Inexistenta autoritatii de lucru judecat în divort, în situatia existentei unei hotarâri judecatoresti prin care a fost respinsa ca nefondata o alta actiune de divort. Nereluarea convietuirii dupa respingerea primei actiuni de divort constituie motiv...

Inexistenta autoritatii de lucru judecat în divort, în situatia existentei unei hotarâri judecatoresti prin care a fost respinsa ca nefondata o alta actiune de divort. Nereluarea convietuirii dupa respingerea primei actiuni de divort constituie motive de destramare a casatoriei.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.3932/192/2007 - DECIZIA CIVILA NR.13/11.01.2010)

Prin  cererea înregistrata la data de 27 noiembrie 2007 pe rolul Judecatoriei Bolintin Vale sub nr. 3932/192/2007, reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta C.M., a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa declare desfacuta casatoria încheiata la data de 24 iulie 1972 si înregistrata în registrul starii civile al Primariei Floresti Stoenesti sub nr. 37, din vina ambilor soti si sa dispuna revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei, acela de "Mihai".

Prin sentinta civila nr. 42 din 14 ianuarie 2009, Judecatoria Bolintin Vale a admis actiunea formulata de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta C.M.; a dispus desfacerea  casatoriei încheiate între parti la 24 iulie 1972 si înregistrate în registrul de stare civila al Primariei Floresti Stoenesti sub nr. 37, din culpa ambelor parti si a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei, acela de "M".

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit în 1972 si s-au despartit în fapt de mai mult de 20 de ani, din casatoria lor rezultând un copil, care în prezent este major.

Din depozitia martorilor audiati rezulta ca reclamantul este cel care a parasit domiciliul conjugal, acesta a plecat cu o alta femeie cu care traieste si în prezent, pârâta ramânând cu copilul în casa pe care au facut-o împreuna  si ca niciuna dintre parti nu a mai încercat  reluarea convietuirii.

Instanta a apreciat ca ambii soti se fac vinovati de deteriorarea relatiilor conjugale, întrucât au tratat cu superficialitate institutia casatoriei, fiind despartiti în fapt de circa 27 de ani, timp în care niciuna dintre parti nu a mai insistat pentru reluarea convietuirii, astfel ca în baza art. 37 Codul familiei a dispus desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti.

Instanta  a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei, acela de "Mihai".

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti la data de 11 martie 2009 a declarat apel pârâta C.M., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 14 aprilie 2009.

Prin decizia civila nr. 76 din 19 mai 2009, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C.M..

Pentru a hotarî astfel, instanta de apel a retinut ca apelanta a invocat exceptia  autoritatii de lucru judecat pentru faptul ca printr-o sentinta pronuntata în anul 1984 a fost respinsa actiunea de divort promovata de catre intimatul - reclamant, iar de la pronuntarea acelei sentinte nu au intervenit elemente noi.

Este de notorietate ca o actiune de divort respinsa nu poate constitui autoritate de lucru judecat si poate fi formulata oricând, întrucât ar însemna ca retinându-se autoritate de lucru judecat partile ar fi obligate sa convietuiasca pentru tot restul vietii împotriva vointei lor.

Cel de al doilea motiv de apel vizând lipsa nejustificata a reclamantului la termenul de judecata din 12 noiembrie 2008, pentru care instanta trebuia sa respinga cererea ca nesustinuta, trebuia invocat de catre apelanta - pârâta la acel termen de judecata când a fost prezenta.

Cu privire la aprecierea instantei ca desfacerea casatoriei se datoreaza culpei ambilor soti, instanta de fond a retinut corect ca pe parcursul casatoriei în care au fost despartiti în fapt timp de 27 de ani, niciunul dintre acestia nu a facut  vreun demers pentru reluarea convietuirii.

Tribunalul a apreciat ca o asemenea casatorie consemnata doar în scris într-un act încheiat în urma cu aproape 40 de ani nu poate avea niciun efect cât timp sotii sunt despartiti în fapt de 27 de ani, astfel ca mentinerea unei casatorii formale nu ar fi de folos niciuneia dintre parti.

Este greu de acceptat ca mentinerea casatoriei peste vointa sotului care doreste în mod expres divortul l-ar determina pe acesta sa reia o convietuire întrerupta de aproape 30 de ani.

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti la data de 02 octombrie 2009 a declarat recurs pârâta C.M., care a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, la data de 26 octombrie 2009.

A). În motivare, a aratat ca gresit instanta de judecata a respins exceptia ridicata de catre aceasta odata cu depunerea întimpinarii, la data de 27 februarie 2008, privind autoritatea lucrului judecat.

A aratat prin aceasta ca la data de 24 mai 1984 instanta de judecata investita cu o actiune similara de divort intentata de acelasi reclamant, C.I.,  s-a pronuntat prin sentinta civila nr. 602 în dosarul nr. 2145/1983 în sensul respingerii actiunii.

