Vinovatia. Raspunderea civila delictuala.

Vinovatia.

Raspunderea civila delictuala.

În speta, instantele nu au analizat existenta unui element esential al raspunderii civile delictuale si anume vinovatia celui ce a cauzat prejudiciul , constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat.

Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin art.998 si 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.

Fata de încetarea procesului penal pe considerentul decesului inculpatei, instantele ar fi trebuit sa indice modul de stabilire a vinovatiei.

Astfel, fata de faptul ca în cauza instantele nu au motivat în nici un fel considerentele pentru care apreciaza ca exista vinovatia inculpatei, vor fi casate  sentinta de fond precum si decizia , cauza fiind trimisa spre rejudecare la instanta de fond.

(CAB Sectia I-a Penala decizia penala nr.1009/09.07.2009)

Prin decizia penala nr. 224/A/03.04.2009 Tribunalul Bucuresti,  Sectia a II a penala,  în temeiul art.379 alin 2 litera a Cod procedura penala, în temeiul alt. 379 alin 2 lit. a Cod procedura penala, a admis apelul declarat de L. T., L. A. D. si L. M. C. împotriva sentintei penale nr.2281/19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, a fost desfiintata în parte sentinta penala nr. 2281/ 19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti si rejudecând în fond:

A obligat pe mostenitorii inculpatei L. A. M., L. T., L. A. D. si L M. C. la plata de despagubiri civile catre partile civile Asociatia de Proprietari bloc B 20,  corespunzator cotelor succesorale legale, dupa cum urmeaza:

-1800 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20, si dobânda legala de la data de 31.03.2002 pâna la plata efectiva a creantei;

-18.286,5 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20 si dobânda legala de la data de 31.03.2002 pâna la plata efectiva a creantei;

-18.286,5 lei catre , Asociatia de Proprietari bloc b 20 si dobânda legala de la dala de 31.03.2002 pâna la plata efectiva a creantei:

-18.286,5 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20,  si dobânda legala de la data de 31.03.2002 pâna la plata efectiva a creantei;

-18.286,5 lei catre Asociatia de Proprietari bloc b 20,  si dobânda legala de la data de 31.03.2002 pâna la plata efectiva a creantei.

A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de apel a avut în vedere urmatoarele:

Prin sentinta penala 2281 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia Penala la data de 19.12.2008 a fost admisa actiunea civila formulata de partile civile , Asociatia de Proprietari bloc b 20, Bl.B20 scara 1, , Asociatia de Proprietari bloc b 20, scara 2, , Asociatia de Proprietari bloc b 20scara 3. Asociatia de proprietari bloc b 20, scara 4 si Asociatia de Proprietari bloc b 20, scara 5 împotriva inculpatei L. A. M., decedata la 30.10.2007, dispunându-se obligarea mostenitorilor acesteia L. T, L. A. D. si L. M. C., la plata de despagubiri în suma totala de 74.945, 98 lei, la care se adauga dobânda legala începând cu data de 31.03.2002 si pâna la achitarea integrala a debitului, corespunzator cotelor lor succesorale legale, dupa cum urmeaza:

-mostenitorul L. T., sot supravietuitor, la plata sumei de 18.736,49 lei, la care se adauga dobânda legala începând cu data de 31.03.2002 si pâna la achitarea integrala a debitului;

-mostenitorul L. A. D., fiu, la plata sumei de 28.104, 74 lei, la care se adauga dobânda legala începând cu data de 31.03.2002 si pâna la achitarea integrala a debitului;

- mostenitorul L. M. C., fiu, la plata sumei de 28.104, 74 lei, la care se adauga dobânda legala începând cu data de 31.03.2002 si pâna la achitarea integrala a debitului.

 De asemenea, a fost mentinuta masura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei, instituita prin ordonanta nr. 109/2003/15.04,2003 a Sectiei 15 Politie (f 492 d.u.p.) si interdictia de înstrainare a apartamentului inculpatei situat în Bucuresti, Str. Pomârla, nr. 2, bl. B 20, sc. 1, ap. 4, sector 4, înscrisa în Biroul de Carte Funciara Sector 4 în baza Încheierii nr.18904105.09.2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti (f. 199-200 dosar nr. 1301/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti-nr. unic 727/4/2004).

