Apel. Omor calificat.

Prin sentinţa penală nr.40/P/30.03.2011,pronunţată în dosarul nr. 967/103/2011 al Tribunalului Neamţ s-a dispus:

Condamnarea inculpatului I.M., trimis în judecată penală,  prin rechizitoriul nr. 475/P/2010 din 14.03.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat,  prev. de art. 174, art.175 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, art. 74 lit. a şi c Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal  la pedeapsa de  7 (şapte ) ani, închisoare.

În temeiul art. 175 Cod penal raportat la art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal, s-a aplicat inculpatului I.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II- a şi b Cod penal pe durata a 2 (doi) ani şi în temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa a accesorie a  interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II- a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 28.12.2010 şi până la data de 30.03.2011.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit cu mâner din plastic de culoare albastră de 9 cm. Şi lamă de 20 cm şi a unui fragment din lemn (bâtă) cu lungimea de 83 cm. Dispune restituirea către inculpat a unui pantalon tip „jeans” de culoare albastră

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi în primă instanţă de fond.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că:

Inculpatul I.M. a locuit împreună cu concubina sa, A.L. şi cu cei 2 copii minori rezultaţi din relaţia lor de convieţuire, în casa tatălui său, I.V., din comuna Tupilaţi, jud. Neamţ. Inculpatul şi tatăl său, consumau în mod frecvent băuturi alcoolice şi între ei aveau loc  certuri repetate cu tatăl său, pe fondul consumului de alcool. În timp, aceste conflicte s-au agravat astfel  încât cei doi au ajuns să se lovească reciproc.

În ziua de 27.12.2010, în jurul orei 15,30, inculpatul I.M. a consumat băuturi alcoolice la un barul „Palaghia” din apropierea locuinţei, până în jurul orei 20,00, respectiv 6 sticle cu bere. Inculpatul s-a întors acasă unde a mai consumat şi o sticlă de 2 litri cu vin şi, astfel, a ajuns în stare de ebrietate. În această stare, inculpatul a ieşit în stradă unde a avut un conflict cu vecinul său, G.C., care înţelegând că inculpatul este beat a evitat orice dispută chiar şi după ce inculpatul i-a luat o sacoşă cu alimente.

Inculpatul s-a întors în casă şi a mers în bucătărie dorind să aprindă focul în sobă, prin care se încălzea şi camera în care locuia împreună cu concubina şi copii săi. În bucătăria respectivă locuia în mod obişnuit tatăl său care în acel moment i-a spus inculpatului că nu are ce căuta în încăperea respectivă. Între cei doi s-a declanşat un conflict verbal care s-a accentuat până când inculpatul a început să-l lovească pe tatăl său cu pumnii şi cu picioarele peste tot corpul. Inculpatul a dărâmat soba din bucătărie şi a luat o bucată din lemn, care era folosită la pregătirea rumeguşului în sobă, şi l-a lovit pe tatăl său cu acest lemn de mai multe ori peste corp, până când victima a căzut jos. Şi în această poziţie inculpatul a continuat să-l lovească pe tatăl său cu pumnii şi cu picioarele şi când a plecat din încăpere a spart şi geamul de la uşă, rănindu-se astfel la mână.

Tatăl inculpatului a venit după acesta în încercarea de a-l opri să se manifeste violent în continuare, însă datorită leziunilor suferite a căzut jos şi în acest moment inculpatul a început iarăşi să lovească victima cu pumnii şi cu picioarele până când acesta nu a mai reacţionat nici într-un fel. Inculpatul a mers într-o cameră alăturată unde s-a culcat iar victima a rămas în starea în care se afla şi spre dimineaţă a decedat.

Potrivit concluziilor raportului medico – legal de necropsie nr. 383 din 29.12.2010 întocmit de SML Neamţ, moartea victimei I.V. a fost violentă şi s-a datorat „ şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui traumatism toraco – abdominal şi membre cu numeroase leziuni osoase, viscerale şi hemoragie internă consecutivă”.

De asemenea, în concluziile medico – legale se reţine că leziunile traumatice sau putut produce prin lovire activă cu corp dur şi comprimare între două planuri dure ( călcare ) şi care au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

În momentul decesului, victima a avut o alcoolemie de 1,80 gr. %0- (fila 19-.20 ds. urm.pen.). De asemenea, s-a reţinut şi faptul că în timpul derulării conflictului inculpatul a suferit leziuni şi excoriaţii la mâna dreaptă, degetele 2,3 şi 4, falanga medie, leziuni care confirmă prin logica faptelor atitudinea violentă a inculpatului.

