Îmbogăţire fără justă cauză – neîndeplinirea condiţiei juridice de a nu avea la îndemână o altă acţiune în realizarea dreptului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 20.01.2012 sub număr de dosar x/866/2012, reclamanta M a chemat în judecată pe pârâţii I şi MM, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 17425 lei, cu dobânda legală şi cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că este moştenitoarea defunctului MCC, decedat la data de 13.10.2011, înmormântarea acestuia fiind organizată de către pârâţi. Aceştia din urmă i-au pretins reclamantei, se arată în continuare, suma de 4000 Euro, cu titlu de cheltuieli de înmormântare pe care i-ar fi suportat pentru înmormântare. Reclamanta mai precizează că a achitat deîndată această sumă, conform declaraţiei notariale semnată de către pârâţi, ulterior aflând că aceştia ar fi beneficiat şi de alte sume pentru suportarea înmormântării, fiind astfel dusă în eroare.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile 1341 şi art. 1345 din Codul civil.

În temeiul art. 112 C.pr.civ., cererii i-au fost ataşate copii de pe înscrisurile pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, respectiv înscris intitulat „declaraţie” autentificată sub nr. XXX de către Biroul Notarial Public IM, fila 4, certificat de deces pentru defunctul MCC, fila 6.

La termenul din 14.03.2012, reclamanta a precizat că temeiul de drept pe care îşi întemeiază cererea este art. 1345 Codul civil privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1156 lei şi cu timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei.

Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei IM, iar pe fond pârâtul MM a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, suma primită conform declaraţiei notariale fiind folosită în parte pentru cheltuielile deja efectuate pentru organizarea înmormântării defunctului MCC, iar restul fiind necesară pentru praznicele ulterioare conform înţelegerii ce a avut –o cu reclamanta.

În prezenta cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii AB, BC, CD, audierea martorei DE fiind înlăturată conform celor avute în vedere la termenul din 27.06.2012.

La termenul din 27.06.2012, faţă de art. 137 alin. 1 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei IM, asupra căreia reţine următoarele:

O condiţie pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului de a acţiona şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului  şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material supus judecăţii. Astfel, calitatea de pârât presupune o identitate între persoana acestuia şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Analizând înscrisul intitulat „declaraţie” autentificată sub nr. XXX de către Biroul Notarial Public IM, fila 4, instanţa constată că pârâta IM a semnat acest înscris prin care arată că a primit de la reclamanta M suma de 4000 Euro, ce face obiectul prezentului dosar, împreună cu pârâtul MM.

Având în vedere aceste considerente de drept şi de fapt, instanţa constată că pârâta are calitate procesuală pasivă, fiind titulară, alături de către pârâtul MM, a obligaţiei de restituire a sumei menţionată în înscrisul intitulat „declaraţie” autentificată sub nr. XXX de către Biroul Notarial Public IM, urmând astfel a respinge această excepţie ca neîntemeiată.

Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamanta M şi pârâţii MM şi MI a intervenit după data de 13.10.2011 un contract unilateral nenumit, prin care reclamanta s-a obligat să achite acestora suma de 17425,60 lei, echivalentul sumei de 4000 Euro, sumă ce reprezintă cheltuielile de înmormântate suportate de către pârâţi pentru defunctul MCC. Conform înscrisului intitulat „declaraţie” autentificată sub nr. XXX de către Biroul Notarial Public IM, fila 4, această obligaţie a fost executată de către reclamantă la data de 18.11.2011.

În drept, conform art. 1345 Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 republicată, în vigoare la momentul încheierii contractului intervenit între părţi şi incident în prezenta cauză conform art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil coroborat cu art. 6 din Codul civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

Potrivit art. 1348 Codul civil, cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.

Din analiza dispoziţiilor legale referitoare la instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa reţine că pentru soluţionarea unei acţiuni întemeiată pe un astfel de temei de drept trebuie analizate două condiţii juridice, respectiv absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care şi-a micşorat patrimoniul a pierderii suferite şi absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia şi trei condiţii materiale, şi anume: mărirea unui patrimoniu, micşorarea unui patrimoniu ca o consecinţă a măririi altuia şi existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt.

În ceea ce priveşte prima condiţie juridică, instanţa reţine că acţiunea intentată pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză are un caracter subsidiar, cel păgubit are dreptul la o astfel de acţiune numai atunci când el nu are şi nici nu a avut o altă cale de drept, nicio altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului. Prin urmare, acţiunea în obligarea pârâţilor la restituire sumei ce face obiectul contractului unilateral încheiat de către părţi nu poate fi admisă atât timp cât reclamanta are la dispoziţie o altă acţiune în realizarea dreptului, respectiv acţiunea în desfiinţarea raportului juridic intervenit între părţi.

Conform art. 1169 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 republicată, părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Potrivit art. 1166 Codul civil contractul este acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, iar conform art. 1168 Codul civil contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile generale, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mut.

Potrivit art. 1171 Codul civil contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acestea sunt reciproce şi interdependente. În caz contrar este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi.

Astfel cum arată atât reclamanta cât şi pârâţii şi cum rezultă din înscrisul intitulat „declaraţie” autentificată sub nr. XXX de către Biroul Notarial Public IM, fila 4, între părţi a intervenit un contract unilateral nereglementat de lege, ca urmare a acordului de voinţă al părţilor din prezenta cauză, prin care reclamanta s-a obligat la executarea unei obligaţii unilaterale civile imperfecte, naturale, şi anume cea de a achita pârâţilor suma de 4000 Euro, cu titlu de cheltuieli de înmormântare pentru defunctul MCC, tatăl reclamantei. Contractul intervenit între părţi are ca obiect prestaţia unilaterală a reclamantei, prestaţie executată de către aceasta conform înscrisului intitulat „declaraţie” autentificată sub nr. XXX de către Biroul Notarial Public IM. Având în vedere că raportul juridic priveşte executarea unei obligaţii civile imperfecte, instanţa constată că acesta nu poate fi calificat drept o liberalitate, ( lipsind „animus donandi” ), ci un contract nereglementat de lege, contract supus, conform art. 1168 Codul civil citat mai sus, regulilor generale în materie de contracte.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta invocă o cauză de nulitate al acestui contract, respectiv dolul – inducerea în eroare provocată de către pârâţi cu privire la suportarea cheltuielilor de înmormântare din resurse proprii, eroare în lipsa căreia reclamanta nu s-ar mai fi obligat la executarea obligaţiei civile imperfecte descrisă mai sus.

Prin urmare, instanţa constată că reclamanta are la îndemână o altă acţiune în realizarea dreptului, respectiv acţiunea ce derivă din contractul nenumit încheiat de părţi, nefiind astfel îndeplinită una din condiţiile juridice prevăzută de art. 1348 Codul civil cu privire la acţiunea în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză şi va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăşte:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei IM invocată de către pârâţi, ca nefiind întemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta M, cu domiciliul …..în contradictoriu cu pârâţii IM cu domiciliul în …..şi MM, cu domiciliul în ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17.10.2012.

Domenii speta

Spete similare