În temeiul aceleiasi sentinte s-a dispus obligarea mostenitorilor inculpatei la câte 300 lei fiecare catre partile civile Asociatia de; proprietari bloc B 20, scara 2, Asociatia de Proprietari bloc b 20,  scara 3 si Asociatia de Proprietari bloc b 20,  scara 5, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acestea din urma (onorariu de avocat).

De asemenea a fost respinsa ca neîntemeiata cererea partii civile ASOCIATIA DE PROPRIETARI  de obligare a mostenitorilor inculpatei la cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in fapt ca prin rechizitoriul nr. 4405/PIl998 din data de 10.02.2004, Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 4 Bucuresti a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatei L. A. M, cercetata în stare de libertate sub aspectul savârsirii infractiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, dispunându-se totodata scoaterea de sub urmarire penala a susnumitei în ce priveste infractiunea prevazuta de art. 290 Cod penal.

În fapt, se arata in considerentele sentintei penale apelate, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut în esenta ca în perioada 01.01.1997 - 13.03.2002, inculpata, în calitate de administrator al partii vatamate Asociatia de Locatari , în baza aceleiasi rezolutii infractionale, si-a Însusit si folosit sume de bani aflate in gestiunea sa, cauzând un prejudiciu de 945.979.212 Rol.

În sustinerea situatiei de fapt retinute s-au indicat urmatoarele mijloace de proba, administrate în cursul urmaririi penale: plângerea partii vatamate, autorizatie de perchezitie nr. 4405/P/1998, proces verbal de perchezitie domiciliara, declaratiile martorilor C. V. E, C F, M. M, F. V. si C. M., documentele ridicate în urma perchezitiei efectuate la domiciliul inculpatei, raport de expertiza contabila nr. 1228666/2000, declaratiile inculpatei.

În ce priveste latura civila, s-a aratat ca prejudiciul suferit de partea vatamata este de 945.979.212 ROL, aceasta constituindu-se parte civila în procesul penal. In considerarea acestui prejudiciu, prin ordonanta din 15.04.2003 organul de cercetare penala a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentului nr. 4 din Bucuresti apartinând inculpatei, precum si asupra unor bunuri mobile, pâna la concurenta sumei aratate.

În cursul cercetarii judecatoresti instanta de fond a audiat inculpata si martorii din acte, administrându-se si probatorii cu acte si cu expertiza contabila.

Prin sentinta penala nr.198/20.01.2006, pronuntata în dosarul nr.1301/2004 (nr. unic 727/4/2004), Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a dispus în temeiul art. 2151 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp condamnarea inculpatei la o pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cp. S-a mentinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatei prin ordonanta Sectiei 15 Politie din data de 15.04.2003 si interdictia de înstrainare dispusa prin încheierea nr.18904/05.09.2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti cu privire la imobilul proprietate a inculpatei, situat în Bucuresti sector 4 pâna la solutionarea laturii civile. În baza art. 191 Cod procedura penala, s-a dispus obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare catre stat în cuantum do 10.000.000 ROL, prorogându-se solutionarea cererilor partilor civile (ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 2,  ASOCIA TIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 3,  ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 4, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20 SCARA 5,  succesoare ale fostei Asociatii de Locatari -  Bloc B 20, sector 4) de obligare a inculpatei Ia plata cheltuielilor de judecata odata cu solutionarea laturii civile.

Anterior, prin încheierea din sedinta publica de la 06.01.2006 instanta a dispus disjungerea laturii civile de latura penala, formându-se dosarul nr. 685/4/2006.

Prin decizia penala nr.485/ A/19.05.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala, s-a admis apelul declarat de inculpata, s-a desfiintat sentinta penala nr.198/20.01.2006, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.1301/2004 (nr. unic 727/4/2004) si s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanta în vederea continuarii judecatii. În motivare s-a retinut ca hotarârea instantei de fond este rezultatul unei gresite aplicari a legii, sens în care s-a aratat ca instanta a dispus condamnarea în baza unui text inexistent (art. 115/1 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp), iar prin disjungerea laturii civile de cea penala nu s-a solutionat fondul, respectiv nu s-a stabilit daca inculpata si-a însusit, folosit sau traficat bani, valori sau bunuri.

