Anulare testament - existenta discernamântului testatorului la momentul încheierii actului juridic contestat este constatata de expertiza medico-legala.

Anulare testament - existenta discernamântului testatorului la momentul încheierii actului juridic contestat este constatata de expertiza medico-legala.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.344/19.02.2009)

Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr.14996/2004 (14635/301/2004), reclamanta D.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.A., sa se pronunte o hotarâre prin care sa se dispuna anularea testamentului din 25.08.2004 prin care defunctul sau sot D.V. îl instituie pe pârâtul S.A.mostenitor al imobilului apartament compus din doua camere, situat în B., str. Plt.P.I. nr.5, bI.X19,sc.1, et.8, ap.34, sector 3, iar în cazul în care respingerii cererii de anulare a testamentului, sa se dispuna partajul succesoral cu privire la stabilirea masei succesorale si a cotelor partilor.

În motivare a aratat ca s-a casatorit cu numitul D.V. la data de 21.06.1995, defunctul având cumparat imobilul ce face obiectul cauzei cumparat conform contractului de vânzare - cumparare din data de 13.03.1985. Ca urmare a respectului reciproc, defunctul sau sot a decis sa o instituie legatar universal dupa decesul sau semnând un testament autentificat sub nr.1577/25.07.2003 încheiat la B.N.P. Dumitrescu Gabriela. Mai arata ca la data de 13.08.2003 defunctul sau sot a suferit o interventie chirurgicala pe creier în urma caruia a ramas cu sechele ireparabile, în sensul ca nu mai avea discernamânt. Datorita sanatatii psihice precare a defunctului, pârâtul S.A. a reusit si l-a convins sa-i lase un testament prin care sa-l instituie mostenitor al imobilului mai sus mentionat, semnat fiind la data de 25.08.2004, fara avea discernamânt asupra naturii actului ce se încheia, aflând de acest testament dupa data decesului.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.948, art.953 si urmatoarele Cod civil, 6731 si urmatoarele Cod procedura civila si Legea nr.319/1944.

La data de 05.01.2005 pârâtul a formulat si depus întâmpinare prin care a solicitat sa se constate ca testamentul autentificat sub nr.1835/25.08.2004 încheiat de BNP Irene Florea si Isabella Scrieciu, a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, testatorul având discernamânt si manifestându-si un consimtamânt valabil exprimat. Pârâtul arata ca între parti era o relatie tata-fiu, fiind practic crescut de acesta si având acesta relatie si profunda afectiune l-a determinat sa suporte toate cheltuielile de înmormântare, reclamanta refuzând sa participe la aceste cheltuieli. Mai arata ca reclamanta este cea care,  prin mijloace dolosive l-a determinat pe defunctul sau sot la numai o zi dupa externarea sa din spital, asa cum reiese din actele medicale depuse chiar de reclamanta, sa încheie un testament prin care era instituita legatar cu titlu universal. În ceea ce priveste ca reclamanta nu avea cunostinta de acest testament încheiat cu D.V. asupra imobilului, nu este adevarat, deoarece chiar reclamanta i-a dat contractul de vânzare cumparare al imobilului pentru a merge la notariat. Fata de aceste aspecte, solicita respingerea capetelor de cerere, referitor la anularea testamentului si respectiv instituirea reclamantei la legatar cu titlu universal, fiind de acord cu stabilirea unei cote legale prevazuta de lege, ca mostenitor al defunctului D.V..

La data de 07.01.2005 pârâtul a depus si o precizare la întimpinare instanta calificând-o ca o cerere reconventionala, prin care a solicitat  obligarea reclamantei la plata  cheltuielilor  de înmormântare, ridicate la suma de 34.200.000 lei.