În drept, s-a reţinut că actele materiale ale inculpatului de a lovi în mod repetat pe victima I.V., tatăl său, cu o bucată de lemn şi cu pumnii şi cu picioarele cauzând acestuia leziuni grave, astfel cum au fost analizate anterior, conform raportului de necropsie, leziuni care în aceiaşi noapte din 27/28.12.2010 au condus la decesul victimei, actele de agresiune repetate ale  inculpatului  având astfel legătură de cauzalitate cu decesul victimei, realizează conţinutul laturii obiective a infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, contrar celor reţinute prin rechizitoriu, în sensul că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a ucide - concluzie desprinsă din multitudinea leziunilor care s-au constatat asupra victimei, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă deoarece din întreaga desfăşurare a conflictului rezultă limpede că inculpatul a putut prevedea rezultatul actelor sale de agresiune repetate asupra victimei, nu a urmărit uciderea victimei însă a acceptat producerea acestui rezultat.

În primul rând, instanţa a reţinut starea de beţie în care s-a aflat inculpatul şi în acelaşi timp victima, antecedenţa conflictuală dintre cei doi, de fiecare dată tot pe fondul consumului de alcool; faptul că inculpatul s-a folosit de o bucată de lemn aflată în bucătărie şi în mod repetat a lovit şi cu pumnii şi picioarele, adică a lovit cu tot ce s-a nimerit la îndemână deşi în situaţia unei rezoluţii intenţionale directe putea foarte lesne folosi cuţitul – corp delict care s-a găsit cu ocazia cercetării la faţa locului  chiar printre cioburile geamului spart de la uşa bucătăriei (filele 10-11, foto judiciare dos. urm. pen.); de asemenea, faptul că inculpatul a lăsat victima în starea de inconştienţă în care se afla şi a mers şi s-a culcat fără a-l interesa dacă victima a decedat sau nu sau fără a se preocupa de ascunderea acestei situaţii, toate acestea relevă comportamentul unui om aflat în stare de beţie şi nu a unui făptuitor care comite cu intenţie directă uciderea tatălui său.

La individualizarea judiciară a pedepsei care s-a aplicat inculpatului instanţa a reţinut în primul rând aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 Cod procedură penală cu beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute în textul sancţionator al art. 175 Cod penal cu o treime.

De asemenea, în cadrul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptei, relevat în primul rând prin multitudinea loviturilor aplicate victimei în tot timpul derulării conflictului; dar şi împrejurările comiterii faptei, pe fondul unei stări conflictuale preexistente între inculpat şi victimă ca urmare a consumului de alcool, şi a stării de beţie avansată în care s-a aflat inculpatul, situaţie reflectată şi prin conflictul pe care inculpatul l-a avut în stradă cu vecinul său, G.C. în momentele premergătoare comiterii actelor de agresiune. Privind persoana inculpatului, s-a reţinut lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără de 29 de ani şi faptul că are doi minori în întreţinerea sa. Ansamblul acestor elemente de individualizare sunt de natură să formeze convingerea instanţei că inculpatul are potenţial de reintegrare socială şi în cadrul comunităţii poate să înţeleagă şi să-şi asume consecinţele faptei sale, astfel că în acest caz accentul trebuie să se pună pe funcţia educativă a pedepsei şi în al doilea rând pe funcţia de coerciţie.

În acelaşi timp, se reţin în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante personale constând în poziţia procesuală constant sinceră de recunoaştere şi de regret a faptei comise, precum  şi comportamentul social corespunzător până la data comiterii faptei, în sensul că nu are antecedente penale şi a fost constant preocupat de creşterea celor doi copii minori, împreună cu concubina sa. În consecinţă, în cadrul dispoziţiilor  art. 74 lit. a şi c Cod penal, art. 76 alin. 2 Cod penal s-a redus pedeapsa aplicată inculpatul sub minimul special care rezultă din coroborarea textului sancţionator al art. 175 Cod penal cu dispoziţiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, până spre limita permisă de art. 76 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 175 Cod penal raportat la art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal s-a aplicat inculpatului I.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II- a şi b Cod penal pe durata a 2 (doi ) ani şi în temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa a accesorie a  interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II- a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a  menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 28.12.2010 şi până la data de 30.03.2011.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a  dispus confiscarea specială a unui cuţit cu mâner din plastic de culoare albastră de 9 cm. şi lamă de 20 cm şi a unui fragment din lemn (bâtă) cu lungimea de 83 cm.