Dupa casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrata pe rol sub 8449/4/2006, dosar ce a fost conexat la dosarul nr. 685/4/2006 (latura civila a cauzei disjunsa prin sentinta desfiintata) prin încheierea de la data de 28.09.2006.

S-au atasat dosarul nr.1301/2004 (nr. unic 727/4/2004) al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si dosarul nr.727/4/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala.

La termenul de judecata din 19.10.2006, instanta de fond a încuviintat efectuarea unei noi expertize contabile care sa stabileasca valoarea prejudiciului pe perioada cât inculpata a fost administrator si valoarea prejudiciului pentru fiecare asociatie de proprietari in parte, iar la data de 10.10.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiza contabila nr.7192/10.10.2007 prin care s-a stabilit ca valoarea prejudiciului se ridica la suma de 74.945, 98 RON.

La data de 07.11.2007, ca urmare a dispozitiilor date de instanta de fond prin încheierea din data de 25.10.2007, s-a depus la dosar o completare a raportului de expertiza contabila în care expertul N M. N a precizat ca se afla în imposibilitate de a stabili prejudiciul creat pentru fiecare asociatie de proprietari in parte, având în vedere ca la rubrica furnizori utilitati si servicii, pe listele întocmite lunar, s-a evidentiat la fiecare scara (a blocului B 20 ) valoarea întregii facturi luate în calculul cotelor lunare de întretinere mI si valoarea consumului aferent fiecarei scari în parte, acesta fiind motivul pentru care nu se cunoaste valoarea datoriei catre furnizori defalcate pe scari (asociatii), ci doar valoarea totala datorata acestora.

În sedinta publica din 22.11.2007, aparatorul inculpatei a adus la cunostinta instantei ca inculpata L. A. M. a decedat la data de 30.10.2007, depunând la dosar copie conforma cu originalul de pe certificatul de deces.

Prin sentinta penala nr. 2146/22.11.2007, ramasa definitiva la 17.12.2007 prin neapelare, în baza art.11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 Iit. g Cod procedura penala, instanta a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei L. A. M., ca urmare a decesului acesteia.

Totodata, în baza art. 347 Cod procedura penala, instanta a disjuns actiunea civila împotriva inculpatei si emiterea unei adrese la Camera Notarilor Publici pentru a se comunica daca s-a dezbatut succesiunea inculpatei.

Dupa disjungere, s-a format dosarul nr.11557/4/2007 la care s-au atasat dosarele sus mentionate.

Pe parcursul judecatii, în baza verificarilor efectuate de instanta, s-au depus extrase de pe actele de stare civila ale mostenitorilor inculpatei: L.T. - sot, L. A. D., L. M. C. si L. M. T, fii.

La data de 02.12.2008, a fost depusa la dosar declaratia însotita de traducere legalizata, prin care fiul inculpatei L. M. T a renuntat la succesiunea defunctei L. A. M, motiv pentru care instanta a dispus la 11.12.2008 scoaterea acestuia din cauza. La aceiasi data instanta a respins ca neîntemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, retinând ca termenul de prescriptie a fost întrerupt prin formularea plângerii penale de catre Asociatia de Locatari (actualmente Asociatiile de Proprietari bl 20, sc. 1, 2, 3, 4, si 5), partea vatamata formulând si actiune civila în despagubire.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în considerarea întregului material probator administrat în cauza, instanta de fond a retinut in motivarea sentintei penale apelate ca începând cu data de 01.01.1997 si pâna la sfârsitul lunii martie 2002, inculpata defuncta a detinut functia de administrator la Asociatia de Locatari bl. B 20,  (actualmente Asociatiile de Proprietari bl. B 20 se. 1,2,3,4 si 5), calitate în care si-a însusit în decursul timpului sume de bani totalizând 74.945,98 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza contabila dispus de instanta în dosarul nr. 685/4/2006 (filele 15-21), prejudiciind astfel partile civile.

Împrejurarea ca raportul de expertiza contabila nu a reusit sa defaIce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociatiile de proprietari existente pentru fiecare scara a blocului B 20, se mai arata în considerentele sentintei penale apelate, nu prezinta relevanta in ceea ce priveste caracterul cert al prejudiciului, în conditiile în care defalcarea nu a fost posibila tocmai datorita conduitei inculpatei care fie a tinut o evidenta defectuoasa a actelor pe care le întocmea, fie nu a pus la dispozitia expertului toate actele.