Aceasta solutie a avut la baza probele administrate în cauza la acea vreme si din care a rezultat vinovatia singulara a sotului sau, în conditiile în care acesta a parasit domiciliul conjugal împreuna cu concubina cu care se afla si în prezent.

Printre martorii audiati cu acest prilej s-a aflat însusi tatal reclamantului, bolnav grav si aflat în îngrijirea recurentei (fiul l-a parasit ca si pe ea si copii rezultati din mariajul acestora), depozitia acestuia fiind total favorabila acesteia, adica în spiritul adevarului absolut.

De la data pronuntarii sentintei de mai sus si pâna în prezent nu au intervenit elemente noi în ceea ce priveste separarea partilor în fapt, recurenta continuând sa locuiasca în domiciliul comun, crescându-si copii si îngrijind de sanatatea socrului sau (pâna la decesul acestuia), singura ocupându-se de înmormântarea acestuia si de datinile ulterioare, timp în care reclamantul si-a vazut de viata sa adultera.

B). Gresit instanta de judecata nu a dat curs solicitarilor sale de a se face în cauza aplicarea prevederilor art. 616 Cod de procedura civila în sensul respingerii actiunii reclamantului ca nesustinuta, având în vedere ca la termenul din data de 12 noiembrie 2009 a lipsit nejustificat, prezenta fiind numai recurenta.

Asa cum a precizat, la termenul din data de 12 noiembrie 2008, reclamantul nu s-a prezentat, iar aceasta absenta nu a fost justificata nici la acel termen, nici ulterior.

Prevederile art. 616 Cod de procedura civila sunt fara echivoc, continutul exact al textului de lege fiind urmatorul: "Daca la termenul de judecata, în prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se înfatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta".

C). Gresit instanta de judecata s-a pronuntat în sensul desfacerii casatoriei dintre parti din vina comuna, chiar si în conditiile în care cele de mai sus nu au fost luate în considerare.

Din probele administrate în prezenta cauza nu rezulta în niciun caz vreo vinovatie care sa fie retinuta în sarcina sa, ca motiv al destramarii relatiilor dintre aceasta si intimatul reclamant.

Astfel, atât martorii propusi de recurenta pârâta, cât si cei propusi de intimatul reclamant au aratat ca separarea acestora în fapt s-a datorat vinovatiei acestuia care, fara nicio justificare, a parasit domiciliul conjugal, intrând în relatii adultere cu o alta femeie, împreuna cu care se afla si astazi, locuind într-o casa dobândita împreuna. Recurenta a ramas în domiciliul comun, s-a îngrijit de casa si de copilul rezultat din casatoria acestora pâna la majoratul sau, si în prezent locuind împreuna în vechea casa.

Vinovatia retinuta în sarcina sa cum ca nu a mai dorit reluarea convietuirii cu reclamantul dupa separarea în fapt si pâna în prezent, pe lânga faptul ca nu rezulta din probe, i se pare o utopie, în conditiile în care reclamantul a parasit-o pentru o alta femeie, abandonându-si casnicia, familia si domiciliu.

Recurenta precizeaza ca dorinta reclamantului, rezultata din desfacerea casatoriei prin hotarâre judecatoreasca, este aceea de a o da afara din casa dobândita împreuna si a o pune pe drumuri, la vârsta înaintata pe care o are si în situatia disperata cauzata de nenumaratele suferinte (boli) pe care le are.

În drept, si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 299 Cod de procedura civila.

La termenul din 11 ianuarie 2010, intimatul reclamant a invocat exceptia nulitatii recursului, pe de o parte în raport de dispozitiile art. 302 Cod de procedura civila, potrivit carora recursul se declara la instanta a carei hotarâre se ataca si pe de alta parte în raport de dispozitiile art. 306 alin. 3 Cod de procedura civila, aratând ca motivele de recurs reprezinta o descriere a starii de fapt, neputând fi încadrate în dispozitiile expres si limitativ prevazute de art. 304 Cod de procedura civila.

Asupra exceptiei nulitatii recursului, Curtea retine, sub un prim aspect, ca prin decizia nr. 737 din 24 iunie 2008 a Curtii Constitutionale, publicata în Monitorul Oficial  nr. 562 din 25 iulie 2008, a fost admisa o exceptie de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 302 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale în partea care prevede "sub sanctiunea nulitatii".

Având în vedere ca art. 147 alin. 1 din Constitutie prevede ca: "Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei", aplicarea sanctiunii nulitatii ulterior acestui moment legal ar fi lipsita de temei legal.

În al doilea rând, gresita respingere a exceptiei autoritatii de lucru judecat, neaplicarea dispozitiilor art. 616 Cod procedura civila, care ar fi incidente în cauza, precum si retinerea în sarcina recurentei pârâte a unei obligatii derivate din calitatea de sot care în realitate nu exista constituie motive pentru care hotarârea pronuntata ar fi lipsita de temei legal ori ar fi fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii, astfel ca aspectele invocate se încadreaza în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Pe cale de consecinta, Curtea urmeaza sa respinga exceptia ca nefondata.

