Transportul de droguri de mare risc şi introducerea lor fără drept, în România. Încadrare juridică. Reţinerea doar a infracţiunii prev. de art.3 alin.1 şi 2 din Legea 143/2000. Imposibilitatea reţinerii în concurs şi a infracţiunii prev. de art.2

Decizie 251/A din 25.11.2009


Dosar nr.1164/122/2008 (554/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 251/A din 25 noiembrie 2009

Transportul de droguri de mare risc si introducerea lor fara drept, în România. Încadrare juridica. Retinerea doar a infractiunii prev. de art.3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000. Imposibilitatea retinerii în concurs si a infractiunii prev. de art.2 din aceeasi lege.

Transportul de droguri de mare risc si introducerea lor fara drept, în România, întruneste doar elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000.

Daca variantele elementului material prevazute la art.2 sunt înglobate în modalitatile prevazute la articolul 3 (de ex. în varianta punerii în vânzare, a vânzarii, distribuirii, livrarii cu orice titlu, trimiterii, transportului, cumpararii), nu se poate retine în concurs si infractiunea prev. de art.2 din aceeasi lege, deoarece infractiunea prev. de art.3 reprezinta o agravanta a celei prev. de art.2, determinata de existenta unui element de extraneitate.

art.2 si art.3 din Legea 143/2000

Prin sentinta penala nr.121/26.02.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, instanta l-a condamnat pe inculpatul A.T. la 15 ani închisoare în baza art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 si la 10 ani închisoare în baza art.2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000.

În baza art.33 lit.a C. pen., s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

S-a facut aplicarea disp. art.71, 64 C. pen.

În baza art.88 C. pen., s-a dedus durata retinerii si arestarii preventive de la 17.05.2008, la zi.

S-a mentinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit.c si f C. pr. pen. si art.17 alin.1 din Legea 143/2000 a fost  confiscata în folosul statului cantitatea de 2831,8 grame droguri depusa la Camera de Corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. si geamantanul în care au fost transportate drogurile depus la I.J.P.F. Giurgiu.

În baza art. 192 alin.2 C. pr. pen. inculpatul a fost obligat la 4000 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca în urma unei informatii detinuta de ofiterii de politie din cadrul Directiei de Frontiera Giurgiu, la data de 17.05.2008 ora 700, în vederea efectuarii controlului, a fost oprit autocarul marca „Mercedes” cu numarul de înmatriculare 34 LNM 34 apartinând firmei „TROY” în care se afla si inculpatul A.T. Ofiterii de politie l-au invitat pe acesta sa coboare din autocar si sa prezinte toate bagajele pe care le are asupra sa. Fiind întrebat daca are asupra sa sau în bagaje droguri, arme sau alte substante interzise, inculpatul A.T. a prezentat initial doar o parte din bagaje, iar în urma perchezitiei corporale asupra acestuia si a bagajelor prezentate, nu au fost identificate bunuri detinute contra dispozitiilor legale.

Organele de politie au trecut apoi la verificarea tuturor persoanelor si bagajelor din autocar, moment în care au fost sesizati de persoanele de autocar în legatura cu existenta unui geamantan care apartinea inculpatului A.T. În respectivul geamantan s-a constatat existenta unor pereti dubli, în care au fost gasite doua pungi din plastic ce contineau o substanta pulverulenta de culoare maro.

Împotriva acestei solutii a formulat apel inculpatul A.T.

Analizând apelul prin prisma criticilor formulate cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 371 alin. 2 C. pr. pen., Curtea constata urmatoarele:

În urma examinarii materialului probator (procesul-verbal de perchezitie, plansele foto, declaratiile martorilor, declaratiile inculpatului, raportul de constatare tehnico-stiintifica), Curtea constata ca prima instanta a retinut în mod corect situatia de fapt.

Curtea apreciaza însa ca încadrarea retinuta de Parchet si de prima instanta nu este corecta.

