un alt aspect, pârâta arată că nu este fondată cererea reclamantului întrucât

singurul motiv pentru care acesta a părăsit domiciliul conjugal îl reprezintă

implicarea sa într-o relaţie extraconjugală, acestuia revenindu-i culpa pe care o şi

invocă în destrămarea relaţiilor de familie.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: certificatul

de căsătorie al părţilor, certificatul de naştere al minorului, înscrisuri privind

reşedinţa actuală a reclamantului, procură judiciară autentificată sub

nr.227/22.02.2005, decizia asupra capacităţii de muncă nr.1596/09.06.2010 şi

proba testimonială, fiind audiaţi martorii S.T., N.C., S.S. şi I.V.

La termenul de judecată din data de 06.12.2010, reprezentantul

convenţional al reclamantului a depus la dosarul cauzei copia actului de naştere

al copilului rezultat din căsătoria părţilor, învederând că în prezent acesta a

devenit major, împrejurare în raport de care şi-a precizat cererea de chemare în

judecată, învederând că renunţă la cererea accesorie privind încredinţarea

minorului (fila 26).

Examinând conţinutul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine

următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 29.06.1991, potrivit certificatului de

căsătorie înregistrat sub nr.43/29.06.1991 în Registrul Stării Civile al Primăriei

comunei C, judeţul Argeş, cei doi soţi având domiciliul conjugal pe raza

aceleiaşi localităţi.

În depoziţia sa, martora S.S., audiată la propunerea reclamantului, a

precizat că părţile sunt separate în fapt de 10 ani, întrucât potrivit înţelegerii

soţilor, reclamantul a plecat în străinătate pentru a obţine veniturile necesare

întreţinerii familiei, expediind periodic sume de bani în scopul anterior precizat

precum şi pentru definitivarea unei construcţii dobândite de părţi. Martora a

precizat însă că, de aproximativ 4-5 ani, atunci când reclamantul revenea în ţară,

pârâta s-a opus ca acesta să locuiască în imobilul dobândit împreună din

localitatea C. şi a refuzat să facă menajul, ceea ce a determinat-o să discute cu

părţile pentru a lămuri neînţelegerile ivite între aceştia, împrejurare în care

pârâta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de  veniturile insuficiente pe care soţul le

aloca familiei. Astfel, martora a precizat că relaţiile tensionate dintre părţi erau

determinate de această conduită a pârâtei precum şi de faptul că îi interzicea

soţului să aibă relaţii de prietenie cu alte persoane, atunci când acesta revenea în

ţară. În ceea ce priveşte conduita reclamantului în familie, a menţionat că acesta

nu genera stări conflictuale şi nu s-a implicat în relaţii extraconjugale aşa cum

invocă reclamanta, dar la revenirea în ţară în cursul anului 2010 a precizat că nu

se mai poate întoarce în domiciliul conjugal dată fiind starea conflictuală pe care

o avea cu soţia sa.

Aspectele privind starea conflictuală existentă între părţi au fost

confirmate şi de martorul S.T.G., care a precizat că separarea în fapt a părţilor

de o lungă perioadă de timp a accentuat neînţelegerile dintre aceştia, apreciind

că raporturile de familie nu mai pot fi reluate.

Audiată la propunerea pârâtei, martora N.C. confirmă împrejurarea că

părţile sunt separate de aproximativ 6 ani, moment de la care reclamantul se

află în străinătate unde prestează activităţi aducătoare de venituri,

menţionând însă că acesta nu s-a mai reîntors în domiciliul conjugal, cu toate că

soţia nu s-a opus, dar i-a asigurat sprijin financiar atunci când aceasta s-a

confruntat cu probleme de sănătate, în urmă cu 5 ani, după care relaţiile dintre

părţi nu au mai decurs în mod firesc, iar reclamantul s-a implicat într-o relaţie

extraconjugală, apreciind că pârâta ar fi de acord ca soţii să reia raporturile de

familie.

În depoziţia sa, martora I.V., face referire la implicarea reclamantului

într-o relaţie extraconjugală şi refuzului acestuia de a se reîntoarce în domiciliul

comun, aspecte ce i-au fost aduse la cunoştinţă de către pârâtă, fără a fi

percepute direct de către aceasta, context în care instanţa apreciază că

împrejurările relatate nu prezintă relevanţă pe teza probatorie pe care a fost

propusă martora audiată.

Coroborând astfel depoziţiile martorilor se reţine că relaţiile de familie

nu mai decurg în mod firesc de o perioadă îndelungată de timp, iar  această

situaţie nu a fost creată de reclamant prin refuzul nejustificat al acestuia de a

reveni în domiciliul conjugal, aşa cum invocă pârâta ce se opune la desfacerea

căsătoriei, ci datorită conduitei ambilor soţi, date fiind relaţiile tensionate

existente între aceştia, împrejurare care durează de o perioadă îndelungată de

timp, fără a exista perspective de reluare a unei convieţuiri paşnice.

Potrivit disp.art.37 alin.2 lit.b) din Codul familiei, căsătoria se poate

desface prin divorţ atunci când, din cauza unor motive temeinice raporturile

dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

În speţa supusă analizei de faţă, date fiind considerentele anterior expuse,

instanţa constată că relaţiile dintre părţi nu mai sunt caracterizate de trăsăturile

specifice unor raporturi de familie, respectiv sentimente de afecţiune, încredere,

înţelegere, sprijin moral şi material, această împrejurare fiind determinată de

intervalul mare de timp în care părţile au fost separate în fapt şi care a dus la

accentuarea neînţelegerilor ivite între aceştia, apreciind că raporturile dintre

părţi sunt grav vătămate, căsătoria fiind lipsită de principalele elemente de fond

datorită ambilor soţi.

Prin urmare, instanţa constată îndeplinite cumulativ condiţiile prev.de

art.37 alin.2 lit.b) din Codul familiei, astfel încât va admite în parte acţiunea

precizată şi va dispune desfacerea căsătoriei dintre părţi, din vina ambilor soţi.

În temeiul disp.art.40 din Codul familiei, va dispune ca pârâta să revină la

numele purtat anterior căsătoriei, respectiv „Neamu”.

Va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul S.S.,

domiciliat în comuna B-N., sat N.-L., judeţul A.în contradictoriu cu pârâta S.E.

domiciliată în comuna C, sat D, judeţul A.

Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 29.06.1991

şi înregistrată sub nr. 43/29.06.1991 în Registrul Stării Civile al Primăriei

Comunei C., Judeţul A., din culpa ambilor soţi.

Dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv

„N.”.

Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.02.2011.

PREŞEDINTE,

D.N.

GREFIER

I.B.

Red.D.N.

Dact.E.D.

Ex.4/23.02.2011

Domenii speta

Spete similare