Aceste două corpuri delicte au fost reţinute ca mijloc material de probă prin procesul verbal de cercetare la faţa locului fiind evident că au fost folosite de inculpat în comiterea actelor de agresiune asupra victimei I.V. Fragmentul de lemn a fost folosit de către inculpat în lovirea repetată a victimei, iar cuţitul fiind găsit chiar între cioburile geamului spart de la uşa bucătăriei (foto nr. 23, fila 10, ds. urm. pen.) este evident că acesta l-a folosit în timpul manifestărilor sale violente inclusiv pentru ameninţarea victimei.

În cauză a formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, care arată în motivele scrise că: 

În mod nelegal instanţa a dispus, în baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal, confiscarea specială a cuţitului, având în vedere că din toate actele dosarului rezultă că inculpatul a folosit pentru săvârşirea infracţiunii un par din lemn şi mijloace contondente proprii( a lovit victima cu pumnii şi picioarele).

S-a susţinut de parchet că sentinţa tribunalului este netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel, chiar în casa victimei, inculpatul şi-a lovit tatăl, cu o bâtă din lemn, cu pumnii şi picioarele, peste tot corpul, cauzându-i leziuni grave, care au dus la deces, iar după comiterea omorului, acesta a distrus mai multe bunuri din locuinţă (a spart fereastra, a dărâmat soba ş.a.).

Având în vedere împrejurările concrete de săvârşire a omorului şi consecinţele rezultate în urma comiterii faptei, s-a susţinut de parchet că aplicarea unei pedepse cu opt ani, sub minimul special prevăzut de legiuitor în cazul comiterii infracţiunii de omor calificat, chiar reţinând circumstanţele atenuante şi prevederile art.320/1 Cod procedură penală, este prea blândă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.penală, s-a solicitat de către parchet admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei criticate şi în urma rejudecării să se pronunţe o hotărâre legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea de Apel reţine următoarele:

Diferit de motivele invocate în scris şi oral de către procuror, instanţa, în calea de atac devolutivă a apelului, este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

În acest sens, se observă o neregularitate majoră legată de identificarea cadrului procesual în care are loc soluţionarea raportului juridic procesual de conflict, ivit pe de-o parte între subiectul activ al infracţiunii, inculpatul, iar pe de altă parte subiecţii pasivi, adică persoana sau persoanele care au putut sau chiar au suferit un prejudiciu de ordin fizic, moral sau material de pe urma infracţiunii.

Aceşti subiecţi trebuie individualizaţi de organele judiciare, chemaţi în faţa lor şi întrebaţi dacă doresc să participe în procesul penal ca parte vătămată sau să se constituie parte civilă. Astfel, obligaţia procedurală reglementată în art.76 C.pr.penală are un rol esenţial în lămurirea cauzei penale sub toate aspectele, persoanele vătămate putând contribui în mod determinant la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a procesului penal, ţinând seama de faptul că acestea sunt, în general, persoane apropiate victimei şi, în acelaşi timp, îşi pot exercita drepturi procesuale proprii, inclusiv pe latură penală.

În cauza de faţă, potrivit declaraţiei martorului S.M. (fl.48 dup), victima avea mai mulţi copii, care nu au fost citaţi de procuror şi Tribunalul Neamţ. Procedând în acest mod, a pronunţat o hotărâre judecătorească nelegală, în lipsa unor părţi nechemate pentru a-şi exercita drepturile procesuale prevăzute de lege.

De remarcat că procurorul a încercat să dea urmăririi penale o aparenţă de legalitate sub acest aspect, însă într-o manieră neprocedurală, printr-un proces-verbal laconic, nedatat (f.54 dup) şi fără nicio finalitate de ordin juridic sau de orice alt fel.

Pentru aceste considerente, în baza art.379, pct.2, lit.d C.pr.penală, se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, împotriva sentinţei penale nr.40/P/30.03.2011 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr.967/103/2011.

Se va desfiinţa sentinţa penală apelată şi se va trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Neamţ.

Se vor menţine actele procedurale efectuate în cauză, precum şi dispoziţia de menţinere a arestului preventiv în baza art.350 Cpp, mai puţin sentinţa penală desfiinţată.

Domenii speta

Spete similare