Sub aspectul laturii subiective, ansamblul probator administrat în cauza, conduce la concluzia ca inculpata a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, aceasta prevazând si urmarind producerea rezultatului.

Faptul ca inculpata a decedat înainte de a i se stabili întinderea raspunderii sale juridice, prezinta importanta numai în ceea ce priveste raspunderea penala a acesteia care este strict personala, aspect în considerarea caruia instanta a dispus de altfel încetarea procesului penal.

Însa, din punct de vedere civil, a mai retinut instanta de fond în considerentele sentintei penale apelate, raspunderea civila delictuala este o sanctiune care se aplica nu atât în considerarea persoanei care a savârsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului sau. Asa fiind, daca autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea raspunderii, obligatia sa de dezdaunare se transmite mostenitorilor sai, chiar daca acestia nu au contribuit în nici un fel la producerea rezultatului pagubitor. A admite ca decesul autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii stinge raspunderea civila, ar însemna ca victima sa nu mai poata fi niciodata despagubita asa cum prevad dispozitiile imperative ale art. 998 si 999 Cod civil.

Se poate lesne observa ca, în speta prejudiciul stabilit de expertiza contabila apare ca o datorie în patrimoniul defunctei L. A. M., se mai retine în considerentele sentintei atacate, datorie ce trebuie platita, conform art.774-789 Cod civil, de catre mostenitorii acesteia L. T., L. A. D. si L. M. C., mostenitori legali rezervatari si în parte sezinari ai defunctei.

Cum pâna în prezent mostenitorii sus aratati nu au facut vreo declaratie expresa de renuntare la mostenire (cu exceptia lui L. M T), nefacând nici demersuri la notariat în vederea deschiderii procedurii succesorale, fiind de prezumati ca au acceptat mostenirea pur si simplu, instanta de fond a dispus obligarea acestora la despagubiri, corespunzator cotelor lor succesorale legale.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel L. T., L. A. D si L M. C.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantii au aratat în esenta ca au luat cunostinta de existenta acestui dosar, fiind introdusi în cauza dupa data de 17.12.2007. Raspunderea penala este un fapt personal, se mai arata în motivele de apel, iar apelantii nu au comis nici o infractiune si nu au produs nici o paguba. În mod eronat instanta de fond a dispus obligarea apelantilor si la plata unei dobânzi la suma solicitata din anul 2002, cât timp obligatia de plata poate fi stabilita în sarcina apelantilor de la data introducerii lor în proces, respectiv ianuarie 2008, se mai arata, în motivarea apelului. În cauza, nu exista nici un titlu executoriu în baza caruia apelantii sa fie obligati la plata vreunei sume de bani, or termenul de plata va începe sa curga de la data existentei unui titlu executoriu si nicidecum din anul 2002. În consecinta, se mai sustine de catre apelanti, o parte a datoriei este deja prescrisa fata de termenul general de prescriptie de 3 ani.

În aceste împrejurari, apelantii au solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelate, iar în subsidiar desfiintarea în parte a sentintei, doar în ceea ce priveste data aplicarii dobânzii la suma solicitata, urmând ca dobânda sa fie aplicata de la data introducerii mostenitorilor în cauza. De asemenea, apelantii au mai solicitat ridicarea sechestrului asigurator si a interdictiei de înstrainarea a apartamentului, deoarece nu au posibilitatea de a plati suma la care sunt obligati, decât prin vânzarea imobilului ce face obiectul sechestrului.

Prin încheierea de sedinta de la termenul din 06.03.2009 s-a pus în vedere intimatelor parti civile sa depuna la dosar un acord scris cu privire la cuantumul debitului cuvenit pentru fiecare asociatie de proprietari în parte.

Conform conventiei încheiate la data de 31.03.2009, Asociatiile de proprietari si-au împartit despagubirile. 

De asemenea, la dosar a mai fost depus procesul verbal întocmit la data de 27 iunie 2002 prin care reprezentantii intimatilor parti civile au declarat ca asociatiile de proprietari din Bucuresti,  bloc B20, scarile 1, 2, 3, 4, 5 s-au înfiintat ca urmare a dizolvarii Asociatiei de Locatari din Bucuresti bl.B20 si sunt singurele persoane juridice îndreptatite a prelua întregul patrimoniu al Asociatiei de Locatari din Bucuresti, bloc B20.

