Succesiune. Termen de prescriptie pentru nulitatea certificatului de vacanta succesorala.

Succesiune. Termen de prescriptie pentru nulitatea certificatului de vacanta succesorala.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.6500/301/2008 - DECIZIA CIVILA NR.269/25.02.2010)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului  3 Bucuresti la data de 28.05.2008 sub nr.6500/301/2008, astfel  cum a fost  precizata, reclamanta V.M. a chemat în judecata pe pârâtul S.R. prin M.F.P., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, sa constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului V.N., decedat la data de 17.02.1985, sa constate calitatea de mostenitor legal a reclamantei, ca fiica a defunctului  si  mamei  acestei, sa constate ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 1/2 din apartamentul nr.7, et.1, bl.Y 7, din Aleea B.B.nr.10 (fosta M. nr.16), sector 3, B., cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca la data de 17.02.1985 a intervenit decesul tatalui reclamantei, V.N., singurii mostenitori ai acestuia la acel moment fiind V.M., în calitate de sotie supravietuitoare si V.M., în calitate de fiica. Masa succesorala ramasa de pe urma decesului se compune din cota indiviza de 1/2 din apartamentul nr.7, et.1, bl.Y 7, din Aleea B.B. nr.10 (fosta M. nr.16), sector 3, B.. Dupa deces, mama reclamantei a ramas sa locuiasca în apartamentul mentionat, s-a comportat ca proprietara, a permis si altei persoane sa locuiasca în imobil, a continuat sa achite în întregime impozitul si chiar a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului V.N.. În acest sens a solicitat CEC-ului adeverinta nr.17612/30.07.1985 în vederea deschiderii succesiunii notariale. Ulterior decesului lui V.N., mai exact dupa câteva luni, reclamanta s-a întors în tara si a luat mobila si alte lucruri din casa tatalui sau.  S-a sustinut ca certificatul  de vacanta succesorala a fost  încheiat  în frauda drepturilor  reclamant ei  si  ale mamei  sale, întrucât, desi  la momentul  la care a fost  eliberat  atât aceasta cât si mama sa efectuasera acte de acceptare a succesiunii  defunctului, în termenul  prevazut de art.700  din Codul  civil, în cuprinsul  certificatului se retine ca acestea sunt straine de succesiune,prin neacceptare, nesocotindu-se în acest  fel, prevederile legale de ordine publica si  normele de convietuire sociala  ca si obligatia pe care o  avea notarul public de a cita pe cele doua mostenitoare  si de a proceda la inventarierea bunurilor succesorale. 

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 653, 689 Cod civil, art. 111 Cod procedura civila, Legea nr.36/1995.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 31 lei si timbru judiciar de 0,6 lei.

În dovedire, au fost depuse, în copii, certificatul de mostenitor nr.1512/09.12.1988, cererea reclamantei adresata notarului, adeverinta eliberata de CEC, contractul nr.7438, adeverinta eliberata de Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti, certificatul de deces si certificatul de nastere al reclamantei.

La data de 26.06.2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala.

În motivare, pârâtul a solicitat admiterea exceptiei prescriptiei dreptului de optiune succesorala în raport de dispozitiile art.700 Cod civil, potrivit carora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data decesului defunctului, 17.02.1985. Admiterea actiunii lasa fara aplicabilitate dispozitiile art.700 Cod civil, care instituie un termen special de prescriptie în materia succesiunilor, raportate la prevederile art. 651 Cod civil. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata. Potrivit art. 701 Cod civil, care prevede ca "în tot timpul în care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobândita în contra erezilor ce au renuntat, ei au înca facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alte erezi. Nu se pot vatama însa drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte verbale, facute de curatorele succesiunii vacante".

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, art. 651 si 700 Cod civil.

În sedinta publica din data de 26.09.2008, reclamanta a formulat raspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei de prescriptie a dreptului de optiune succesorala ca nefondata.

În motivare, s-a aratat ca, potrivit art. 653 Cod civil, descendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului, asadar reclamanta, în calitate de fiica a defunctului este mostenitor sezinar. Reclamanta a efectuat, în termenul de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil, o serie de fapte materiale ce echivaleaza cu o acceptare tacita a succesiunii. A precizat ca, din cauza regimului politic din acea perioada, i-a fost cu neputinta sa se întoarca în tara la momentul decesului tatalui sau. Reclamanta a solicitat nulitatea certificatului de vacanta succesorala nr. 1512/09.12.1988, motivat de faptul ca s-a ignorat existenta mostenitorilor, vocatia succesorala si drepturile succesorale ale acestora. În acest certificat s-a retinut in mod abuziv si nereal ca exista mostenitori straini de succesiune în conditiile în care mama reclamantei a ramas sa locuiasca în apartament dupa moartea tatalui reclamantei, a platit impozit la stat si a permis altei persoane sa locuiasca în imobil. Mai mult, sotia supravietuitoare a defunctului a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii.