Examinând decizia recurata prin prisma criticilor formulate si în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

A). Asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, Curtea constata ca prin sentinta civila nr. 602 din 24 mai 1984 pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale în dosarul nr. 2145/1983 a fost respinsa ca nefondata o actiune de divort anterioara introdusa de reclamantul C.I. împotriva pârâtei C.M.. În motivarea cererii respective, reclamantul a aratat ca pâna în luna februarie 1981, data când s-au despartit definitiv în fapt, pârâta pleca nejustificat de acasa, provoca în fiecare zi scandal, îl insulta si îl reclama organelor de militie cu scopul de a-l trimite în judecata si de a fi pedepsit cu închisoare. Instanta a retinut ca partile s-au despartit în fapt în februarie 1981 prin parasirea domiciliului conjugal de catre reclamant care a intrat în relatii de concubinaj cu femeia cu care convietuieste de când era cu pârâta, precum si ca toate discutiile dintre soti se datorau faptului ca reclamantul întretine relatii intime cu o alta femeie, ca venea acasa de pe diferite santiere, provoca scandal în familie.

Prin cererea de chemare în judecata care formeaza obiectul prezentei cauze, reclamantul a aratat ca, desi la începutul casatoriei relatiile dintre parti au decurs în conditii normale, ulterior între acestea au aparut o serie de discutii care au degenerat în scandaluri. Pe fondul acestor discutii s-au despartit în fapt si de mai mult de 20 de ani nu mai convietuiesc împreuna.

Puterea lucrului judecat, reglementata prin art. 1201 Cod civ., are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decât o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarâre judecatoreasca nu trebuie sa fie contrazisa de o alta, aceasta în scopul unei administrari uniforme a justitiei. Potrivit art. 166 Cod procedura civila, pentru a ne afla în situatia autoritatii de lucru judecat, este necesar sa existe tripla identitate de elemente cu privire la parti, obiect si cauza.

În ceea ce priveste partile, precum si obiectul, înteles ca fiind pretentia concreta a reclamantului, identitatea reiese fara dubiu din cuprinsul celor doua actiuni introduse pe rolul instantelor.

În schimb, cauza celor doua cereri, care reprezinta situatia de fapt calificata juridic, este partial diferita, întrucât de aceasta data reclamantul are în vedere si relatiile dintre soti ulterioare ramânerii irevocabile a sentintei civile nr. 602 din 24 mai 1984 pronuntate de Judecatoria Bolintin Vale în dosarul nr. 2145/1983, relatii care nu au mai facut obiectul unei judecati.

B). Este adevarat ca potrivit art. 616 Cod procedura civila: "Daca la termenul de judecata, în prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se înfatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta" si ca o asemenea stare de fapt s-a regasit la termenul din 12 noiembrie 2008, în cadrul judecatii care s-a desfasurat în fata Judecatoriei Bolintin Vale.

Pe de alta parte, întrucât norma legala care impune prezenta reclamantului ocroteste un interes privat, cel al sotului pârât care este în masura sa mai faca astfel demersuri în vederea împacarii, aplicarea sanctiunii juridice prevazute de textul de lege citat putea fi solicitata numai la termenul la care reclamantul a lipsit.

C). Relatiile personale dintre soti constituie principalul continut al relatiilor dintre soti, carora li se subordoneaza si cele de natura patrimoniala. Numai o parte a raporturilor dintre soti sunt reglementate de Codul familiei.

În aceasta categorie intra si obligatia de coabitare, ce presupune traiul în comun al sotilor si care este de esenta casatoriei, deoarece numai astfel uniunea juridica dintre soti poate deveni si în fapt o realitate, o comunitate de viata afectiv-morala; numai astfel sotii îsi pot îndeplini în mod corespunzator si celelalte îndatoriri, între care cele mai importante sunt cele de asistenta afectiva si spirituala.

Daca la momentul destramarii relatiilor de familie nu se putea reprosa recurentei pârâte pasivitatea fata de separarea în fapt a sotilor, deplin explicabila din punct de vedere psihologic, în schimb ulterior, de vreme ce aceasta a dorit continuarea casatoriei chiar în conditiile infidelitatii sotului, ar fi trebuit sa faca demersuri în vederea reluarii convietuirii.

Pe cale de consecinta, în mod corect au retinut instantele de fond culpa recurentei pârâte constând în neexecutarea acestei obligatii pozitive.

Fata de aceste considerente, retinând legalitatea hotarârii atacate, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.

De asemenea, în temeiul art. 315, 298 si 274 Cod procedura civila, Curtea va obliga recurenta, care se afla în culpa procesuala, sa plateasca intimatului cheltuieli de judecata în suma de 150 lei, reprezentând onorariu avocat ales, redus conform art. 274 pct. 3 Cod de procedura civila în raport de complexitatea cauzei si de volumul de munca al avocatului.

Domenii speta

Spete similare