Verificând hotarârea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 alin 1 Cod procedura penala, tribunalul a retinut, în esenta, ca prin sentinta penala nr. 2281, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia Penala la data de 19.12.2008, a fost admisa actiunea civila formulata de partile civile ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20,  SCARA 1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20,  SCARA 2, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20,  SCARA 3, ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20,  SCARA 4 si ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC B 20,  SCARA 5 împotriva inculpatei L. A. M, decedata la 30.10.2007, dispunându-se obligarea mostenitorilor acesteia L. T., L. A. D. si L. M. C., la plata de despagubiri în suma totala de 74.945, 98 lei, la care se adauga dobânda legala începând cu data de 31.03.2002 si pâna la achitarea integrala a debitului, corespunzator cotelor lor succesorale legale.

În mod corect s-a retinut de catre instanta de fond, apreciaza Tribunalul, ca raspunderea civila delictuala este o sanctiune care se aplica nu atât în considerarea persoanei care a savârsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului sau. În aceste conditii, daca autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea raspunderii, obligatia sa de dezdaunare se transmite mostenitorilor sai, chiar daca acestia nu au contribuit în nici un fel la producerea rezultatului pagubitor. A admite ca decesul autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii stinge raspunderea civila, ar însemna ca victima sa nu mai poata fi niciodata despagubita asa cum prevad dispozitiile imperative ale art. 998 si 999 Cod civil.

În consecinta, sustinerile apelantilor conform carora nu au participat la savârsirea infractiunii si deci nu au produs nici o paguba, sunt lipsite de orice temei juridic, cât timp apelantii sunt chemati la repararea unui prejudiciu comis de autorul a carui succesiune au acceptat-o.

De asemenea, în mod temeinic si legal a retinut instanta ca prejudiciul stabilit de expertiza contabila apare ca o datorie in patrimoniul defunctei L. A. M, datorie ce trebuie platita, conform art. 774 - 789 C. civ., de catre mostenitorii acesteia L. T., L. A. D. si L. M C., mostenitori legali rezervatari si în parte sezinari ai defunctei (numai fiii).

 Cu referire la data aplicarii dobânzii la suma solicitata de intimatele parti civile, desi în motivele de apel s-a învederat ca dobânda se impune a fi calculata de la data introducerii în cauza a mostenitorilor inculpatei decedate, Tribunalul a retinut ca aceasta sustinere este lipsita de temei. Astfel în cauza forma de raspundere civila incidenta este raspunderea delictuala, mostenitorii inculpatei fiind obligati la repararea prejudiciului infractional cauzat prin fapta autorului. Or, în cazul raspunderii delictuale, cel care a savârsit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere, fara a fi necesara îndeplinirea vreunei formalitati speciale în acest scop. Deoarece în perioada 01.01.1997 - 13.03.2002, inculpata, în calitate de administrator al partii vatamate Asociatia de Locatari sector 4, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, si-a însusit si folosit sume de bani aflate in gestiunea sa, cauzând un prejudiciu patrimonial, rezulta ca în patrimoniul acesteia a existat obligatia de reparare a prejudiciului efectiv cauzat dar si a dobânzii legale calculate de la data comiterii faptei ilicite (data consumarii activitatii infractionale) si pâna la data achitarii elective a debitului. Ca urmare a acceptarii succesiunii, în patrimoniul apelantilor a fost transmisa obligatia de reparare a prejudiciului efectiv dar si obligatia de plata a dobânzii calculate conform celor expuse mai sus, retinând ca în materie delictuala raspunderea este integrala, cel care a savârsit fapta ilicita fiind obligat la a repara toate pagubele cauzate, atât cele previzibile cât si cele neprevizibile. Sintetizând, aceasta obligatie de reparare integrala a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita a trecut în patrimoniul mostenitor apelanti, ca efect al acceptarii succesiunii.

Prin urmare, în mod corect instanta de fond a dispus obligarea mostenitorilor apelanti la plata de despagubiri în suma totala de 74.945, 98 lei, la care se adauga dobânda legala începând cu data de 31.03.2002 si pâna la achitarea integrala a debitului, corespunzator cotelor lor succesorale legale. Obligarea mostenitorilor la plata dobânzii calculate de la data introducerii acestora în proces (ianuarie 2008) ar contraveni principiilor raspunderii civile delictuale si regulilor de transmitere a mostenirii.