Prin sentinta civila nr.1141/13.02.2007, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis cererea principala formulata de reclamanta-pârâta D.M.A. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S.A., a admis cererea reconventionala în parte, a dispus anularea testamentului autentificat sub nr.1853/25.08.2004 de BNP Irene Florea si Isabella Scrieciu, a constatat deschisa succesiunea defunctului D.V., decedat la data de 22.10.2004, cu ultimul domiciliu în B., str.Plt.P.I. nr.5, Bloc X19, sc.1, et.8, ap.34, sector 3, a constatat ca reclamanta, în calitate de sotie supravietuitoare este singurul mostenitor (legatar universal) al defunctului, careia îi revine întreaga masa succesorala, a constatat ca masa succesorala se compune din imobil situat în B., str.Plt. P.I. nr.S, BlocX19, sc.1, et.8, ap.34, sector 3, a constatat ca pasivul succesoral este în cuantum de 3420 Ron si a obligat reclamanta-pârâta la plata sumei de 3420 Ron, catre pârâtul-reclamant, a obligat pârâtul-reclamant la 300 Ron cheltuieli de judecata reclamanta-pârâta.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut  ca la data de 22.10.2004 a decedat D.V., sotul reclamantei din cererea de fata. In timpul vietii, defunctul D.V. a întocmit doua testamente autentice, dupa cum urmeaza: testamentul autentificat sub nr.1577/25.07.2003, de BNP Dumitrescu Gabriela prin care a instituit legatar universal pe sotia sa D.M.A. si testamentul autentificat sub nr.1853/25.08.2004 de BNP Asociati Irene Florea si Isabella Scrieciu prin care a instituit legatar cu titlu particular pentru apartamentul nr.34, situat în B. str.Plt.P.I. nr.5, bl.X19, se. A, et.8, sector 3, pe pârâtul S.A..

În ceea ce priveste  cererea formulata de reclamanta D.M.A. prin care s-a  solicitat anularea acestui al doilea testament, pentru lipsa discernamântului testatorului la încheierea actului, s-a retinut ca  potrivit raportului Institutului de Medicina Legala Mina Minovici - Comisia Superioara de Medicina Legala, la data de 25.08.2004,  la care s-a autentificat testamentul a carui anulare se cere,  numitul D.V., nu avea capacitate psihica de exercitiu (discernamânt abolit) si  ca sanctiunea lipsei discernamântului la data încheierii actului este anularea acestuia. S-a apreciat  totodata ca sustinerile pârâtului-reclamant potrivit caruia a fost crescut de defunct, ca îi lega o profunda afectiune, având o relatie de tip tata-fiu, nu au nicio relevanta în aprecierea valabilitatii testamentului din punctul de vedere al exprimarii consimtamântului valabil  si  ca, asa cum rezulta din toate mijloacele de proba administrate în cauza respectiv expertiza, declaratiile martorilor, raspunsuri la interogatorii, înscrisuri medicale - defunctul D.V. la data autentificarii celui de-al doilea testament,  suferea de multiple afectiuni, neurologice si psihiatrice care, i-au abolit discernamântul total, nemaiavând capacitate de apreciere asupra consecintelor juridice ale actelor încheiate.

Având în vedere aceste considerente instanta, a apreciat ca cererea principala cu privire la anularea testamentului autentificat la data de 25.08.2004 este întemeiata si în consecinta a admis-o.

In consecinta, în baza art.651 Cod civil a constatat deschisa succesiunea defunctului D.V., decedat la data de 22.10.2004 cu ultimul domiciliu în B., str.Plt. P.I. nr.5, sector 3, a constatat ca reclamanta D.M.A., în calitate de sotie supravietuitoare este singurul mostenitor legatar universal al defunctului, careia îi revine întreaga masa succesorala si a constatat ca masa succesorala se compune din imobil situat în B. str.Plt. P.I. nr.5, Bloc X19, sc.1, et.8, ap.34, sector 3.

În ceea ce priveste cererea reconventionala, s-a retinut ca  potrivit  declaratiilor  martorilor audiati în cauza,  propusi de ambele parti rezulta ca pârâtul-reclamant S.A. a achitat locul de veci al defunctului, platind si alte cheltuieli de înmormântare iar  din chitantele depuse de acesta la dosar rezulta ca aceste cheltuieli se ridica la suma de 3420 Ron dupa cum urmeaza: 1500 Ron (Numar concesionare loc de veci; 1800 Ron cripta; 1200 Ron taxa de cripta. Potrivit art.774 Cod civil, legatarul cu titlu universal contribuie în proportie cu partea sa de succesiune la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii.

In consecinta, instanta de fond a constatat ca pasivul succesoral este în cuantum de 3420 Ron si a obligat reclamanta-pârâta la plata sumei de 3420 Ron, catre pârâtul-reclamant, iar în baza art.276 Cod procedura civila, a compensat partial cheltuielile de judecata si a obligat pârâtul - reclamant la plata sumei de 300 Ron catre reclamanta-pârâta.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul S.A., cererea  de apel fiind  înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr.14635/301/2004, la data de 18.05.2007.

