Infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal. Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit.i Cod penal. Loc public. Fapta inculpatului, de a ucide victima în scara unui bloc, prevăzută...

Sentinţă penală 96/P din 01.10.2011


Infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal.

Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174, 175 lit.i Cod penal.

Loc public.

Fapta inculpatului, de a ucide victima în scara unui bloc, prevăzută cu interfon, în condiţiile în care, de faţă nu a fost prezentă nicio altă persoană constituie infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal şi nu infracţiunea de omor calificat, săvârşită în public, prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal.

 

 Domeniu asociat: infracţiunea

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ , s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, arestat preventiv în cauză, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. i Cod penal şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 şi 2 Cod penal, rap. la art. 136 din Legea nr. 295/2004.

S-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul a tras cu o armă de vânătoare, letală, cu glonţ, pe care nu o deţinea în mod legal, asupra victimei şi i-a cauzat leziuni care au condus la deces.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, constatarea medico-legală, raportul de expertiză criminalistică a armei, buletinul de analiză a alcoolemiei, copia dosarului întocmit în vederea obţinerii permisului de portarmă, urme biologice prelevate de la locul faptei, corpuri delicte, declaraţiile martorilor  şi declaraţiile inculpatului.

În cauză, s-au constituit părţi civile moştenitorii victimei, respectiv, soţul acesteia, şi fiicele victimei.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte vinovăţia aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală.

Tribunalul, constatând că inculpatul a făcut declaraţia până la începerea cercetării judecătoreşti, că a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, că are cunoştinţă şi îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi că nu a solicitat administrarea de probe noi, În baza art. 3201 Cod procedură penală, a admis cererea de judecare după procedura arătată în acest text.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul este soţul părţii civile, fiica victimei. În prezent, cei doi soţi sunt în divorţ.

Între soţi, mai ales după naşterea minorei, au apărut neînţelegeri cauzate de locuinţa soţilor şi de gelozia inculpatului.

Pe fondul acestor neînţelegeri, partea civilă s-a mutat, împreună cu minora, la părinţii săi, într-un apartament situat în municipiul Piatra  Neamţ.

După separarea în fapt a soţilor, neînţelegerile dintre ei s-au intensificat. Inculpatul, uneori sub influenţa alcoolului, dorea să-şi viziteze fiica fără a anunţa în prealabil şi la ore nepotrivite.

În după-amiaza zilei de 17 iunie 2011, victima, împreună cu soţul ei, fiica lor şi copilul acesteia au mers la restaurantul „Paharnicul” din municipiul Piatra Neamţ. Inculpatul i-a telefonat soţiei sale, cerându-i să-şi viziteze fiica. Au convenit să se întâlnească în faţa locuinţei victimei.

În jurul orei 2030, când victima şi părţile civile au ajuns în faţa blocului unde locuiesc, au sesizat prezenţa inculpatului într-un autoturism.  Inculpatul a luat minora în autoturismul său şi a încercat să plece. Partea civilă, observând că inculpatul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat copilul, după care, între inculpat, soţia şi socrii săi a avut loc o discuţie contradictorie. Din buletinul de analiză toxicologică nr. 849 din 19.06.2011, rezultă că la ora 0000, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,00 gr./%o.

Partea civilă a telefonat la poliţie şi a mers la colţul blocului pentru a-i aştepta pe poliţişti. Partea civilă a urcat, împreună cu copilul, în apartamentul în care locuiesc, iar victima a rămas în scara blocului, pentru a-l determina să vină în casă.

Inculpatul a luat de pe bancheta din spate a autoturismului său o armă de vânătoare, letală, marca „Baikal”, calibru 5,6x39 mm. Această armă a fost achiziţionată de inculpat în mod legal însă nu a obţinut dreptul de a o deţine.

După ce a descărcat-o în interiorul autoturismului, apăsând din greşeală pe trăgaci, inculpatul a mers în scara blocului şi a tras cu arma în victima, de două ori.

Văzând că victima a căzut, inculpatul s-a întors în autoturismul său şi a încercat să se sinucidă prin împuşcare. Între timp, partea civilă, auzind focurile de armă, a coborât din apartament şi a găsit-o pe mama sa căzută. Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piatra Neamţ, iar la scurt timp a decedat.

Din raportul de necropsie întocmit de Serviciul de Medicină Legală Piatra Neamţ, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat plăgii toracice împuşcate având drept consecinţă leziuni grave ale organelor toracice cu insuficienţă cardio-respiratorie acută consecutivă. Topografia şi morfologia leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin împuşcare cu armă cu glonţ metalic, de aproape, victima şi agresorul aflându-se faţă în faţă. Între plaga împuşcată şi deces există legătură de cauzalitate, iar în momentul decesului victima nu avea alcool în sânge.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, declaraţiile părţilor civile, coroborate cu fişa dosarului de divorţ al inculpatului, cu declaraţiile martorilor, cu planşele fotografice şi procesul verbal de cercetare la faţa locului, probează că inculpatul a ucis victima cu arma de vânătoare letală pe care o deţinea.

Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, în care a recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus.

Raportul de expertiză criminalistică întocmit în cadrul I.P.J. Neamţ probează că arma folosită de inculpat la săvârşirea faptelor este o armă letală şi că aceasta nu se putea declanşa accidental, aşa cum a susţinut inculpatul în primele declaraţii.

Faptele inculpatului, aşa cum au fost reţinute şi dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor, prev. de art. 174 Cod penal, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal şi uzul de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004. Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată sub o altă încadrare, în baza art. 334 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice sub aspectul infracţiunii de omor, Tribunalul reţine că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal, calificarea omorului fiind determinată de săvârşirea lui în public. Astfel, s-a considerat în rechizitoriu că omorul săvârşit în scara unui bloc este un omor săvârşit în public.

Înţelesul expresiei „faptă săvârşită în public” este explicat prin dispoziţia cuprinsă în art. 152 Cod penal, prin enumerarea descriptivă a cazurilor în care fapta este considerată ca fiind săvârşită în public. Astfel, potrivit acestei dispoziţii, fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă: a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b)în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane; c)într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; d)într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante; şi e)prin orice mijloc cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

În cauză, inculpatul a săvârşit omorul în scara unui bloc, de faţă nefiind prezentă nicio persoană. Din adresa  Asociaţiei de proprietari 2 C5/10 – Piatra Neamţ, rezultă că toate apartamentele situate pe scara blocului în care s-a săvârşit fapta sunt proprietate privată, iar uşa de la intrarea în scara blocului este prevăzută cu interfon.

Săvârşită în asemenea împrejurări, fapta inculpatului nu se încadrează în niciunul din cazurile descrise în art. 152 Cod penal, pentru a fi considerată săvârşită în public.

Astfel, primul caz prevăzut în art. 152 Cod penal se referă la un loc care este totdeauna accesibil publicului, datorită naturii sau destinaţiei lui. Este vorba despre gări, porturi, parcuri, pieţe, străzi, etc. Or, scara unui bloc de locuinţe, a cărei uşă de acces este prevăzută cu interfon, nu face parte din această categorie datorită sistemului de siguranţă cu care este prevăzută. Numai în situaţia în care scara blocului nu ar fi fost prevăzută cu un sistem de siguranţă cum este interfonul, ar fi fost vorba de un loc accesibil totdeauna publicului.

Fiind săvârşită într-un loc care nu este accesibil totdeauna publicului, pentru a se încadra în cazul prevăzut la lit. b a art. 152 Cod penal, este necesar ca la săvârşirea faptei să fi fost de faţă două sau mai multe persoane. Or, în scara blocului, în momentul în care inculpatul a săvârşit fapta, nu era de faţă nicio persoană.

Este adevărat că martora l-a văzut, de la fereastra apartamentului în care locuieşte, pe inculpat intrând în scara blocului cu puşca în mână, că a auzit focurile de armă, că a deschis apoi uşa şi a văzut, printre scări, victima căzută, iar apoi l-a văzut, tot de la fereastra apartamentului, pe inculpat mergând cu arma spre maşina sa, însă, aceasta nu înseamnă că a fost de faţă la săvârşirea infracţiunii. Prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege, potrivit dispoziţiilor art. 144 Cod penal, săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice, în cazul de faţă fiind vorba despre uciderea unei persoane. Or, martora a fost de faţă doar în momentele anterioare şi ulterioare săvârşirii faptei, nu şi în momentul săvârşirii ei, respectiv acţiunea de ucidere a victimei. Chiar martora a declarat că nu a văzut ce s-a întâmplat deoarece totul s-a petrecut în casa scărilor, la intrarea în bloc.

Din acelaşi motiv, nici prezenţa martorei în scara blocului, după ce inculpatul a împuşcat victima şi după ce acesta a părăsit locul faptei, nu poate conduce la concluzia că a fost de faţă la săvârşirea faptei, chiar dacă a fost prezentă în momentele imediat ulterioare uciderii victimei.

În consecinţă, de faţă la săvârşirea faptei nu a fost prezentă nicio persoană, astfel că nu poate fi reţinută nici lit. b a art. 152 Cod penal.

Nici cazul descris la lit. c a art. 152 Cod penal nu poate fi reţinut. Potrivit acestui text, fapta se consideră săvârşită în public când a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane. Nicio probă din cele administrate nu conduce la concluzia că inculpatul a avut intenţia ca fapta sa să fie auzită, adică a urmărit producerea acestui rezultat, iar scara blocului a cărei uşă este prevăzută cu interfon nu este un loc neaccesibil publicului.

Evidentă este şi inexistenţa cazului prevăzut la lit. d a art. 152 Cod penal, deoarece inculpatul nu a săvârşit fapta într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane.