Prin încheierea din data de 24.10.2008 instanta a luat act de precizarea actiunii, reclamanta aratând ca, în principal, solicita nulitatea absoluta, invocând frauda la lege si cauza ilicita, iar, în subsidiar, nulitatea relativa a certificatului de vacanta succesorala, întrucât a luat cunostinta de acest act în aprilie 2008.

Cererea precizatoare a fost motivata în drept, pe dispozitiile art. 88 alin.1 din Legea nr. 36/1995.

În cauza, s-au solicitat si au fost încuviintate proba cu înscrisuri si proba testimoniala, în cadrul careia au fost audiati martorii N.V. si D.V. (filele 48-89).

Prin sentinta civila nr.2344/27.02.2009 pronuntata în dosarul nr.6500/301/2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a calificat cererea ca nulitate relativa (anulare) a certificatului de vacanta succesorala; a admis exceptia prescriptiei extinctive pe capatul 1 de cerere; a admis exceptia lipsei de interes pentru capatul 2 si capatul 4 de cerere; a respins cererile având ca obiect anularea certificatului de vacanta succesorala nr.1512/1988 formulata de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P., ca prescrise, a respins cererea având ca obiect constatare deschiderii succesiunii si cererea având ca obiect constatare masei succesorale ca lipsite de interes si a respins cererea precizata formulata de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P..

Cu privire la calificarea juridica a cererii de desfiintare a certificatului de vacanta succesorala, instanta a constatat ca este nulitate relativa.

S-a constatat ca reclamanta nu a participat la dezbaterea succesorala care s-a soldat cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala. Reclamanta are calitatea unei persoane care se considera vatamata în drepturile ei prin emiterea certificatului de mostenitor în sensul art.88 din Legea nr.36/1995.

Actiunea reclamantei este prescriptibila extinctiv în conditiile în care are caracterul unei petitii de ereditate, tinând cont si de restul cererilor reclamantei, nefiind numai o actiune în constatare.

Instanta a constatat ca termenul de prescriptie extinctiva poate sa curga din momentul în care reclamanta a stiut de existenta certificatului de vacanta succesorala.

Desi reclamanta sustine în repetate rânduri ca a aflat de înscris abia în aprilie 2008, se constata, dintr-o simpla lectura a notificarii facute în temeiul Legii nr.10/2001 ca stia de continutul certificatului nr.1512/9.12.1988 înca din data notificarii -18.09.2001 (fila 52). Reclamanta mentioneaza ca anexeaza notificarii certificatul mentionat.

Cum prezenta cerere s-a formulat în data de 28.05.2008, cu mult peste termenul prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958, vazând dispozitiile art.88 din Legea nr.36/1995 instanta a admite exceptia prescriptiei extinctive pentru cererea având ca obiect anularea certificatului de vacanta succesorala si a respins aceasta cerere ca prescrisa.

În conditiile în care instanta a respins cererea de anulare a certificatului de vacanta succesorala, instanta a constatat ca reclamanta nu justifica un interes în cererea având ca obiect constatare deschiderii succesiunii si cererea având ca obiect constatarea masei succesorale, în conditiile în care aceste doua aspecte sunt deja solutionate în cuprinsul certificatului de vacanta succesorala.

Cu privire la cererea precizata (filele 2, 50) având ca obiect constatarea ca reclamanta si sotia supravietuitoare a defunctului sunt mostenitoare ale acestuia, instanta a constatat-o neîntemeiata, în conditiile în care potrivit certificatului de vacanta succesorala nr.1512/9.12.1988 mostenitorul defunctului V.N. este S.R. (fila 5), iar potrivit art.88 teza a ll-a din Legea nr.36/1995 pâna la anularea sa prin hotarâre judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina în privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor în parte.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta V.M., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând admiterea apelului,  desfiintarea hotarârii instantei de fond si trimiterea cauzei la prima instanta, spre rejudecare; sa se constate ca în mod gresit, prima instanta a calificat cererea ca fiind o cerere în constatarea nulitatii relative - si nu a nulitatii absolute, cum a solicitat atât prin cererea introductiva cât si prin cererea precizatoare - si, solutionând cauza, fara a intra în cercetarea fondului, pe admiterea unor exceptii, respectiv: pe exceptia prescriptiei extinctive, capatul 1 din cerere, si a lipsei de interes pe capetele 2 si 4 din cerere.