Apelantul  a solicitat  admiterea apelului, schimbarea în parte a hotarârii atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a testamentului din 25.08.2004, formulata de catre reclamanta si sa se constate ca pârâtul S.A. este singurul mostenitor al imobilului apartament cu doua camere situat în B., str. Plt.P.I.

În motivare, s-a aratat ca hotarârea apelata este în parte nelegala, în sensul ca instanta de fond a admis  cererea reclamantei desi probatoriul administrat în cauza nu dovedeste faptul ca defunctul a fost lipsit de discernamânt la data încheierii acestui testament. S-a sustinut ca  instanta de fond nu a avut în vedere faptul ca, acest testament încheiat la notariat în favoarea pârâtului, cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, constatându-se ca testatorul are discernamânt, este un act autentic si potrivit regimului actelor autentice, face dovada pâna la înscrierea în fals - art.1173 Cod civil, iar aceasta înscriere în fals nu a fost sustinuta de catre reclamanta pe tot parcursul judecarii acestei cauze.

De asemenea,arata apelantul  ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca din probatoriul cu martori administrat în cauza a rezultat faptul ca testatorul nu avea discernamânt la data încheierii acestui testament, întrucât niciunul dintre martorii audiati nu a putut afirma ca defunctul avea un comportament anormal, ca nu era lucid si prin urmare ca nu avea discernamânt  iar  din actele medicale depuse la dosar rezulta ca defunctul D.V. nu avea discernamânt la data încheierii testamentului în favoarea pârâtului, întrucât un asemenea diagnostic nu este mentionat pe nicio fisa medicala, nici macar ca stare de fapt.

Cat priveste expertizele medico legale efectuate în cauza apelantul-pârât considera ca trebuiau înlaturate urmând ca instanta sa se pronunte pe baza celorlalte probe administrate în cauza, întrucât, la fila 92 din dosar Comisia de Control a IML arata ca: "nu exista elemente criteriologice din care sa rezulte existenta sau lipsa discernamântului defunctului".

Cat priveste tratamentul cu carbamazepina (sedative foarte puternice) a aratat ca  acesta se efectua din 24.07.2003, deci înainte de încheierea primului testament, cel în favoarea reclamantei, perioada în care nu se sustine lipsa de discernamânt a defunctului. De asemenea, apelantul a aratat ca niciuna dintre recomandarile medicale ce formeaza probe în dosar nu retine o lipsa a discernamântului defunctului. Cu toate acestea, doua expertize medico-legale, ce se bazeaza pe aceleasi probe, ajung la concluzii diametral opuse, în ce priveste existenta sau lipsa discernamântului defunctului D.V., concluzii care sunt nemotivate în ambele lucrari. Astfel, apelantul considera ca aceste expertize trebuiau înlaturate, cu atât mai mult cu cât în setul de acte trimis de Policlinica Titan nu se retine niciun element de natura medicala care sa dovedeasca o lipsa de discernamânt a testatorului.

Prin întâmpinarea formulata la data de 13.06.2008, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecata.

Arata intimata ca  exista la dosarul cauzei actele medicale emise de Spitalul Bagdazar (în legatura cu internarea defunctului în perioada 03. - 06.09.2004) din care reiese ca defunctul, este pacient afazie hemipareza dreapta  iar când a fost internat în data de 3.09.2004, diagnosticul a fost de tumora cerebrala dreapta operata, metastaza de adenocarcinom, tumora pulmonara dreapta, sindrom cerebrometastatic. În actele medicale se arata ca debutul bolii a fost în data de 24.08.2004. Considera ca aceste acte nu pot fi contestate de nimeni si se poate observa cu claritate starea de sanatate a defunctului la momentul semnarii testamentului pentru apelant în ziua de 25.08.2004.

S-a mai  sustinut ca  pârâtul nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care sa reiasa ca defunctul era într-o stare psihica normala la momentul semnarii testamentului  si ca acesta nu a facut altceva decât sa profite de starea psihica precara a defunctului, iar prin mijloace dolosive, clandestine, l-a facut pe acesta sa semneze un act pe care defunctul nu era în stare sa-l înteleaga.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.289 pct.2 coroborat cu art.115 si urmatoarele Cod procedura civila 

Prin decizia civila nr1336 din 28.10.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât S.A., fiind obligat la plata catre intimata, a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut urmatoarele:

În ceea ce priveste prima critica prin care  apelantul pârât a învederat faptul ca testamentul încheiat la notariat în favoarea sa, cu respectarea dispozitiilor legale, constatându-se discernamântul testatorului, este un act autentic care face dovada în conditiile art.1173 Cod civil  pâna la înscrierea în fals, s-a retinut ca notarul public atesta pâna la înscrierea în fals ca acest testament a fost vointa exprimata la acea data, în fata sa a testatorului, însa nu si starea sanatatii testatorului si a faptului ca acesta avea discernamânt. Astfel, ceea ce e fara de tagada, cu exceptia înscrierii în fals, este ceea ce functionarul public, în speta notarul, poate constata conform atributiunilor sale, iar starea mentala a testatorului nu intra în aceasta categorie.