Inculpatul a fost trimis în judecata pentru infractiunea de introducere, fara drept, în România, a cantitatii de 2844,4 gr. heroina, cafeina si grisconfulvin (amestec), considerându-se ca fapta întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 si pentru transportul de droguri de mare risc, considerându-se ca fapta întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazue de art. 2 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000, facându-se aplicarea art. 33 lit. b C. pen.

Ori de câte ori se realizeaza conditiile pentru retinerea vreuneia din modalitatile elementului material prevazut la articolul 3 din Legea 143/2000, nu se poate retine în concurs si art.2 din aceeasi lege, daca variantele elementului material din art. 2 sunt înglobate în modalitatile prevazute la articolul 3.

Spre exemplu, nu se va putea retine un concurs între infractiunea prev. de art.3 - în varianta importului sau exportului de droguri de mare risc si cea prev. de  art.2 - în varianta punerii în vânzare, a vânzarii, distribuirii, livrarii cu orice titlu, trimiterii, transportului, cumpararii.

Nu se va putea retine un concurs de infractiuni deoarece infractiunea prev. de art.3 reprezinta o agravanta a celei prev. de art.2, determinata de existenta unui element de extraneitate.

Exista si modalitati ale infractiunii prevazute de art. 2 care nu sunt absorbite în art.3 datorita faptului ca nu pot fi asociate cu un element de extraneitate, de exemplu „cultivarea”, însa în celelalte situatii, când modalitatile de la art.2 se regasesc în art.3 din lege, retinerea unui concurs din infractiuni ar însemna o dubla tragere la raspundere penala pentru aceeasi fapta.

Ipoteza introducerii  sau  scoaterii din tara reglementata în art.3 (pentru care e trimis în judecata inculpatul) nici nu ar fi posibila fara procurarea, transportul, detinerea drogurilor (ipoteze reglementate în art. 2 din lege). Ca atare, transportul unor astfel de substante nu poate constitui, în asemenea situatie, obiectul unei alte infractiuni, distincte.

Prin retinerea infractiunii mai grave se sanctioneaza si savârsirea faptei ce constituie infractiunea mai putin grava. Este o situatie asemanatoare raportului existent între tâlharie si piraterie. Desi, din punct de vedere strict formal, infractiunea de piraterie presupune un element material distinct fata de cel al infractiunii de tâlharie, data fiind modalitatea concreta de savârsire a infractiunii, pirateria implica savârsirea faptelor prevazute în art.211 C. pen. în niste conditii speciale (fapta sa se produca pe o nava care se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat). Nu înseamna însa ca, în ipoteza savârsirii unor acte de violenta împotriva bunurilor persoanelor aflate pe o nava în marea libera, se va retine pe lânga infractiunea de piraterie si infractiunea de tâlharie, în concurs.

Ca atare, în cauza, Curtea constata ca transportul de droguri de mare risc si introducerea lor fara drept, în România, întruneste doar elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000.

Date fiind cele expuse anterior, Curtea a admis apelul, a dispus schimbarea încadrarii juridice din cele doua infractiuni - prevazute de art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 si art.2 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000, într-o singura infractiune - prevazuta de art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000.

Inculpatul a invocat faptul ca nu se poate retine forma consumata, deoarece la momentul descoperirii drogurilor nu ar fi putut sa valorifice sau sa distribuie aceste droguri.

Curtea constata ca infractiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc nu a ramas în faza tentanta. Tentativa consta în punerea în executare  a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care a fost însa întrerupta sau nu si-a produs efectul.

În speta, drogurile au fost descoperite în posesia inculpatului la vama, dupa trecerea frontierei. Consumarea infractiunii prevazute de art.3 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 nu este determinata de valorificarea sau distribuirea drogurilor, pentru ca aceasta se consuma în momentul realizarii elementului material (introducerea în tara), iar valorificarea sau distribuirea ulterioara a drogurilor conduce la retinerea, în concurs, a infractiunii prev. de art.2 din aceeasi lege (în varianta punerii în vânzare, a vânzarii, distribuirii, livrarii cu orice titlu, etc.).