În motivarea apelului, apelanta considera ca în mod nelegal si netemeinic instanta de fond a calificat cererea ca fiind o cerere în constatarea nulitatii relative si nu a nulitatii absolute, astfel cum a solicitat atât prin cererea introductiva cât si prin cererea precizatoare.

Apelanta arata ca instanta de fond a dat o calificare gresita cererii, de natura sa o prejudicieze.

În situatia în care a calificat-o ca o nulitate relativa, prescriptibila în termen de 3 ani de la data la care a luat la cunostinta, care a mai fost scopul administrarii probei cu martori si interogatoriu, având în vedere ca la dosar a fost depusa copia notificarii adresate Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, în care era mentionat si certificatul de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, astfel ca instanta avea posibilitatea sa se pronunte pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune fara a mai administra alte probe.

Solicita  sa  se constatate ca desi s-a administrat proba cu martori, instanta, în cuprinsul hotarârii, nu mentioneaza cum a apreciat declaratiile martorilor sau în situatia în care a înlaturat declaratiile martorilor sa arate motivele pentru care le-a înlaturat. Arata ca a solicitat proba cu martori tocmai pentru ca a considerat-o necesara si utila pentru dovedirea faptului ca atât apelanta,în calitate de fiica cât si mama sa, în calitate de sotie supravietuitoare, au acceptat tacit succesiunea, în conditiile art. 689 si art.700 Cod Civil, prin savârsirea de acte materiale ce sunt asimilate cu o acceptare tacita a succesiunii: au continuat sa plateasca  impozit, mama apelantei a locuit în imobil si chiar a permis, cu acordul fiicei sale, si altei persoane sa locuiasca în apartament, au luat bunuri mobile din apartament.

Din declaratiile martorilor (filele 48 si 49) rezulta acest fapt, al acceptarii tacite, mai mult martorul N.V. a depozitat câteva bunuri din apartament la solicitarea reclamantei. Solicita sa se constatate ca nu este posibil acceptarea în parte a mostenirii doar pentru bunuri mobile, astfel ca odata cu preluarea unor bunuri, de valoare, s-a facut o acceptare si cu privire la bunurile imobile ce au apartinut defunctului (principiul indivizibilitatii).

Instanta de fond nu a luat în considerare, în aprecierea cererii ca fiind în constatarea nulitatii absolute, nici faptul ca mama reclamantei a înaintat, conform procedurii succesorale, cerere (fila 6 din dosar) catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti prin care solicita deschiderea procedurii succesorale privind pe tatal apelantei, V.N., decedat la data de 17.02.1985, indicând atât mostenitorii cât si masa succesorala în cuprinsul careia intra si apartamentul situat în B., Aleea B.B. nr.10 (fosta M. nr.16), bl.Y 7, sc.1, et.1, ap.7, sector 3, cerere datata 05.08.1985, în termenul de sase luni.

Or, aceasta cerere, adresata notarului sef reprezinta o manifestare neîndoielnica de acceptare a succesiunii, si implicit o declaratie de acceptare a succesiunii întrucât continutul cererii confirma vointa mostenitorului de a-si valorifica drepturile succesorale.

Faptul ca aceasta cerere nu s-a concretizat cu dezbaterea, în fapt a succesiunii nu are relevanta, cunoscut fiind faptul ca numai dreptul de optiune succesorala este limitat în timp, dezbaterea succesiunii nefiind supusa unui termen.

Solicita sa se constate ca tot în scopul deschiderii succesiunii le-a fost eliberata, adeverinta CEC nr.17612 din 30.07.1985, pe care mostenitoarele au solicitat-o, prin care se constata ca a fost achitat creditul contractat în vederea achizitionarii apartamentului, necesar la radierea ipotecii si s-au efectuat legalizari de acte (certificat de casatorie, certificat de nastere, certificat de deces) necesare la depunerea cererii pentru deschiderea succesiunii.

Apelanta considera ca certificatul de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, a fost eliberat prin fraudarea legii,  ignorându-se existenta mostenitorilor legali, vocatia lor succesorala în scopul prejudicierii drepturilor succesorilor.

Este evidenta nulitatea absoluta a acestui certificat pentru frauda la lege întrucât la încheierea actului, s-au facut mentiuni false în scopul eludarii unor dispozitii legale imperative.

Mai mult, acest certificat de vacanta succesorala are o cauza ilicita si imorala, a caror sanctiune este tot nulitatea absoluta, regimul comunist nu a facut decât sa se razbune pentru faptul ca era stabilita deja în Italia si a înteles sa o lipseasca de drepturile legale, ocrotite în orice stat de drept.

Apelanta sustine ca atât notarul care a autentificat certificatul cât si reprezentantii Statului aveau obligatia sa respecte drepturile mostenitorilor legali, de care aveau cunostinta, astfel ca mentiunile din certificat, în sensul ca atât apelanta - reclamanta, cât si mama sa sunt straine de succesiune prin neacceptare, sunt false, un motiv cert de nulitate absoluta a respectivului certificat.

Conform art. 12 din Decretul nr.40/21.01.1953, în vigoare la data dezbaterii succesiunii, Notarul de stat avea obligatia sa "cheme înaintea sa pe toti mostenitorii presupusi...", fapt care nu s-a întâmplat.

In drept, cererea se întemeiaza pe dispozitiile art. 282 - 289, Cod procedura civila, Legea nr. 36/1995, Decretul nr.40/21.01.1953 - abrogat în prezent, art. 111 Cod civil, art. 653 Cod civil si art. 689 Cod civil.

Prin decizia civila nr.1162/30.10.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamanta V.M., împotriva sentintei civile nr.2344/27.02.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3  Bucuresti, în contradictoriu cu intimatul - pârât S.R. prin M.F.P..

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca în mod corect prima instanta a calificat actiunea reclamantei în întregul sau ca fiind o petitie de ereditate. Astfel, petitia de ereditate este acea actiune prin care un mostenitor având vocatie succesorala legala sau testamentara universala sau cu titlu universal solicita sa i se recunoasca aceasta calitate în scopul de  a dobândi bunurile succesorale detinute de un tert, care pretinde a fi adevaratul mostenitor al defunctului. În  speta, apelanta - reclamanta tocmai acest din urma scop urmareste: dobândirea bunurilor succesorale detinute de pârât prin recunoasterea calitatii sale de adevarata mostenitoare a defunctului.

În acest context, tribunalul a retinut ca petitia de ereditate este o actiune prescriptibila în termenul general de prescriptie de trei ani. Termenul de prescriptie în acest caz nu curge de la data deschiderii succesiunii, ci de la data la care reclamantul a luat cunostinta de actele prin care pârâtul  contesta drepturile succesorale ale reclamantului care se pretinde mostenitor. Prin urmare, în mod corect în cauza prima instanta a stabilit ca moment al începutului termenului de prescriptie extinctiva data la care reclamanta a cunoscut existenta certificatului de vacanta succesorala emis pe numele statului român.

Fata de cele de mai sus, tribunalul a apreciat ca sustinerile apelantei potrivit carora instanta în mod gresit a calificat cererea ca fiind o actiune în nulitate relativa si nu una în nulitate absoluta sunt astfel neîntemeiate, atât timp cât judecatoria, asa cum a aratat mai sus, a calificat actiunea reclamantei ca fiind o petitie de ereditate si nu o actiune în nulitate absoluta sau relativa.

În ceea ce priveste critica potrivit careia instanta nu a tinut cont de declaratiile martorilor privind momentul la care reclamanta a luat la cunostinta despre existenta certificatului de mostenitor, aceasta este de asemenea neîntemeiata.

Astfel, din cuprinsul notificarii nr.1344/2001 BEJ S.D. rezulta ca la data redactarii acestei notificari, respectiv 18.09.2001, reclamanta cunostea nu numai ca statul român era mostenitorul defunctului sau tata, dar si faptul ca dupa decesul acestuia se emisese certificatul de mostenitor nr. 1512/09.12.1988, a carui nulitate o solicita prin cererea ce face obiectul dosarului de fata.  Din declaratiile  martorilor rezulta ca nu s-au adus alte elemente care sa duca la concluzia ca reclamanta a luat la cunostinta ulterior notificarii despre existenta certificatului de vacanta succesorala. Mai mult decât atât, tribunalul nu a putut retine apararea apelantei în sensul ca nu aceasta personal, ci avocatul sau a avut cunostinta despre existenta certificatului de vacanta succesorala, atât timp cât notificarea este redactata în numele apelantei - reclamante V.M..

Fata ce aceste considerente, tribunalul a apreciat ca hotarârea primei instante este legala si temeinica, astfel încât în temeiul art.297 Cod procedura civila, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei instantei de apel a formulat recurs reclamanta Vasile Mariana, cererea de recurs fiind înregistrata  pe rolul  Curtii  de Apel  Bucuresti Sectia a  III a Civila, sub nr.  6500/301/2008.