Tribunalul a constatat ca instanta de fond nu a aratat ca lipsa discernamântului defunctului este dovedita prin proba cu martori, ci prin coroborarea acestor probe cu proba cu expertiza tehnica de specialitate.

S-a apreciat  ca nu pot fi retinute cele afirmate de apelantul pârât, în sensul ca din declaratiile martorilor propusi de reclamanta ar rezulta, ca si din declaratiile martorilor propusi de pârât, ca defunctul avea discernamânt, martorii aratând doar situatii de fapt, aprecieri personale cu privire la starea lui D.V., din care rezulta ca acesta era irascibil, refuza mâncarea, era suspicios, nu recunostea persoanele care îl contactau, desi în mod obiectiv le cunostea.

Astfel, tribunalul a constatat ca din declaratiile celor doi martori propusi de reclamanta rezulta ca defunctul, înaintea decesului, datorita starii de sanatate precare determinata de interventii chirurgicale majore, putea fi lipsit de discernamânt, acesta nemairecunoscând persoanele cu care intra în contact.

Tribunalul a apreciat ca instanta de fond a înlaturat depozitiile martorilor audiati la propunerea pârâtului, urmare a coroborarii probelor, asa cum s-a aratat mai sus cu probele reprezentate de actele medicale si mai ales de probele stiintifice administrate în cauza.

În  ceea ce priveste  rapoartele de expertiza efectuate în prima instanta s-a retinut ca  dupa întocmirea celei de a doua expertiza, în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar acte medicale noi, detinute de Policlinica Titan, iar printr-un nou aviz al Comisiei de Avizare si Control este reavizat cel de-al doilea raport de expertiza iar  în considerarea motivelor de apel formulate, având în vedere si existenta la dosar a actelor medicale noi, administrate la fond, dupa efectuarea raportului de expertiza, instanta de apel a încuviintat o noua expertiza medico legala, care, având vedere ansamblul probator, totalitatea actelor medicale, declaratiile de martor sa aprecieze daca testatorul a avut discernamânt la data întocmirii testamentului.

Prin acest nou raport de expertiza, întocmit în comisie de 2 membrii de specialitate s-a concluzionat ca defunctul a avut discernamânt abolit la data încheierii testamentului, si acest raport de expertiza fiind avizat de Comisia Superioara, într-o comisie de 8 membrii, baza art.24 din OG nr.1/2000. tribunalul  a retinut ca desi aceasta expertiza a  fost  semnata de  doi din cei trei medici de specialitate care au concluzionat cu privire la starea discernamântului testatorului, prin noua expertiza, întocmita în cadrul fazei procesuale a fondului în cadrul apelului a considerat utila expertiza medico legala prin raportare la actele noi administrate la dosar.

Tribunalul a constatat ca, în ceea ce priveste administrarea probei cu expertiza medico - legala, au fost respectate atât exigentele dispozitiilor art.201 cât si 212 Cod procedura civila, parerea tribunalului fiind lamurita, fiind în concordanta cu cea exprimata de prima instanta  si  ca în situatia inexistentei unor acte medicale noi, nu se mai poate administra nicio alta expertiza, în concordanta cu normele legale în vigoare ce reglementeaza aceasta institutie.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a formulat recurs pârâtul S.A. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de anulare a testamentului din 25.08.2004, cu cheltuieli de judecata.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul pârât a aratat ca hotarârea pronuntata a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.

Mai sustine recurentul ca instanta de apel, având în vedere ansamblul probator, a încuviintat o noua expertiza medico legala, punându-i în vedere sa achite onorariul expertului, în vederea efectuarii acestei noi expertize.

Aceasta expertiza efectuata în apel, a fost criticata de catre recurent întrucât, a fost întocmita de aceeasi comisie de medici, care au întocmit cea de a doua expertiza la instanta de fond.