Cu privire la solicitarea de ridicare a sechestrului asigurator si a interdictiei de înstrainare a apartamentului, motivata pe faptul ca numai în acest sens apelantii pot face rost de suma de bani necesara pentru plata de despagubiri catre intimatele parti civile, tribunalul a retinut ca scopul masurii asiguratorii este tocmai acela de a garanta plata creantei. În consecinta, în masura în care singurul bun care poate fi valorificat pentru plata despagubirii este chiar apartamentul cu privire la care s-a dispus interdictia de înstrainare, masura sechestrului asigurator se va transforma într-o masura executorie, urmând ca vânzarea acestuia sa aiba loc în cadrul unei procedurii executionale imobiliare. Din analiza sentintei apelate, tribunalul a retinut ca apelantii mostenitori au fost obligati, cu respectarea cotelor succesorale prevazute de lege la plata unei sume globale catre cei 5 creditori, respectiv catre cele cinci intimate parti civile, fara a se stabili suma cuvenita fiecareia. Conform art.1003 Cod civil, atunci când delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt tinute solidar pentru despagubiri. Prin urmare, legea reglementeaza expres solidaritatea debitorilor în materia raspunderii civile delictuale. Titlul executoriu care este susceptibil de executare silita, ipoteza pluralitatii de creditori, ca în speta, trebuie sa prevada expres suma la care este îndreptatit fiecare creditor. Împrejurarea ca raportul de expertiza contabila nu a reusit sa defalce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociatiile de proprietari existente pentru fiecare scara a blocului B 20, nu poate justifica pronuntarea unei solutii în care nici unul dintre creditori nu cunoaste întinderea creantei si deci nu ar putea demara o procedura executionala concreta. Faptul ca raportul de expertiza efectuat în cauza nu a reusit sa defalce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociatiile de proprietari existente pentru fiecare scara a blocului B 20 nu poate împiedica instanta sa stabileasca valoarea creantei care se cuvine fiecarui creditor.

În conditiile în care valoare prejudiciului cauzat prin fapta ilicita a fost stabilita pe baza de probe, întinderea globala a creantei fiind demonstrata, iar creditorii au convenit asupra modului de împartire a sumelor cuvenite, instanta va lua act de aceasta manifestarea de vointa, retinând incidenta principiului disponibilitatii sub aspectul laturii civile a procesului penal.

Prin urmare, în cazul cererilor formulate sub aspectul laturii civile a procesului penal, ceea ce trebuie sa prevaleze este manifestarea de vointa a titularului actiunii civile (a creditorului). A considera altfel ar însemna sa se contravina principiului dreptului partii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul de procedura civila care, reglementând procedura de drept comun în aceasta privinta, în masura în care nu se dispune  altfel, potrivit art.721 din acelasi cod, este aplicabil si în materia dreptului penal.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs L.M., L. A D, L. T. invocând drept motive de casare dispozitiile art. 385/9 pct. 10 si 17 Cod procedura penala. În motivele de recurs se critica sentinta si decizia pentru urmatoarele considerente:

1.nu a fost stabilita vinovatia inculpatei, astfel încât în mod gresit  instantele au dispus obligarea la despagubiri catre partile civile ;

2.nu exista un titlu executoriu pe latura civila astfel încât în mod gresit s-a dispus obligarea la penalitati de întârziere ;

3.nu s-a facut dovada de catre partile civile, asociatiile de proprietari,  a  faptului ca sunt succesorii în drepturi ai fostelor asociatii de locatari si nici dovada încasarilor si platilor pe scari ;

4. nu s-a calculat prejudiciul real în raport de faptul ca nu s-a facut regularizarea restantelor între asociatiile de locatari si cele de proprietari, nu s-au stabilit restantele pe fiecare scara de bloc si vinovatia inculpatei în raport de fiecare dintre sumele restante,nu s-au luat în discutie sumele reprezentând ajutorul social, a fost extinsa raspunderea inculpatei pentru operatiuni derulate dupa încetarea calitatii de administrator ;

5. instanta de apel nu s-a pronuntat pe o cerere esentiala pentru parti  si anume cererea privind ridicarea sechestrului asigurator ;

6.gresita solutionare a laturii civile în lipsa solutionarii laturii penale.