În dezvoltarea recursului, întemeiat  în drept pe  dispozitiile  art. 304 alin 9 Cod procedura civila, se sustine ca  atât sentinta instantei de fond cât si decizia instantei de apel sau dat cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, în speta încalcarea dispozitiilor legale privitoare la cauzele de nulitate absoluta a actului juridic civil în speta ale a certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti.

Arata recurenta ca a chemat în judecata S.R., prin M.F., solicitând instantei de judecata, ca prin hotarârea ce va pronunta, sa constate nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, sa constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului V.N., decedat la data de 17.02.1985, calitatea de mostenitoare legala a reclamantei, ca fiica a defunctului si sa constatate ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 1/2 din apartamentul nr. 7, et. 1, bl. Y 7, din Aleea B.B., nr. 10, (fosta M. nr.16), Sector 3, Bucuresti.

Atât instanta de fond cât si instanta de apel facând o aplicare gresita a legii, au calificat cererea recurentei - reclamante ca fiind o "petitie de ereditare, tinând cont si de restul cererilor reclamantei, nefiind numai o cerere în constatare", prescriptibila în termenul general de prescriptie de 3 ani.

Instantele sunt investite sa judece cererea de chemare în judecata si sa se pronunte cu privire la fiecare capat de cerere în parte: în cauza de fata instantele au calificat cererea prin prisma capetelor de cerere subsidiare si nu pe fiecare capat de cerere în parte.

Or, ce se poate întelege ca în situatia în care ar fi solicitat doar constatarea nulitatii absolute a Certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, pentru cauza imorala si ilicita si frauda la lege, cererea reclamantei ar fi fost admisibila (într-o asemenea cererea i s-ar fi opus exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei de interes.)

Capatul principal al actiunii a fost constatarea nulitatii absolute, celelalte capete de cerere sunt o consecinta juridica fireasca a desfiintarii certificatului de mostenitor.

Nulitatea absoluta este de ordine publica putând fi invocata de oricine are un interes si este imprescriptibila.

Or, ambele instante nesocotind motivele de nulitate absoluta care au stat la baza emiterii Certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, facând o aplicare gresita a legii, au respins actiunea recurentei - reclamante.

Motivele de nulitate absoluta invocate sunt dovedite de reclamanta si considera ca instanta trebuia sa le aiba în vedere: eliberarea Certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti s-a facut cu fraudarea legii, nesocotindu-se drepturile mostenitorilor de drept care acceptasera succesiunea înauntrul termenului de  optiune succesorala de sase luni.

Considera ca au fost încalcate reglementari legale prevazute în Decretul nr. 40/21.01.1953, în vigoare la data eliberarii Certificatul de vacanta succesorala nr. 1512/09.12.1988.

Este evidenta nulitatea absoluta a acestui certificat pentru frauda la lege întrucât la încheierea actului, s-au facut mentiuni false în scopul eludarii unor dispozitii legale imperative.

Învedereaza ca a solicitat proba cu martori tocmai pentru ca a considerat-o necesara si utila pentru dovedirea faptului ca atât recurenta, în calitate de fiica cât si mama acesteia, în calitate de sotie supravietuitoare, au acceptat tacit succesiunea, în conditiile art. 700 Cod Civil, prin savârsirea de acte materiale ce sunt asimilate cu o acceptare tacita a succesiunii: au continuat sa plateasca impozit, mama sa a locuit în imobil si chiar a permis, cu acordul fiicei sale, si altei persoane sa locuiasca în apartament, au luat bunuri mobile din apartament. Din declaratiile martorilor rezulta acest fapt, al acceptarii tacite, mai mult martorul N.V. a depozitat câteva bunuri din apartament la solicitarea reclamantei.

Instanta de fond cât si cea de apel nu a luat în considerare, în aprecierea cererii ca fiind în constatarea nulitatii absolute, nici faptul ca mama reclamantei a înaintat, conform procedurii succesorale, cerere (fila 6 din dosar) catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti prin care solicita deschiderea procedurii succesorale privind pe tatal recurentei, V.N., decedat la data de 17.02.1985, indicând atât mostenitorii cât si masa succesorala în cuprinsul careia intra 1/2 din apartamentul situat în B., Str. B.B. nr. 10, bl. Y7, sc. 1, et. 1, ap. 7, Sector 3, cerere datata 05.08.1985, în termenul de sase luni. Or, aceasta cerere, adresata notarului sef, reprezinta o manifestare neîndoielnica de acceptare a succesiunii, si o declaratie de acceptare a succesiunii, întrucât continutul cererii confirma vointa mostenitorului de a-si valorifica drepturile succesorale.