Considera recurentul ca, opinia instantei în sensul ca noua expertiza ce a fost încuviintata în apel, cale devolutiva de atac, poate fi efectuata de aceeasi medici care au efectuat cea de a doua expertiza la fond, este gresita,  întrucât se încuviintase efectuarea unei noi expertize, nu întregirea celei vechi, expertiza pentru care s-a si achitat onorariul de expert.

De asemenea, în mod gresit tribunalul nu a retinut faptul ca, nu exista nici un act medical, eliberat în timpul vietii defunctului, din care sa rezulte ca acesta nu avea discernamânt.

Mai mult, recurentul a solicitat instantei de apel, în baza art.210 Cod procedura civila, sa puna în vedere expertilor sa-si motiveze parerea, având în vedere ca în cauza au fost efectuate doua expertize ce au avut concluzii contradictorii, fapt ce în mod gresit nu fost admis de catre instanta.

Considera ca nici una dintre expertizele efectuate în cauza nu a fost temeinic motivata, acestea retinând doar relatari ale martorilor si actele medicale din timpul vietii defunctului, acte în care nu se regaseste mentionata lipsa discernamântului acestuia.

Se mai  arata ca  la fila 92 din dosarul de fond, Comisia de Control a IML arata ca: "nu exista elemente criteriologice din care sa rezulte existenta sau lipsa discernamântului defunctului"  si , cu toate acestea avizeaza una dintre expertize, iar instanta de apel respinge cererea recurentului întemeiata în baza art.210 Cod procedura civila, considerând în mod gresit, ca expertizele sunt motivate, astfel  ca în speta, s-a ajuns la situatia în care, la prima instanta,  doua expertize medico-legale, ce se bazeaza pe aceleasi probe, ajung la concluzii diametral opuse, în ce priveste existenta sau lipsa discernamântului defunctului D.V., concluzii care sunt nemotivate în ambele lucrari iar, în apel se încuviinteaza o noua expertiza care este efectuata de aceeasi medici ca si expertiza anterioara.

Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de criticile formulate si  de  prevederile legale incidente în cauza, curtea retine urmatoarele:

 Prin cererea  de  recurs se invoca  nulitatea raportului  de expertiza medico-legala întocmit în apel, sustinându-se ca a fost  întocmit de aceeasi  comisie de medici, care au  întocmit cea de-a doua expertiza care a fost  efectuata în prima instanta.

Verificând lucrarile dosarului  de fond, curtea retine ca în cauza, în aceasta faza procesuala au  fost  efectuate un numar  de  2  expertize medico legale, respectiv:  raportul  de  expertiza  nr.A1/7096  întocmit de catre Comisia de Prima Expertiza Psihiatrica  din cadrul  INML Mina Minovici  Bucuresti  si  raportul  de noua expertiza medico-legala nr.A6/562/2006, cele doua expertize fiind întocmite de  doua comisii, fiecare având o  componenta distincta,  diferita.

În  primul  raport de expertiza se concluzioneaza în sensul ca testatorul prezenta tulburare organica  de personalitate survenita post  tumora cerebrala -metastaza de adenocarcinom, apreciindu-se ca aceasta nu  i-a afectat capacitatea psihica de apreciere  a continutului  si consecintelor  ce decurgeau  din testamentul contestat având discernamântul pastrat.

Prin adresa nr. E2/13533/2005  emisa de  Comisia de Avizare  si  Control s-a recomandat efectuarea unei  noi  expertize medico-legale psihiatrice, mentionându-se ca prin raportare la documentele anexate acestei  expertize  nu  se constata elemente de natura criteriologica psihiatrica pentru  a se putea stabili  capacitatea  de exercitiu  a  testatorului-fila  92  dosar  fond.

Asadar  în ceea ce priveste valoarea probatorie a acestei  expertize, se retine ca pe de o  parte ea nu  a fost  avizata de catre autoritatea cu atributii  de control  în aceasta materie,  recomandându-se efectuarea unei  noi  expertize medico-legale psihiatrice iar  pe de alta parte ca, Comisia de Avizare  si  Control aprecia ca, actele medicale examinate, nu  furnizau  date  criteriologice  pentru  a putea stabili  existenta  sau  nu  a discernamântului  testatorului.