Analizând hotarârea recurata, Curtea a admis recursul conform art. 385/15 pct. 2 litera c Cpp pentru urmatoarele considerente:

Instanta de fond si cea de apel au analizat pe larg conditiile prezumtiilor în baza carora au constatat în persoana recurentilor calitatea de mostenitor, care a acceptat succesiunea în raport de inculpata decedata.

De asemenea, ambele instante au motivat minutios modul în care se divide prejudiciul între partile civile, precum si modul în care influenteaza principiul disponibilitatii, faptul ca partile civile s-au înteles asupra modului de împartire a despagubirilor, solutionarea laturii civile în prezenta cauza.

Instantele nu au analizat, însa, existenta unui element esential al raspunderii civile delictuale si anume vinovatia celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intentia , neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat.

Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin articolele 998 si 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.

În acest scop, se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele conditii:

a)-existenta unui prejudiciu;

b)-existenta unei fapte ilicite;

c)-existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;

 d)- existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

Motivarile instantelor de fond si de apel au avut în vedere exclusiv existenta prejudiciului si calitatea de mostenitor a descendentilor persoanei trimise în judecata, fata de faptul ca acestia nu au cerut deschiderea  succesiunii.

Desi este cert faptul ca asociatiile de proprietari au suferit un prejudiciu, asa cum rezulta din expertiza efectuata în dosarul penal, existenta prejudiciului nu dispenseaza instanta investita cu solutionarea laturii civile de analiza celorlalte elemente ale raspunderii civile delictuale sau macar de indicarea faptului ca existenta vinovatiei se sprijina pe argumentele unei alte instante si probele administrate într-un alt dosar, de exemplu, în dosarul penal nr.11557/4/2007.

Raportul juridic penal s-a stins în cauza de fata, prin decesul inculpatei, pronuntându-se o solutie conform art.10 lit. g Cod procedura penala.

Pentru ca raspunderea civila a celui ce a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este suficient sa fi existat o fapta ilicita, aflata în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, fiind necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului, iar atunci când fapta a fost comisa de acesta, autorul sa fi actionat cu vinovatie. Fata de încetarea procesului penal pe considerentul decesului inculpatei, instantele ar fi trebuit sa indice modul stabilire a vinovatiei, care în dreptul civil urmeaza doua reguli principale:

a).raspunderea civila delictuala opereaza în principiu pentru cea mai usoara culpa;

b)indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala.

Absenta motivarii existentei vinovatiei autoarei lor a cauzat recurentilor o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin casarea deciziei si sentintei si trimiterea cauzei în vederea reluarii judecatii la instanta de fond.

Pentru a fi obligati la despagubiri fiii inculpatei, în afara motivarii existentei vinovatiei inculpatei, instantele au trebuit sa constate calitatea de succesor a acestora.

Instanta de fond si cea de apel nu au indicat motivul pentru care s-au considerat competente sa analizeze existenta calitatii de mostenitor a fiilor inculpatei.

Ca regula, procedura succesorala se desfasoara în fata notarului sau, în cazul în care partile nu se înteleg, în fata instantei de judecata.

Desi procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate (deci inclusiv a partilor civile din cauza de fata) sau a procurorului (art.68 din Legea nr.36 /1995), instanta de fond si cea de apel au avut în vedere, probabil, ca aceasta intra în conceptul de chestiune prealabila prevazuta de art.44 Cod procedura penala, prezumând, din existenta procesului penal faptul ca partile nu s-au înteles si, deci, instanta devine competenta sa statueze si asupra acestor chestiuni.

Fata de faptul ca în cauza instantele nu au motivat în nici un fel considerentele pentru care apreciaza ca exista vinovatia inculpatei, apreciind recursul ca fondat, Curtea va admite calea de atac va casa decizia si sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la instanta de fond.

La reluarea judecarii cauzei, vor fi administrate probe în vederea clarificarii laturii civile a cauzei (vinovatia inculpatei, calitatea de succesor), instanta de fond urmând sa se pronunte si asupra celorlalte aparari formulate de recurenti cu privire la întinderea prejudiciului si existenta legaturii de cauzalitate între fapta si prejudiciul produs.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs ramân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare