Anulare certificat moştenitor, prescripţie drept material în anularea certificatului

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000659

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. 32843/215/2018

DECIZIE Nr. 659/2020

Şedinţa publică de la 18 Iunie 2020

Completul constituit  din:

PREŞEDINTE: A.C.T.

Judecător: C.M.D.

Grefier: G. D.

Pe rol pronunţarea asupra apelului formulat de pârâtul P. V. împotriva sentinţei nr. 11345/25.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 32843/215/2018, în contradictoriu cu reclamantul P. I. şi pârâţii P. G. , G. E. , având ca obiect anulare act ANULARE CERTIFICAT MOŞTENITOR 119/2014.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 11.06.2020, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când pentru a se depune concluzii de către părţi, instanţa a amânat pronunţarea  la termenul de azi, 18.06.2020.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 11345/25.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 32843/215/2018, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât.

A fost admisă acţiunea  formulată de reclamantul  P. I. , în contradictoriu cu pârâţii  P. V. ,  P. G. , G. E. .

S-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 119/22.05.2014, eliberat în dosarul nr. 131/2014 al BNP D. E. .

A fost obligat pârâtul P. V. să plătească reclamantului suma de  80 lei cu titlu de  cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepţiile invocate de pârâtul  P. V. , respectiv, excepţia tardivităţii formulării cererii şi a prescripţiei dreptului la actiune, instanţa a constatat următoarele :

Prin actiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea certificatului de moştenitor pe motiv că nu a fost chemat la notar, astfel că, prescriptia dreptului la acţiune  şi împlinirea dreptului  de 3 ani, în care acesta putea sa  ceară anularea certificatului, trebuie raportată la momentul la care reclamantul a avut  cunoştinţă de eliberarea certificatului.

Or, atâta timp cât acesta nu i-a fost  comunicat, reclamantul este în termenul de 3 ani  pentru a formula  acţiune, pârâtul nefăcând dovada că  reclamantul ar fi cunoscut în alt moment că,  s-ar fi eliberat un  certificat de  moştenitor suplimentar, moment de la care să curgă  termenul de 3 ani  pentru prescripţia dreptului la acţiune.

Astfel adresa nr. 2425/22.07.2014 emisă de Primăria comunei D. , aflată la fila 60 dosar şi invocată de pârât ca moment al luării la cunoştinţă  de către reclamant despre faptul emiterii certificatului de moştenitor nu are valoarea unei comunicări a certificatului de  moştenitor, a cărei anulare se solicită.

Faptul că se face referire în această  adresă despre existenţa certificatului de moştenitor, fără a exista dovada comunicării acestuia  de către notar  sau de către oricine altcineva, nu relevă că reclamantul a luat la cunoştinţă  despre conţinutul certificatului de  moştenitor.

Dimpotrivă, această adresă face dovada că, reclamantul a fost somat de către primăria în cauză să elibereze în favoarea  fratelui pârât P. V. , o parte din terenul pe care-l ocupa  şi care ar fi înscris  în certificatul  de moştenitor suplimentar.

De asemenea, la cererea instanţei, notarul public D. E. a învederat că nu este în posesia dosarului notarial în care a fost emis certificat de moştenitor iniţial, nr. 1835/15.05.1993 şi a înaintat  ca documente în dosarul notarial nr. 131/2014  în care s-a eliberat certificatul suplimentar de moştenitor  nr. 119/2014, acest certificat, încheierea finală privind emiterea certificatului  de moştenitor suplimentar, cererea formulată de  către  pârâtul  P. V.  , certificatul de  moştenitor nr. 1835/1993, certificate de deces  privind pe P. D. şi P. M. , TDP  nr. 1789-48418/1998 emis pe numele  defunctului  P. D., certificat de acţionar al acestuia, certificat de atestare fiscală.

Nu se regăseşte  în acest  dosar  notarial şi dovada chemării - citării  celorlalţi posibili  moştenitori ai defunctului P. D. şi nici dovada comunicării către aceşţia a certificatului de  moştenitor suplimentar.