 Ca urmare a acestei recomandari,  în prima instanta  a fost  efectuata o noua expertiza medico-legala psihiatrica,  în care  se concluzioneaza  ca, la data întocmirii  testamentului - 25.08.2004 -  testatorul  prezenta boala neoplazica in faza terminala (metastaza cerebrala frontala de adenocarcinom, tumora metastazica  pulmonara)  si  nu avea capacitatea psihica de apreciere critica asupra continutului si  consecintelor juridice ce pot decurge din actul  încheiat, neavând capacitate psihica de exercitiu.

 Prin adresa nr.E1/13152/2006, Comisia Superioara de Medicina Legala, a  aprobat  Noua  Expertiza medico-legala psihiatrica nr.A6/562/2006. În aceeasi  adresa  se mentioneaza ca  aceasta  noua expertiza  a fost  aprobata si de catre Comisia de Avizare si  Control de pe lânga INML Bucuresti, prin avizul  nr. E2/562/2006.

Potrivit mentiunilor din aceasta adresa, componenta Comisiei  medico-legale superioare este distincta de  cea  a celor doua comisii  care au  întocmit  rapoartele de  expertiza  nr.A1/7096  si nr.A6/562/2006.

În faza procesuala a apelului, a fost  încuviintata la cererea apelantului pârât S.A.,  efectuarea unei  expertize medico-legale, prin care sa se stabileasca daca defunctul  a avut sau  nu  discernamânt la data întocmirii  testamentului, aceasta expertiza fiind încuviintata  în considerarea faptului ca în aceasta faza procesuala apelantul  a invocat  înscrisuri  medicale noi, fiind întocmit  un raport completator la raportul  de expertiza medico-legala nr.A6/562/2006.

Totodata, prin adresa  nr. E1/13152/2006/2008, întocmita  de catre Comisia Superioara Medico-legala, s-a comunicat  instantei de apel, aprobarea acestui  raport ulterior.

Potrivit art.4 din OG nr.1/2000, institutiile de medicina legala sunt singurele unitati sanitare care efectueaza, potrivit legii, constatari, expertize, precum si alte lucrari medico-legale. In acelasi  timp,  art.24  din actul  normativ de referinta, stabileste ca ,,comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale  iar art. 29  stabileste ca "dispozitiile din Codul de procedura civila cu privire la expertize sunt aplicabile si în cazul expertizelor medico-legale".

Potrivit art.16  din OG nr.1/2000, Directorul general al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti si directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare desemneaza medicii legisti din subordine, care urmeaza sa efectueze constatarile medico-legale, expertizele si noile expertize medico-legale iar  în conformitate cu  prevederile art.22  din OG nr.1/2000, componenta nominala si modul de functionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sanatatii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.

Potrivit art.201 din Codul de procedura civila, când, pentru lamurirea unor împrejurari de fapt, instanta socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti statornicind punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte.  În cazul în care expertiza efectuata nu este lamuritoare, se poate dispune întregirea ei sau efectuarea unei noi expertize.

În raport de considerentele ce preced, o prima problema  ce se impune a fi  analizata vizeaza criticile formulate de catre recurentul  pârât în ceea ce priveste componenta  comisiei  investita cu  efectuarea  expertizei medico legala, dispusa în apel,  respectiv daca aceasta putea  fi  alcatuita din aceeasi  membri care  au  participat  si la efectuarea expertizelor în prima instanta.

Curtea retine ca potrivit art.105  alin.2  Codul de  procedura  civila, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pâna la dovada contrarie.

În raport de aceasta dispozitie  legala, nulitatea actelor de procedura îndeplinite cu neobservarea formelor legale se  poate constata  în conditiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila, numai atunci când prin acele acte s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea actelor.

Se  retine însa ca  în speta,  aceste conditii nu sunt îndeplinite în privinta expertizei  medico-legale contestate de recurent  si ca instanta de apel  a apreciat  în mod judicios ca  desi neregularitatile sesizate se confirma (în sensul  ca expertiza efectuata în faza procesuala a apelului  a fost  semnata de  aceeasi  membrii  ai  comisiei care au  întocmit raportul  de noua expertiza administrat  în prima instanta), atâta timp cât nu s-a facut dovada ca  datorita lor s-a produs o alterare a rezultatului stiintific al expertizelor medico legale, înseamna ca recurentul nu a suferit o vatamare de natura a justifica anularea acestei  expertize.