Nesocotind toate aceste motive evidente de nulitate absoluta, instantele anterioare aplicând gresit legea au respins cererea de chemare în judecata pe exceptia prescriptiei extinctive a cererii de chemare în judecata.

Pentru toate aceste considerente solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În  drept, dispozitiile art. 299-316 Cod procedura civila.

Intimatul  nu  a formulat  întâmpinare.

 În recurs, nu  au fost administrate probe noi.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate si de prevederile legale incidente în cauza,  curtea  constata  recursul  ca fiind fondat  pentru  urmatoarele considerente:

O prima constatare  ce se impune a fi  facuta în cauza vizeaza  faptul ca  prin criticile formulate în calea de atac a recursului, recurenta invoca nelegalitatea deciziei  civile recurate, din perspectiva  incorectei  calificari  a actiunii  civile al  carei  titular  este reclamanta. 

Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul actiunii civile al  carei  titular  este reclamanta, astfel  cum a fost  precizata,  aceasta a solicitat  pe de o  parte sa se constate, în principal nulitatea absoluta a certificatului  de vacanta succesorala nr.  1512/1988  eliberat  de Notariatul  de stat al sectorului  3  Bucuresti, pentru  cauza  ilicita si  frauda la lege iar în subsidiar nulitatea relativa a aceluiasi  certificat, sa se constate calitatea sa  si a  mamei  sale,  de mostenitori legali al defunctului  V.N. si  a  calitatii de bun succesoral pentru cota de 1/2  din apartamentul nr. 7, situat în B.  sector 3, str.  Aleea B.B., nr.  10, bloc Y 7, et.1.

Ambele instante de fond au  procedat  la calificarea demersului  judiciar  al  reclamantei, retinând ca actiunea  astfel promovata are natura unei petitii de ereditate, actiune pe care au  considerat-o  prescriptibila  extinctiv.

Pe de alta  parte,  desi  prima instanta a  efectuat  o  astfel  de calificare în cuprinsul  considerentelor, ulterior, a procedat  la dezlegarea actiunii, nu  în mod unitar, prin raportare la aceasta calificare ci, a procedat  la  calificarea nulitatii  certificatului  de vacanta succesorala ca fiind o cauza de nulitate relativa si,  raportându-se la  capetele de cerere  cu  care a fost  sesizata, a pronuntat  pentru fiecare capat, o  solutie distincta, instanta de apel, apreciind ca aceasta modalitate de solutionare  a cauzei  este corecta din perspectiva calificarii  actiunii ca fiind petitie de ereditate.

Curtea retine însa,  ca,  asa cum s-a  consacrat  pe cale doctrinara, petitia  de ereditate, a fost conceputa  ca fiind  mijlocul  juridic prin intermediul caruia reclamantul solicita sa i se recunoasca în contradictoriu cu  cel care stapâneste patrimoniul succesoral, calitatea sa de mostenitor si recunoasterea dreptului de a intra în posesia bunurilor succesorale  detinute de acesta  din urma,  fara drept, solicitând obligarea celui  care se pretinde de asemenea mostenitor universal  si  care detine aceste bunuri  în aceasta calitate, la restituirea bunurilor succesorale, drepturile  pretinse de cele doua  parti, fiind inconciliabile.

Caracteristic petitiei de ereditate este faptul ca prin intermediul acesteia se pune în discutie însusi  titlul de succesor  al  mostenitorului detinator al  succesiunii, pe aceasta cale urmarindu-se restituirea în total  sau  în parte a  bunurilor  ce o  compun, respectiv posesiunea patrimoniului  succesoral, cu precizarea, just efectuata în doctrina de specialitate, ca  petitia de ereditate  poate fi  alaturata unei  actiuni  în anularea certificatului  de mostenitor, eliberat  pe numele pârâtului, reusita sa, depinzând intrinsec de soarta unei astfel  de actiuni.

Plecând de la aceste caracteristici  ale petitiei  de ereditate, atunci când se solicita doar  constatarea vocatiei  succesorale  la o anumita succesiune si  a calitatii  unui  bun de a apartine sau  nu  patrimoniului succesoral, o atare petitie de ereditate  este în realitate o simpla actiune în constatare, fiind deci  imprescriptibila extinctiv - calificare însusita de altfel  atât de practica instantei  supreme cât si  de doctrina de specialitate.