În concluzie, instanţa a apreciat că reclamantul era în termenul de 3 ani în care putea cere anularea certificatului, actiunea sa nefiind prescrisă, motiv pentru care a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Pe fond,  instanţa  a constatat următoarele:

La data de 18 mai 1993  a fost emis certificatul de moştenitor nr. 1835 de către fostul Notariat Judeţean Dolj  privind succesiunea  defunctului P. D., decedat la data de 6 mai 1992 în comuna A. de J., judetul Dolj.

Ca moştenitori acceptanţi  au fost înscrişi, pârâtul P. V. , în calitate de  fiu  şi  defuncta P. M.  , mama părţilor şi soţia supraveţuitoare  a defunctului P. D..

Au fost străini de succesiune  prin neacceptare, reclamantul P. I. -fiu şi pârâta G. E. şi P. G. , fiică şi fiu ai defunctului.

Actele care au stat  la baza acestui certificat nu se mai regăsesc, iar acestea nu mai există în arhiva Camera Notarilor Publici Craiova, aspect ce rezultă din adresa nr. 1744/11.07.2019  aflată la fila 82 dosar.

Prin urmare, singurul document care se  păstrează din dosarul notarial nr. 4651/1992  în care s-a emis certificatul de  moştenitor nr. 1835/1993 este acest înscris  şi din conţinutul acestuia, instanţa a constatat că niciunul dintre ceilalţi copii ai defunctului P. D., nu a renunţat  expres la moştenire, nefiind consemnată nicio declaratie de renunţare la rubrica  corespunzătoare din certificatul de  moştenitor iniţial.

Într-adevar, P. I. , G. E.  şi P. G. , au fost consideraţi  străini de succesiune prin  neacceptarea acesteia ,conform  art. 700 Cod civil 1864.

Nu se poate verifica dacă aceştia au fost chemaţi de notarul de stat la emiterea certificatului  de moştenitor nr. 1835/1993, dar în mod sigur acest  certificat nu a fost atacat de nimeni cu acţiune în anulare, aspect recunoscut şi de reclamantul P. I. .

De asemenea, instanţa a constatat că, masa succesorală  înscrisă în acest certificat iniţial nu a cuprins şi terenurile  înscrise în TDP  nr. 1789-48418/1998, emis pe numele  defunctului  P. D..

Acesta este motivul pentru care pârâtul P. V. a solicitat  notarului public D. E. , emiterea  unui certificat de  moştenitor suplimentar.

Or, instanţa a constatat  că de această dată, notarul public în mod sigur nu i-a citat  pe ceilalţi copii ai defunctului P. D., nefiind o asemenea dovadă în dosarul notarial nr. 131/2014.

Această  situaţie este apreciată de  instanţă ca  un motiv de  nulitate şi un viciu de natură să afecteze  drepturile  celorlalţi  moştenitori ai defunctului P. D., întrucât, potrivit art. 13 alin.2 din Legea nr.18/1991  „Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.”

Prin urmare, pentru terenurile care sunt înscrise în titlul de  proprietate  şi care au fost scoase din circuitul civil  anterior  emiterii  certificatului de moştenitor nr. 1835/1993 şi nu se regăsesc în acestea , toţi  posibili moştenitori ai defunctului  P. D., puteau fi  repuşi  în termenul  de acceptare a moştenirii doar cu privire la aceste terenuri.

Notarul avea obligaţia  să-i cheme şi să verifice  dacă în privinţa acestor terenuri  sunt îndeplinite  condiţiile  prevăzute de art. 13 alin.2 din Legea 18/1991 , mai ales  că , niciunul dintre  ceilalţi copii  nu au renunţat expres la moştenirea defunctului.

Doar în această  din urmă  situaţie ,  a renunţării exprese ,ei nu mai puteau fi repuşi în termenul de acceptare a moştenirii , iar notarul  nu avea obligaţia să-i cheme.

Cum titlul de  proprietate este  emis in anul 1998 , direct pe numele  defunctului, decedat în anul 1993 , se punea  problema  în faţa notarului public , dacă vreunul dintre  ceilalţi copii ai defunctului a fost repus sau nu in termenul de acceptare a moştenirii, certificatul de  moştenitor nr. 1835/1993 , neavând nicio relevanţă  asupra dispoziţiilor art. 13 alin.2  din Legea nr.18/1991.