Sub acest aspect, în mod corect, tribunalul a retinut inexistenta vatamarii,  fata de faptul ca examenul medico-legal  psihiatric efectuat  în apel, nu  avea valoarea unei  contraexpertize  ci  avea menirea de a conduce la stabilirea completa si  judicioasa a situatiei  de fapt, prin lamurirea tuturor aspectelor sesizate în cererea de apel, prin  raportare inclusiv la actele  medicale nou  invocate în faza procesuala a apelului  si în raport de care se sustinuse  ca  nu  facusera obiectul  unei  analize  de specialitate a comisiilor  medico-legale investite  cu  verificarea existentei discernamântului  testatorului  la momentul  întocmirii  acestui  act cu  titlu  gratuit. 

Totodata, din punctul de vedere al continutului stiintific, expertizele medico-legale nr.A6/562/2006  si  completarea  la aceasta, efectuata în apel, au fost confirmate de Comisia superioara medico-legala prin Avizele nr.E1/13152/2006  si  nr.E1/13152/2006  din  13.06.2008, spre deosebire  de concluziile  primului  raport de expertiza medico-legala - nr.A1/7096, care nu  a fost  avizat  nici  de catre comisia de avizare si  control si  nici  de catre Comisia Superioara Medico  Legala.

Cât priveste neregularitatea sesizata de recurent în legatura cu expertiza medico legala administrata în apel, în sensul ca respectiva expertiza nu  ar  fi  fost  motivata, aceasta nu se confirma, în cuprinsul  acestui  raport fiind prezentate pe larg, atât actele medicale care au  întemeiat  opinia exprimata  în cuprinsul  sau  cât si  toate celelalte probatorii  administrate în  cauza, inclusiv primul raport de expertiza medico-legala întocmit în prima instanta si neavizat  de catre Comisiile  cu  atributii  în acest  sens.

În plus, în cuprinsul completarii  la raportul  de noua  de expertiza medico-legala sunt analizate  si actele medicale  invocate în apel, ceea  ce  înseamna ca aceasta expertiza s-a  întocmit  pe baza  efectuarii unor  investigatii  specifice  cu  luarea  în considerare  si a  acestor  probatorii noi. 

Totodata, raportul de expertiza medico-legala  a fost  avizat  si  aprobat  în conditiile stabilite de art.24  din OG nr.1/2000  si  respectiv art.26  si  27  din HG nr.774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala si cuprinde date certe, în sensul ca a fost efectuat pe baza metodologiei specifice examinarii stiintifice medicale psihiatrice,  precum si modul de valorizare a acestor rezultate în determinarea capacitatii  de exercitiu  a  testatorului, respectiv a capacitatii  acestuia de a face aprecieri  critice aspra continutului  si  consecintelor juridice  ce  puteau decurge din  actul  încheiat.

În ceea ce priveste  sustinerea recurentului  în sensul  ca exista contradictii  între actele întocmite de Comisia de  Avizare si  Control  a INML, care în adresa  aflata la fila  92  dosar  fond, mentioneaza ca  "nu se constata elemente de natura criteriologica psihiatrica pentru  a se putea stabili capacitatea de exercitiu  a testatorului iar  ulterior avizeaza  raportul  de noua expertiza medico  legala,  curtea  apreciaza ca aceasta  se impune a fi analizata, pe de o  parte, prin raportare la întregul continut  al adresei  la care se face trimitere -  comisia de avizare  refuzând emiterea unui aviz favorabil pentru  primul raport  de expertiza  medico  legala  si  apreciind  ca se impune administrarea unei  noi  expertize, fara ca  în cuprinsul  acestui înscris  sa se insereze concluzia  ca testatorul avea  discernamânt la momentul  întocmirii  acestui  act juridic  iar pe de alta parte,  la împrejurarile în care a fost  emis avizul favorabil  pentru  noua expertiza medico-legala - dupa anexarea unor acte medicale noi, comunicate la  solicitarea instantei  de fond de catre Policlinica Titan -filele  134-137  dosar  fond.

Or,  în acest context  nu  se poate retine  inconsecventa sau  contradictia  între actele si  avizele emise de catre aceasta autoritate,  avizul emis pentru noua expertiza, fiind întemeiat  pe elemente  probatorii  noi, suplimentare  celor existente la momentul emiterii  adresei la care se face referire în cererea  de recurs.