În speta,verificând actiunea civila formulata de reclamanta prin cererea dedusa  judecatii, (având în vedere obiectul  si  petitul  acesteia), se observa ca recurenta reclamanta solicita pe lânga  constatarea  nulitatii  certificatului de vacanta succesorala, recunoasterea calitatii sale de mostenitor al  defunctului V.N.  si  constatarea  apartenentei la masa  succesorala  a  cotei  de  1/2  din apartamentul  situat în B., Str. B.B. nr. 10, bl. Y7, sc. 1, et. 1, ap. 7, Sector 3.  Asadar, prin aceasta actiune, reclamanta nu a înteles sa  formuleze un petit distinct prin care sa solicite posesiunea patrimoniului  succesoral, corespunzator cotei  ce îi  revine în aceasta  calitate.

Intentia  reclamantei  dedusa  din  modul  în care aceasta  si-a configurat exercitiul dreptului de acces la instanta de judecata, în scopul valorificarii pretentiei sale concrete, a fost aceea de  a  obtine  pe cale  judiciara, recunoasterea  calitatii  sale de mostenitor al  defunctului, si, respectiv  constatarea  unei cauze de ineficacitate a certificatului  de vacanta succesorala, opus acesteia de catre pârât, astfel ca, desi este corecta aprecierea instantelor de fond în sensul  ca scopul  final  al  demersului  sau procesual  este intrarea în posesia bunurilor succesorale,  actiunea civila pe care a formulat-o  nu  putea fi  calificata decât din perspectiva petitului si scopului sau  concret  si  actual, în  temeiul  art. 129  alin. 6 din Codul  de procedura  civila, care consacra  principiul disponibilitatii, instantele de fond, neputând  în nici  un caz  sa se considere  îndreptatite  sa analizeze si  sa  pronunte  o solutie  cu depasirea limitelor devolutiunii.

Situatia de fapt a dosarului, foarte clar precizata de reclamanta in expunerea de motive a cererii introductive de instanta  si în cadrul  cererilor precizatoare, configureaza asadar pe deplin caracterul actiunii cu care aceasta a înteles sa sesizeze  instantele de judecata, pentru valorificarea pretinsei stari de lucruri a dosarului -ca fiind o  actiune în constatarea calitatii  sale de mostenitor  al  defunctului  si  a întinderii  si  compunerii  masei  succesorale.

Tot astfel,  câta vreme  unul  dintre  capetele de cerere cu  care a fost sesizata prima instanta, a vizat constatarea nulitatii  certificatului de vacanta succesorala, reclamanta  sustinând ca atât aceasta cât si  mama sa au  calitatea de mostenitori ai  defunctului, întrucât pe de o  parte, înauntrul termenului de  6  luni de optiune succesorala reclamanta a  efectuat  acte de acceptare tacita a mostenirii  acestui  defunct  prin luarea în  posesie a unor bunuri mobile  apartinând defunctului si  a permis unei persoane straine sa locuiasca acolo, comportând-se ca  proprietar  asupra acestui  bun,  iar pe de alta parte ca mama sa - a carei  mostenitoare este, a continuat sa locuiasca în imobilul în cauza, sa achite în întregime impozitul aferent acestui  apartament, si  chiar a facut demersuri  pentru deschiderea succesiunii  defunctului, inclusiv prin formularea unei  cereri  în acest  sens, catre Notariatul de stat, în mod corect au  apreciat  instantele de fond ca se  impunea cu prioritate calificarea  nulitatii  astfel  invocate. 

 Se retine  totodata  ca instantele de fond au  calificat  cauza de nulitate astfel invocata ca fiind o nulitate relativa, raportându-se exclusiv la  prevederile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.

Aceasta  apreciere este eronata, în primul rând, prin raportare la  gresita solutionare a cauzei  exclusiv prin raportare la aceasta  prevedere  legala, cauza de nulitate invocata de  reclamanta vizând nerespectarea prevederilor legale în vigoare la momentul  dezbaterii  succesiunii  defunctului  V.N., or, din aceasta  perspectiva se  impunea ca  în analiza naturii  nulitatii  instantele de fond sa se raporteze la prevederile înscrise în art. 12  si  23  din Decretul nr.40/1953.

 Curtea retine totodata  ca în sustinerea acestui petit, reclamanta,prin cererile precizatoare formulate, a invocat faptul ca are calitate de mostenitor al  defunctului, în urma exercitarii dreptului de optiune succesorala, în termenul defipt de lege, în sensul  acceptarii  mostenirii - ca si faptul ca  la momentul  dezbaterii  succesiunii,  notariatul  care a eliberat certificatul  de  vacanta succesorala  nu  a respectat  prevederile legale care impuneau citarea  reclamantei  si a mamei acesteia.