Instanţa  nu afirmă că, reclamantul sau ceilalţi fraţi au devenit  moştenitori asupra  terenurilor  din titlul de  proprietate ,ci doar  că notarul avea obligaţia  să lămurească acest lucru  ,în raport de dispozitiile art. 13 alin.2 din Legea nr. 18/1991, inclusiv să  verifice dacă au formulat cerere , sau cel puţin să -i cheme  la notariat .

Neprocedând astfel ,  instanţa apreciază că reclamantul şi ceilalţi fraţi au fost privaţi  într-un mod arbitrar de un drept prevăzut de lege , iar  înlăturarea acestor  situaţii se poate face doar prin anularea certificatului de moştenitor suplimentar  emis fără  chemarea celorlalţi  posibili moştenitori .

Mai mult aceştia trebuiau chemaţi, citaţi la notar, şi ca  urmare a faptului că sunt posibili moştenitori  ai defunctei P. M.  ,înscrisă în certificatul de moştenitor nr.1835/1993 , ca soţie supravetuitoare, ori  notarul s-a mulţumit doar să facă menţiunea în certificatul de moştenitor suplimentar că aceasta este postdecedată.

Chiar dacă procedura notarială este necontencioasă , aceasta nu înseamnă că nu trebuie respectată , principiul  contradictorialităţii , ce  presupune  chemarea în procedură  a tuturor persoanelor în favoarea cărora  se creează drepturi si obligaţii sau situaţii juridice .

De altfel ,notarul public avea obligaţia  să respecte dispoziţiile art. 106 din legea nr. 35/1996 , potrivit cărora „  După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.” , coroborate cu dispoziţiile art. 118 , în forma  legii 35/1996  în vigoare la data emiterii certificatului  suplimentar  ,actualmente art. 119 din aceeaşi lege , potrivit carora :

(1) După emiterea certificatului de moştenitor, un alt certificat poate fi eliberat numai în situaţiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) se prezumă acordul pentru eliberarea unui certificat suplimentar de moştenitor al moştenitorului care, legal citat, nu-şi manifestă opunerea.

(4) Citaţia va cuprinde enumerarea bunurilor pentru care s-a solicitat suplimentarea masei succesorale şi dreptul moştenitorului de a se opune la eliberarea certificatului de moştenitor suplimentar.

(5) Opoziţia va fi motivată şi se va depune până la termenul fixat pentru dezbaterea cauzei, dispozitii legale din cuprinsul cărora  rezultă în mod imperativ  obligaţia citării tuturor  moştenitorilor sau prezumtivilor moştenitori .

Este evident că , atunci când unul dintre  moştenitorii din certificatul iniţial a decedat , cum este cazul defunctei P. M.  , se  impunea citarea moştenitorilor  acesteia la emiterea certificatului suplimentar , iar notarul public nu avea nicio  dificultate în a-i cunoaşte  , de vreme ce  aceştia  erau clar trecuţi în certificatul iniţial din 1993.

Faţă de  toate aceste considerente, instanţa a apreciat că, certificatul de moştenitor  suplimentar  nr. 119/2014  a fost emis cu încălcarea unor dispoziţii imperative  ale legilor anterior enumerate , impunându-se anularea sa, acţiunea reclamantului fiind astfel întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

În temeiul art. 451 si urm.CPC, pârâtul P. V.  a fost obligat la cheltuieli  de judecată către reclamant, constând  în cuantumul  taxei judiciare  de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P. V. , criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, reţinând cauza spre judecare, respingerea acţiunii prin menţinerea în circuitul civil a Certificatul de Moştenitor nr. 119 / 22.05.2014, emis de Societatea Profesională Notarială D., ca fiind supliment la Certificatul de Calitate de Moştenitor nr 1835 /18.05.1993 - emis de fostul Notariat de Stat Dolj în dosarul succesoral nr. 4651 /1992.

Solicită, în baza art. 453 din Noul Cod de Procedura Civilă cheltuieli de judecată în apel şi la fond, conform chitanţelor ataşate la dosar.