De altfel, sub aspectul acuratetei stiintifice a rezultatelor expertizelor medico-legale efectuate în cauza, instanta de apel  a solicitat avizul unui for superior Comisiei de avizare si control, si anume Comisiei superioare medico-legale din cadrul Institutului National de Medicina Legala, care, potrivit art.23 din Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 774/2000, reprezinta "autoritatea stiintifica suprema în domeniul medicinei legale, care verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific, la cererea organelor judiciare, continutul si concluziile diverselor acte medico-legale", Comisia superioara aprobând acest  raport.

Având în vedere considerentele prezentate, Curtea a apreciat ca nu existau temeiuri pentru ca instanta de apel sa dispuna anularea completarii  la raportul  de expertiza medico-legala administrate în apel  si nici pentru efectuarea altor noi expertize medico-legale, în conditiile în care cele deja existente au facut obiectul  avizarii  de  specialitate a  Comisiei  superioare medico-legala, contestarea de catre recurent a rezultatelor stiintifice ale expertizelor deja efectuate, avizate si  aprobate,  nefiind echivalenta cu aparitia unor "date noi medicale sau de ancheta", singurele care în acceptiunea art.28 alin.(1) din Regulamentul aprobat prin Hotarârea Guvernului nr.774/2000  permit  instantelor sa dispuna efectuarea altor expertize medico-legale, fata de existenta acestui aviz nejustificându-se nici chemarea în instanta a specialistilor care au participat la întocmirea expertizelor spre a da lamuriri suplimentare în legatura cu continutul lor stiintific.

 De asemenea, nu poate fi  apreciata ca fiind  fondata critica recurentului în sensul  ca în  mod eronat instanta de apel nu  a  retinut ca nu  exista acte medicale care sa ateste  ca testatorul  nu  avea discernamânt, întrucât,  în  raport de cererile cu  care au  fost  investite  în  cauza, instantele de fond aveau  obligatia de a administra acele mijloace de proba  care sa aiba forta juridica necesara pentru  a sustine stabilirea prezentei sau  a lipsei  discernamântului  testatorului,  invocata drept motiv de nulitate a testamentului întocmit  la data de 25.08.2004  si la care fac  trimitere expresa dispozitiile cuprinse  în  art.1 , 4 ,  15 si  24  din OG nr.1/2000 .

 Curtea apreciaza în acest  sens ca, instanta de apel a apreciat în mod legal si temeinic, cum de altfel a retinut si instanta de fond,  concludenta probei cu  expertiza  medico-legala psihiatrica, câta vreme instantele de judecata nu  au pregatirea  necesara pentru  a putea face aprecieri  de specialitate sub  aspectul afectarii discernamântului  testatorului  de bolile indicate de reclamanta, la momentul  încheierii  actului  juridic contestat si la care fac  referire actele medicale  aflate la dosar. Pentru  aceleasi  considerente, împrejurarea ca anterior intervenirii  decesului  testatorului starea de luciditate si discernamântul acestuia  nu  au facut obiectul  unei evaluari  de specialitate, nu  excludeau  ci, dimpotriva impuneau  a se stabili, pe baza unor criterii stiintifice,  de stricta specialitate, existenta discernamântului la momentul încheierii  actului juridic contestat,  fiind  probat  în cauza  faptul  ca testatorul  avea o  stare de sanatate precara, fiind  diagnosticat  cu afectiuni extrem de grave -  aspect necontestat  de altfel de recurent,  efectele acestora sub aspectul  capacitatii  de exercitiu a  acestuia, impunându-se cu  atât mai  mult a fi  analizate de catre  expertii specialisti  în medicina legala.

În raport  de  considerentele ce preced, curtea retine ca motivele de recurs vizând expertizele medico-legale sunt neîntemeiate, ceea ce face inoperante în speta cazurile de casare si modificare prevazute de art.304 pct.5 si 9 din Codul de procedura civila, în care acestea se încadreaza.

În consecinta, în conformitate cu  prevederile art. 312 Codul de  procedura  civila, curtea va  respinge recursul  ca nefondat.

În conformitate cu  prevederile art.274  alin.1  Codul de  procedura  civila, fata  de solutia ce urmeaza a fi pronuntata în cauza,  în sensul  respingerii  recursului  promovat  de catre recurentul  pârât, retinând culpa procesuala a  acestuia,  curtea, va admite cererea formulata  de intimata având ca obiect cheltuieli de judecata si va dispune  obligarea recurentului la plata sumei  de 300  lei  Ron,  cu  acest  titlu,  reprezentând onorariu  avocat, potrivit  dovezilor aflate la fila  23  dosar  recurs.

Domenii speta

Spete similare