Cât priveşte cazul descris la lit. e a art. 152, Tribunalul constată, de asemenea, că nu există. În acest caz nu interesează locul în care fapta a fost săvârşită, ci este necesar ca făptuitorul să-şi fi dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului, datorită mijlocului folosit. În acest sens, legiuitorul a avut în vedere mijloacele de comunicare care pot informa publicul (comunicarea orală sau scrisă), focul de armă neintrând în această categorie.

Din aceste motive, Tribunalul reţine că încadrarea juridică dată în rechizitoriu faptei inculpatului de ucidere a victimei, respectiv infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal, este greşită. Inculpatul nu a săvârşit fapta în public, în înţelesul art. 152 Cod penal şi nu există nicio altă cauză de agravare a omorului, astfel că fapta sa constituie infracţiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal.

Tot referitor la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul este judecat, Tribunalul reţine şi greşita încadrare a faptelor de deţinere fără drept de armă şi uz de armă letală, fără drept. Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1,2 din Codul penal, rap. la art. 136 din Legea nr. 295/2004.

În primul rând, este greşită raportarea dispoziţiilor art. 279 Cod penal la cele ale art. 136 din Legea nr. 295/2004. Cele două texte incriminează fapte distincte, deţinerea armelor şi muniţiilor şi nedepunerea lor la organul competent în termenul fixat de lege, respectiv uzul de armă letală, fără drept. Prin urmare, este vorba de infracţiuni distincte şi nu de o singură infracţiune.

În al doilea rând, pentru a exista infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor în forma prevăzută în art. 279 alin. 2 Cod penal, este necesar ca făptuitorul să nu depună arma sau muniţia, în termenul fixat de lege, la organul competent, în situaţia în care i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii permisului. Aceasta înseamnă că făptuitorul a fost posesorul unui permis de armă, că valabilitatea permisului său nu a fost prelungită şi că, ulterior, nu a depus arma şi muniţia.

În cauză, inculpatul nu a fost niciodată posesorul unui permis de armă, astfel că deţinerea armei şi a muniţiei constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal, nefiind incidente şi dispoziţiile alin. 2.

În consecinţă, Tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu, din infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1,2 Cod penal, rap. la art. 136 din Legea nr. 295/2004, în infracţiunile de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal şi uzul de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004.

Prin urmare, faptele săvârşite de inculpat, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor, prev. de art. 174 Cod penal, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal şi uzul de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004. Infracţiunea de uz de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004 nu este absorbită de infracţiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal deoarece, pe de o parte, prima este o infracţiune de pericol care priveşte regimul armelor şi muniţiilor, pe când a doua este o infracţiune de rezultat care priveşte viaţa persoanei, iar, pe de altă parte, pentru ca o infracţiune să o absoarbă pe alta, este necesar ca infracţiunea absorbită să fie prevăzută ca element constitutiv sau circumstanţial în conţinutul infracţiunii care absoarbe, această situaţie neexistând în cazul omorului.

La individualizarea pedepsei pentru fiecare infracţiune săvârşită de inculpat, instanţa are în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal. respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, acestea vor fi scăzute cu o treime. 

Gradul de pericol social al faptelor săvârşite rezultă din modul şi mijloacele săvârşirii lor, din împrejurările în care au fost săvârşite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi din persoana şi conduita făptuitorului.

Inculpatul a ucis victima prin împuşcare, folosind o armă letală şi muniţii pe care le deţinea în mod ilegal, a săvârşit faptele pe fondul consumului de alcool, alcoolemia sa în sânge fiind de 1 gr./%o, între el şi familia soţiei sale, din care făcea parte şi victima, exista o stare tensionată, generată de gelozia inculpatului şi de separarea în fapt a soţilor, urmarea produsă este foarte gravă, respectiv moartea unei persoane şi se puteau produce urmări mai grave, şi anume moartea sau rănirea altor persoane, dacă ar fi fost prezente în scara blocului. Faptele au fost săvârşite de o singură persoană, care a acţionat cu intenţie directă.

Inculpatul are vârsta de 40 de ani, este ginerele victimei, studii liceale, este administratorul unei societăţi comerciale, se află în divorţ cu fiica victimei, are doi copii minori în întreţinere, nu posedă antecedente penale, însă i s-au aplicat în trecut două sancţiuni cu caracter administrativ pentru săvârşirea unei fapte de violenţă şi a uneia privind circulaţia pe drumurile publice, iniţial a încercat să ascundă adevărul declarând că arma s-a descărcat accidental şi abia după ce a aflat de concluziile expertizei criminalistice, care au stabilit că era imposibilă descărcarea accidentală, a avut o poziţie procesuală sinceră, a încercat să se sinucidă după săvârşirea faptelor şi le-a regretat.

Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului, atât înainte cât şi după săvârşirea faptelor, nu caracterizează atât de favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanţă atenuantă, aşa cum a solicitat prin apărătorul său.

 Având în vedere cele ce preced, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal, 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004. Aceste pedepse sunt pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social şi pot asigura scopul prevăzut în art. 52 Cod penal

Domenii speta