În motivarea apelului a arătat că instanţa de fond, prin admiterea cererii, a încălcat principiul de drept, prin care, atât vechiul cod de procedura civilă, cât şi noul cod de procedură civilă, statuează în mod concret “ instituţia renunţării la succesiune “ în mod expres de către unul dintre moştenitori printr-o declaraţie dată în faţa notariatului duce la faptul că acel moştenitor numai poate pretinde drepturi succesorale după acel defunct faţă de care şi-a exprimat în mod clar voinţa sa de renunţare la succesiune, rămânând astfel străin de aceea succesiune.

Succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor, iar partea acestuia profită moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moştenirea.

Renunţarea la moştenire reprezintă manifestarea de voinţă a succesibilului, săvârşită în de moştenitor interiorul termenului de opţiune succesorală, materializată într-un act juridic unilateral, solemn, expres şi indivizibil, prin care acesta afirmă că înţelege să repudieze moştenirea la care avea vocaţie şi că nu îşi însuşeşte titlul.

Renunţarea la moştenire desfiinţează cu efect retroactiv vocaţia succesorală, persoana renunţătoare devenind străină de moştenire. In acest context, este de menţionat că, prin aplicarea prezumţiei de renunţare se produce acelaşi efect, adică persoana în cauză devine străină de moştenire, cu efect retroactiv.

Atât din actele depuse la dosar de către apelant, cât şi cele depuse de reclamant, reiese, în mod clar, faptul că reclamantul P. I. a renunţat la succesiune după defunctul P. D., conform Declaraţiei Notariale dată în faţa Notariatului de Stat Local – C. la data de 17.05.1993, prin care a declarat că nu acceptă succesiunea şi înţelege să rămână străin de această succesiune, conform Certificatului de Moştenitor cu nr. 1835 / 18.05.1993, eliberat de Notariatul de Stat – Dolj, în dosarul succesoral nr. 4651 / 1992.

Faţă de cele expuse anterior, la emiterea Certificatului de Moştenitor nr.119/ 22.05.2014, emis de Societatea Profesionala Notarială Defta, ca fiind supliment la Certificatul de Calitate de Moştenitor nr. 1835 / 18.05.1993 - emis de fostul Notariat de Stat Dolj, biroul notarului public nu a încălcat în nici un mod dispoziţiile art. 106 din Legea 35/1996, având în vedere faptul că acesta nu mai era obligat, potrivit Declaraţiei Notariale dată în faţa Notariatului de Stat Local – C. la data de 17.05.1993 sa mai comunice reclamantului P. I. întocmirea Certificatului de Moştenitor - Supliment nr. 119 / 22.05.2014 şi nici alte dispoziţii legale pe care instanţa de fond le invoca în motivarea Sentinţei Civile cu nr. 11345 / 25.10.2019 a Judecătoriei Craiova.

In drept, a invocat prevederile art. 466-471 din Noul Cod de Procedura Civila şi a precizat că înţelege să se folosească de proba cu acte, interogatoriul reclamantului şi orice alt mijloc de proba ce ar decurge din dezbateri.

Intimatul P. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de apelantul-reclamant P. V. şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei apelate.

Consideră că sentinţa civilă nr. 11345 din 25.10.2019 ca fiind legală şi temeinică, deoarece, în mod corect s-a reţinut de instanţa de judecată că la data de 18 mai 1993, a fost emis certificatul de moştenitor nr. 1835 de către fostul Notariat Judetean Dolj, privind succesiunea defunctului P. D., decedat la data de 6 nai 1992 in corn. A. de J., jud. Dolj.

In mod corect s-a reţinut de către instanţa de judecată că masa succesorală scrisă în acest certificat iniţial nu a cuprins şi terenurile înscrise în TDP nr. 1789-48418/1998, emis pe numele defunctului P. D..

In urma administrării probatoriului, în mod corect, s-a retinut de instanţa de judecată că notarul public nu i-a citat pe ceilalţi copii ai defunctului P. D., nefiind o asemenea dovadă în dosarul notarial nr. 131/2014.

Consideră că s-a făcut o apreciere corectă a dispoziţiilor legale, în senul că instanţa de judecată a apreciat că acest lucru este apreciat ca motiv de nulitate şi nu un viciu, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 : „ moştenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil , sunt socotiţi repusi de drept in termenul de aceeptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Prin urmare, pentru terenurile care sunt înscrise in titlul de proprietate şi care au fost scoase din circuitul civil anterior emiterii certificatului de moştenitor nr. 835/1993 şi nu se regăsesc în acesta, toţi posibili moştenitori ai defunctului P. D., erau repuşi în termenul de acceptare a moştenirii doar cu privire la aceste trenuri.

Notarul avea obligaţia să-i cheme şi să verifice dacă în privinţa acestor terenuri sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 în contextual în care nici unul dintre ceilalţi copii ai defunctului nu au renunţat expres la succesiune.

În mod corect, instanţa de judecata a apreciat faptul că, atât intimatul, cât şi ceilalţi fraţi ai săi, au fost privaţi într-un mod arbitrar de un drept prevăzut de lege, iar înlăturarea acestor situaţii se poate face doar prin anularea certificatului de moştenitor suplimentar emis fără chemarea celorlalţi posibili moştenitori.

Mai mult, consideră că trebuia să fie chemaţi, citaţi la notar şi ca urmare a faptului că, atât intimatul, cât şi ceilalti fraţi ai săi sunt posibili moştenitori ai defunctei P. M. , cea care figurează înscrisă în certificatul de moştenitor nr. 1835/1993, ca soţie supravieţuitoare, ori notarul s-a mulţumit doar sa faca menţiunea în certificatul de moştenitor suplimentar că aceasta este postdecedată. De altfel, notarul public avea obligaţia sa respecte dispoziţiile art. 106 din legea 35/1996 , coroborate cu disp. art. 118 în forma Legii 35/1996, lege în vigoare la acel moment, actualmente art. 119.

In mod clar reiese o gravă încălcare a dispoziţiilor legale din partea notarului şi prin prisma faptului că atunci când unul dintre moştenitorii din certificatul iniţial a decedat, cum este cazul defunctei P. M. , se impunea citarea moştenitorilor acesteia la emiterea certificatului suplimentar, iar notarul public nu avea nici o dificultate în a-l cunoaşte, de vreme ce aceştia erau clar trecuţi în certificatul iniţial din 1993.

In dovedirea cererii se va folosi de proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu.

Apelantul-pârât P. V. a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând apelul din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 476-482 C.proc.civ., dar şi excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată din oficiu în apel, tribunalul reţine următoarele:

Apelantul-pârât P. V. şi-a fundamentat motivele de apel, în esenţă, pe împrejurarea că reclamantul-intimat P. I. este renunţător la succesiunea defunctului P. D., astfel cum rezultă din declaraţia notarială dată la data de 17.05.1993, depusă în apel. A apreciat apelantul-pârât P. V. că, fiind renunţător, reclamantul P. I. este străin de succesiune, fiind considerat că nu a fost niciodată moştenitor, întrucât se desfiinţează cu efect retroactiv vocaţia succesorală a acestuia.

Din acest motiv, apelantul a apreciat că este valabil emis suplimentul la certificatul de moştenitor nr. 119/22.05.2014 în care se menţionează că reclamantul este străin de moştenire.

În speţă, tribunalul reţine că urmare a decesului numitului P. D., decedat la 06.05.1992, s-a emis certificatul de moştenitor nr. 1835/18.05.1993 de Notariatul de Stat Judeţean Dolj potrivit căruia au calitatea de moştenitori soţia supravieţuitoare P. M.  cu o cotă de ¼ şi fiul P. V. cu o cotă de ¾, fiind străini de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C.civ. fiul P. I. , fiica G. E.  şi fiul P. G. .

La data decesului, masa succesorală se compunea din imobilul teren loc de casă în suprafaţă de 6000 mp şi o casă de locuit situate în comuna A. de S. sat D., judeţul Dolj.

Ulterior decesului, pe numele defunctului P. M.D. a fost emis în baza Legii nr. 18/1991 titlul de proprietate nr. 1789-48418/21.10.1998 prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 7 ha şi 4100 mp situată în comuna A. de S. sat D. .

La data de 22.05.2014, s-a emis certificatul suplimentar de moştenitor nr. 119 de Societatea Profesională Notarială D. prin notarul public D. E.  în cuprinsul căruia se menţionează că pe lângă bunurile trecute în certificatul de moştenitor nr. 1835/18.05.1993 emis de Notariatul de Stat Judeţean Dolj, din masa succesorală mai fac parte un număr de 39 acţiuni nominative la Sc P. şi terenurile menţionate în titlul de proprietate nr. 1789-48418/21.10.1998, fiind menţionaţi aceiaşi moştenitori acceptanţi şi aceleaşi persoane străine de moştenire conform art. 700 C.civ ca şi în primul certificat de moştenitor.

Asupra efectelor juridice ale declaraţiei autentificate sub nr. 3176/17.05.1993 de Notariatul de Stat Local C., tribunalul reţine că prin această declaraţie P. I. a arătat că nu a efectuat vreun act de acceptare expresă, forţată sau tacită a succesiunii defunctului P. D., tatăl său, înţelegând să rămână străin de succesiune. Întrucât renunţarea nu poate fi decât expresă, o astfel de declaraţie nu este de renunţare, cum greşit a apreciat apelantul, ci o confirmare a neacceptării succesiunii în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ. din 1864 aplicabil ca lege în vigoare la data decesului.

Din acest motiv, în certificatul de moştenitor nr. 1835/18.05.1993 a fost menţionat că este străin de moştenire prin neacceptare, iar nu renunţător.

Când succesibilul nu îşi exercită dreptul de opţiune succesorală în termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ., se stinge dreptul de a accepta moştenirea şi, odată cu acest drept se stinge, cu efect retroactiv, şi titlul său de moştenitor, el devenind străin de moştenire. Neexercitarea dreptului de opţiune succesorală în termenul legal, deşi ca efect atrage stingerea retroactivă chiar a vocaţiei succesorale, nu se confundă cu renunţarea la moştenire, o diferenţă principală fiind dată de posibilitatea succesibilului care a pierdut termenul de prescripţie de a beneficia de o repunere în termenul de acceptare, în cazuri anume prevăzute de lege.

În privinţa legalităţii certificatului suplimentar de moştenitor nr. 119/22.05.2014 a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, tribunalul reţine că reclamantul a fost menţionat ca neacceptant în termenul legal, ca urmare a menţiunii din certificatul de moştenitor iniţial nr. 1835/18.05.1993, iar cât timp reclamantul nu a contestat şi nu a obţinut şi anularea acestui prim certificat de moştenitor, nu are interes în formularea unei acţiuni în anularea certificatului suplimentar.

Aceasta întrucât art. 25 din decretul nr. 40 din 21 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorala notariala Publicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960, aplicabil ca lege în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor nr. 1835/18.05.1993 stabilea că "Dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretentii la mostenire, ori au fost prejudiciati in alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie anularea lui si stabilirea drepturilor lor. Pana la anularea prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in ce priveste calitatea de mostenitor si cota sau bunurile ce revin fiecarui mostenitor."

Este logic că, urmare a existenţei acestui certificat de moştenitor şi făcând aplicarea principiului indivizibilităţii dreptului de opţiune succesorală, notarul public a avut în vedere menţiunile privitoare la calitatea de moştenitor a pârâtului P. V. , respectiv de străin de moştenire prin neacceptare a reclamantului P. I. şi a celorlalţi pârâţi şi, în vederea emiterii suplimentului la certificatul de moştenitor, a procedat la citarea doar a moştenitorului acceptant P. V. .

Singurul motiv pentru care reclamantul P. I. a considerat că trebuia citat la emiterea suplimentului la certificatul de moştenitor este acela că se consideră moştenitor acceptat în privinţa bunurilor menţionate în titlul de proprietate emis, în temeiul legilor fondului funciar, ulterior decesului lui P. D., reclamantul apreciind că a acceptat tacit succesiunea defunctului P. D. întrucât posedă o parte din terenurile menţionate în titlu.

Însă, tribunalul reţine că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, pentru a justifica obligativitatea notarului de a cita şi moştenitorii neacceptanţi, câtă vreme textul legal este aplicabil doar în cazul formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, de către succesibilii neacceptanţi, de pe urma defunctului îndreptăţit la reconstituire, iar nu şi în situaţia în care cererea de reconstituire este formulată, cum este în prezenta cauză, chiar de beneficiarul dreptului la reconstituire. Astfel, se observă că titlul de proprietate nr. 1789-48418/21.10.1998 este emis direct pe numele defunctului P. D., ceea ce presupune că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost formulată de acesta în timpul vieţii, doar titlul fiind emis ulterior decesului.

Or, numai în situaţia în care reclamantul, iniţial neacceptat al moştenirii defunctului P. D., ar fi fost cel care a formulat cererea de reconstituire, în calitate de moştenitor, ar fi considerat că a acceptat moştenirea, cu privire doar la bunurile supuse reconstituirii, prin cererea pe care o face comisiei de fond funciar, ceea ce nu este cazul de faţă.

Prin urmare, nefiind repus de drept în termenul de acceptare a moştenirii, în temeiul art. art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, cum greşit a reţinut instanţa de fond, pentru a exista obligativitatea citării reclamantului la emiterea suplimentului certificatului de moştenitor, şi atâta timp cât nu a fost anulat certificatul iniţial de moştenitor care face dovada deplină a calităţii de moştenitor doar pentru apelantul-pârât P. V. , reclamantul P. I. nu are interes să solicite direct anularea suplimentului la certificatul de moştenitor, la emiterea căruia notarul public nu mai poate reţine o altă calitate de moştenitor legal şi, respectiv, de străin de moştenire prin neacceptare.

Deşi, apelantul-pârât P. V. şi-a întemeiat apelul pe motive privitoare la calitatea de renunţător la moştenire a reclamantului, motive neîntemeiate, aşa cum s-a analizat anterior, tribunalul reţine că potrivit art. 479 C.proc.civ., motivele de ordine publică, cum este şi excepţia lipsei de interes, pot fi invocate şi din oficiu, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc.civ., va admite apelul formulat de apelantul-pârât P. V. , va schimba sentinţa civilă nr. 11345/25.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova, în sensul că va admite excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii acţiunii ca lipsită de interes.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., constatând că au fost solicitate cheltuieli de judecată, va obliga intimatul-reclamant P. I. către apelantul-pârât P. V. la plata sumei de 1120 lei, cheltuieli de judecată fond şi apel, din care 80 lei reprezintă cheltuieli de transport efectuate la fond pentru deplasarea la termenele de judecată de la 08.05.2019, 19.06.2019, 25.09.2019 şi 23.10.2019, conform bonurilor aflate la fila 91 (fără reţinerea sumei de 20 lei aferentă bonului seria DJ GIL nr. 0181136, întrucât nu este datat şi nu se poate stabili dacă deplasarea a fost realizată în vederea soluţionării prezentei cauze), 40 lei reprezintă taxă de timbru în apel şi 1000 lei reprezintă onorariu avocat în apel, conform chitanţei nr. 7/10.12.2019 (fila 7 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelantul-pârât P. V. , CNP ..., cu domiciliul  în ..., judeţul Olt, împotriva sentinţei civile nr. 11345/25.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 32843/215/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. I. , cu domiciliul  în ..., judeţul Olt şi intimaţii-pârâţi P. G. , cu domiciliul în .... , judeţul Dolj şi G. E. , cu domiciliul în ...., judeţul Dolj.

Schimbă sentinţa civilă nr. 11345/25.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova, în sensul că admite excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată din oficiu.

Respinge acţiunea ca lipsită de interes.

Obligă intimatul reclamant P. I. către apelantul pârât P. V. la plata sumei de 1120 lei, cheltuieli de judecată fond şi apel.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată azi, data de 18.06.2020 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

A.C.T.   C.-M. D.

GREFIER

G. D.

Red.jud.C.M.D/30.06.2020

Tehn.S.V./6 ex.

Jud.fond-C.C.G

Domenii speta

Spete similare