Suntem  asadar  în prezenta unei  actiuni  prin care reclamanta, care în cauza, se  pretinde a  fi  un tert  fata de certificatul  de vacanta succesorala-sustinând ca nu  a fost  legal  citata  la momentul  desfasurarii  procedurii în urma carei  actul  contestat a fost  eliberat, invoca  încalcarea drepturilor  sale ,,nascute si  actuale în legatura cu  succesiunea astfel  dezbatuta", drepturi care  au  fost  deduse judecatii, prin formularea  petitului doi  al  actiunii.

Or, într-o astfel de situatie, cauza de nulitate a certificatului de mostenitor nu este determinata de eventuala viciere a consimtamântului succesorilor participanti la procedura succesorala notariala,  ci,  este dedusa din  omisiunea  citarii  tuturor succesibililor la dezbaterea mostenirii, în fata notarului  public, în  conditiile stabilite de art. 12  din Decretul 40/1953,  pe aceasta cale invocându-se nerespectarea obligatiei legale, de ordine publica,  ce revine notarului public investit cu dezbaterea unei  succesiuni,  de a  cita toti  mostenitorii  si  de a  proceda la dezbaterea succesiunii,  doar  dupa îndeplinirea acestor  cerinte - echivalând cu  o  omisiune  a reclamantei  si  a mamei  acesteia de la împarteala,  sanctionata cu  nulitatea absoluta de art. 797 din Codul  civil, calificare  aflata de altfel în deplina concordanta  cu imprescriptibilitatea extinctiva a titlului  de mostenire,  opozabil  tuturor.

În  atare situatie, în  masura în care se dovedeste ca  titularul  actiunii  a acceptat  în termen succesiunea, acesta este socotit  ca proprietar  al bunurilor  succesorale de la data deschiderii  succesiunii  si, în consecinta  poate cere oricând  emiterea certificatului  de mostenitor  prin care sa se constate drepturile sale dupa cum poate cere  oricând  anularea lui, din moment ce i-au  fost  lezate drepturile sale succesorale, neputându-i-se opune prezumtia de validitate  dedusa din prevederile  art. 88  alin. 1  din legea nr. 36/1995, potrivit cu care certificatul  de vacanta succesorala contestat face dovada deplina pâna la proba contrara.

Pe de  alta  parte, referitor la prescriptibilitatea sau  imprescriptibilitatea actiunii în nulitatea certificatului  de mostenitor/ vacanta succesorala, trebuie sa se  aiba în vedere faptul ca o asemenea actiune nu este o  actiune de sine statatoare, ci o actiune grefata pe actiunile care sanctioneaza  direct  drepturile mostenitorilor, astfel încât este supusa regulilor în materie de prescriptie extinctiva aplicabila acelor actiuni, din acest  punct de vedere, considerentele anterior expuse referitoare la  calificarea actiunii  deduse judecatii si la prescriptibilitatea acesteia fiind pe deplin aplicabile si  acestui  petit. 

În  raport de considerentele anterior expuse, curtea apreciaza ca  recursul  este fondat, în cauza fiind incident motivul  de recurs prevazut de art. 304  pct.5 din Codul  de procedura  civila si  art. 304  pct. 9 din Codul  de procedura  civila.

În  temeiul  art. 312 din Codul  de procedura  civila, curtea va admite  recursul, va casa decizia civila recurata, în sensul  ca va admite apelul formulat de apelanta - reclamanta, împotriva sentintei civile nr.2344/27.02.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3  Bucuresti, va desfiinta  sentinta apelata si  va dispune  trimiterea  cauzei  spre rejudecare la instanta de fond - Judecatoria Sectorului 3  Bucuresti, urmând ca în rejudecare, sa se stabileasca  cu prioritate legitimarea procesuala  activa  a reclamantei, procedându-se la analiza  împrejurarilor de fapt si de drept pe care aceasta  le invoca în  sustinerea capatului  de cerere prin care solicita sa se constate calitatea de mostenitor acceptant al  succesiunii  defunctului  V.N.,  prin raportare la  prevederile  art.88 din Legea nr.36/1995,  titular al actiunii în anularea certificatului de mostenitor, putând fi  numai persoana cu vocatie succesorala efectiva, ale carui drepturi succesorale au fost vatamate prin eliberarea certificatului de mostenitor în favoarea altei persoane, cu nesocotirea vocatiei sale succesorale efective universale sau cu titlu universal.

Domenii speta

Spete similare